Klaus Iohannis a pierdut o casă din centrul istoric al Sibiului, în urmă unei decizii luate astăzi de Curtea de Apel Braşov. Hotărârea, fundamentată pe tardivitatea depunerii motivelor de recurs, nu mai poate fi contestată, iar azi a apărut motivarea magistraţilor care se poate transformă într-o lovitură pentru Klaus Iohannis, potrivit stiripesurse.ro.
Curtea de Apel Braşov demonstrează că soţii Iohannis au dobândit cu rea-credinţă o casă din Sibiu: „Dezbaterea succesiunilor şi încheierea contractului au avut loc în aceeaşi zi şi la acelaşi notar… Vânzarea lucrului altuia în cunoştinţă de cauza este nulă absolut.” se arată în motivare.
Curtea de Apel Braşov a făcut publice considerentele deciziei civile irevocabile nr. 655/R/12.11.2015 de respingere a recursului formulat de Klaus şi Carmen Iohannis împotriva deciziei nr. 235/16.05.2014 pronunţate în apel de judecătoarele Anamaria Ionescu şi Manuela Bonciu, de la Tribunalul Braşov. Este vorba despre hotărârea de anulare a contractului de vânzare-cumpărare nr. 924/01.06.1999, încheiat la notarul Radu Gabriel Bucşa, prin care Carmen Georgeta Johannis şi Klaus Werner Johannis au cumpărat de la Ioan Bastea (decedat) imobilul din stradă Nicolae Bălcescu nr. 29, la parterul căruia se află astăzi spaţiul comercial închiriat, potrivit presei, pe zeci de mii de dolari anual, băncii Raiffeisen. Instanţa a constatat că acesta a fost dobândit cu rea-credinţă, în baza unui certificat de moştenitor emis – de acelaşi notar şi în aceeaşi zi de 1 iunie 1999, pe baza unor acte despre care se ştia că sunt false şi care au determinat instanţele, în iunie 2005, să anuleze şi contractul de vânzare-cumpărare prin care Klaus Iohannis şi Carmen Iohannis au achiziţionat imobilul din stradă Gh. Magheru nr. 35, scrie Lumea Justiţiei.
Magistraţii Curţii de Apel Braşov au constatat că recursul formulat de familia lui Klaus Iohannis în acest dosar a fost depus prea târziu, procesul fiind astfel pierdut nu pe fondul cauzei, ci prin invocarea tardivităţii.
Iată pasaje relevante din motivarea deciziei
„În legătură cu criticile formulate de recurenţi faţă de soluţionarea pe fond a cererii de constatare a nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub. nr. 924/01.06.1999, instanţa constată că nu sunt fondate.
Se susţine de către recurenţi că actul subsecvent certificatului de moştenitor constatat nul prin decizia civilă nr. 33/2005 a Tribunalului Braşov rămasă irevocabilă prin respingerea recursului, prin decizia civilă nr. 310/30.06.2005 a Curţii de Apel Braşov, respectiv contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 924/01.06.1999, încheiat în aceeaşi zi şi de acelaşi birou notarial că şi certificatul de moştenitor nr. 90/01.06.1999, trebuie validat, deoarece este vorba de o vânzare încheiată de terţi cu bună-credinţă, apăraţi de principiul validităţii aparenţei de drept. Se arată că nu s-a dovedit reaua-credinţă a cumpărătorilor cotei de ½ din imobil, prin urmare se prezumă bună lor credinţă la momentul contractării ce rezultă din împrejurări obiective de necontestat.
Instanţa de apel a infirmat bună-credinţă a subdobanditorilor cu argumentele expuse în considerentele hotărârii şi, după cum se observă chiar din motivele de recurs formulate de recurentii-pârâţi cu privire la susţinerea bunei-credinţe şi a erorii terţului asupra calităţii transmiţătorului, pentru a se stabili o altă situaţie juridică relativ la calitatea subdobanditorilor, contrară celei reţinute în apel, e nevoie de verificarea unor împrejurări de fapt, de reinterpretarea probelor ce au condus instanţa de apel la această soluţie, deci de stabilirea unei alte stări de fapt, ceea ce nu se poate realiza în cadrul prezentului recurs, cale de atac ce nu are caracter devolutiv şi nu îi sunt aplicabile prevederile art. 304/1 Cpc.
