Motto: “Ponta, nu reziști nici cu mii de securiști!” (Bucuresti, 14 noiembrie 2014)

 

E timpul să spunem lucrurilor pe nume. Principalul vinovat pentru actuala situație politică, economică și morală se numește PSD. Mai exact, Victor Ponta, liderul și exponentul celui mai reacționar, cinic și corupt grup din România zilelor noastre. Nu intelectualii sunt cei care fac posibilă ascensiunea frauduloasă a falsului USL. Nu intelectualii sunt cei care au impiedicat votul românilor din diaspora. Nu Monica Macovei este vinovată de grobianismul obscen al plagiatorului național. Nu Klaus Iohannis este vinovat că Victor Ponta minte serial. Nu este este adevărat că Victor Ponta, pentru că ar fi pasămite un om de stânga, n-ar putea deveni un Viktor Orban. Este de-acum un Juan Domingo Peron in devenire, combină in actiunile sale comunismul cu fascismul. In 1990, scriam in “România Libera” un articol despre Petre Roman ca simbol al angoaselor nomenclaturii. Azi, il putem privi pe Victor Ponta ca simbolul desăvarșit al angoaselor țopenclaturii, spre a relua termenul Tiei Șerbănescu.

Nu intelectualii critici au aclamat, cu iresponsabil zel, asaltul impotriva legii efectuat de Victor Ponta, Crin Antonescu si Dan Voiculescu in vara anului 2012. Nu intelectualii critici și-au petrecut vremea scriind mesaje către Bruxelles spunand că totul merge minunat in România atunci cand totul se prăbușea in marasmul dictatorial uselist. Nu intelectualii critici au apărut voioși pe “Antene” susținand mișelile bazilor, gâzilor, ciutacilor și altor danegrecu. I-am vazut insa acolo pe Daniel Barbu, pe Zoe Petre, pe Emil Constantinescu, pe Victor Ciorbea, pe Andrei Marga, pe Călin Tăriceanu, pe Sorin Ilieșiu și lista e mult mai lungă. Azi, aceste triste figuri îl susțin pe Ponta.

 

Nu intelectualii critici Andrei Pleșu, Mircea Cărtărescu, H.-R. Patapievici, Gabriel Liiceanu, Mircea Mihăieș, ca sa dau câteva nume, sunt cei care, de ani de zile, se distrează iresponsabil pe seama conceptului si practicilor statului de drept. Nu intelectualii critici l-au numit pe Ponta “impecabil” și i-au cantat osanale răsplătite cu posturi prin varii consilii de administrație (TVR, CNA). Nu intelectualii critici au făcut tot felul de blaturi care au dus la amuțirea presei independente. Acestea sunt acele mici adevaruri factuale, cum le numea Hannah Arendt, pe care, dacă le uităm, intrăm in zona mistificărilor neguroase. Nu intelectualii critici sunt cei care fac mătănii pentru cultura putinistă invocând gloriile culturii ruse.

Duminică, cetătenii acestei tări vor alege între speranță și infamie, între statul de drept și opusul sau, între Vest si Est. In aceste zile ne-a fost dat să vedem lucruri halucinante: găini moarte trimise ca mesaje de intimidare, xenofobie dezlanțuită, fundamentalism ortodoxist transformat in muniție electorală, calomnii pestilențiale rostite cu un aplomb ce te lasă fără cuvinte. Acestea sunt armele candidatului prezidențial Victor Ponta și ale sprijinitorilor săi, de la Ion Iliescu, Adrian Năstase, Liviu Dragnea și Ilie Sârbu la Sorin Ovidiu Vântu și Dan Voiculescu.

La polul opus, Klaus Iohannis a propus un alt mod de a vorbi, de a gândi, de a acționa in spațiul public. Unul al civilității, rațiunii si decenței. Este bine sa ținem minte că in acest momente sumbre, Klaus Iohannis a apărat dreptul sacru al cetățenilor de a vota. Nu credeam că la un sfert de veac de la năruirea dictaturii comuniste, urmașii lui Ceaușescu si Iliescu vor avea infinitul tupeu de a contesta acest drept. Este un regres istoric șocant pe care nu avem dreptul să-l acceptăm dacă ne pasă de victimele comunismului, de morții din decembrie 1989 și dacă ne pasă de viitorul democratic, euro-atlantic al României!

PS: Cel mai apropiat prieten de suflet al plagiatorului, negaționistul Holocaustului, senatorul PSD Dan Șova, urmărit penal de DNA pentru trafic de influență, recidivează întru infamie: “Fostul purtător de cuvant al PSD Dan Șova spune că nu se așteaptă ca președintele PNL si candidat ACL la prezidențiale, Klaus Iohannis, să citească proiectul de lege al amnistiei si grațierii, ‘mai ales că este in limba română’”. Deci limba lui Eminescu, Blaga si Arghezi le-ar aparține lui Ponta, Șova si Olguțăi Vasilescu. QED.

Update–Am primit de la buna mea prietenă, pianista Delia Pavlovici, profesoară la Conservator (Universitatea Naţională de Muzică), soția marelui grafician Tudor Jebeleanu, un om pe care il socot fratele meu, un mesaj care m-a emoționat si m-a răscolit. Cu acordul ei, public aici un fragment: “Ce mi-ar fi plăcut sa fii azi la manifestație ! Să-i fi vazut pe copii ce frumoși si haioși sunt ! Si hotărați. N-am mai trăit așa ceva din 1990 si nici n-am crezut că se va mai intampla. Știi ce s-a strigat, printre altele, vreo 30 de secunde ? “Jos Iliescu!” Trist că, dupa 25 de ani se strigă același lucru, dar incurajator că memoria functionează ! Nu memoria personală (cred că 80% din copiii de astă seară nu erau născuți in 90, iar restul aveau, probabil, câțiva anișori), ci alt tip de memorie. Imi dau seama că, orice ar ieși duminică, acești copii există. Știam, teoretic, dar e altceva când ești in mijlocul lor și ii vezi. Simți, ca in vechea Piață a Universității, că aparții de ceva mai mare. Și că pentru ei merită să faci orice. La un moment dat am ieșit din coloană ca să văd cam cat de mulți sunt. Am cronometrat opt minute, timp in care, in pas voinicesc, coloana a tot trecut și nu se mai termina. Nu știu câte mii de oameni au fost. Cred că ideea de a le da vacanță vineri și luni a avut efectul invers celui scontat.”

Da, Delia, da, Tudor, da, dragi prietene si prieteni, așa se nasc marile mișcări de revoltă, așa se reinventează politicul. Avem de-a face, precum in Venezuela, cu ceea ce istoricii și politologii numesc post-memorie. Studenții din Venezuela au trăit, cea mai mare parte a vieții lor, sub Chavez. Si totuși, nu au putut fi spălați pe creier. Acesti copii despre care imi scrii nu pot fi puși in celulele temnițelor visate de Ponta. Chiar dacă nu erau născuți in timpul cand noi, Tudor și cu mine, mergeam in Piata Universității sau, in plina mineriadă, il vizitam, cu ajutorul regretatului Alexei Florescu, la Spitalul de Urgență pe Marian Munteanu, bătut salbatic, ca și fratele sau Bogdan, de minerii si securiștii lui Iliescu si ai lui Roman, iată că există ceea ce E. Lovinescu a numit, daca nu ma inșeală memoria, eterna goană a torței. Pe 15 noiembrie 1987, Brașovul s-a ridicat contra lui Ceaușescu. Să sperăm pe 16 noiembrie 2014, România ii va spune NU lui Ponta!

sursa contributors.ro