Lelia Munteanu | Victor Ponta, pacientul englezului

Toate ieşirile publice ale premierului Ponta din ultimele zile (inclusiv ultima – aseară, la Antena 3) pot fi lesne diagnosticate: sindrom de stres politic post-traumatic.

Bântuit de o anxietate politică severă, prim ministrul României a simţit nevoia să se sfătuiască cu marele său model, Tony Blair (alt mitoman compulsiv, doar că unul de calibru, cultivat şi carismatic).

A venit fuguţa ditai Blair la Bucureşti, să-i ofere o consultaţie de urgenţă clientului său. Fostul premier al Marii Britanii, care are multe firme de consiliere, beneficiare de contracte grase (unul şi cu peşedintele Kazahstanului, omul cu KazMunaiGaz) şi un birou oficial la Ierusalim (ca trimis al Cvartetului în Orientul Mijlociu), are şi calitatea de a nu face nimic gratuit. (Fostul primar al Tel-Aviv-ului, Shlomo Lahat, intervievat de Shaul Carmel, numea asta Principiul Maimonide: ”Pe vremea când a fost înfiinţat Statul Israel şi Ben Gurion era prim ministru, rabinul Maimon Fishman din Iaşi a fost numit ministrul Cultelor. După trei luni, s-a prezentat la Ben Gurion şi i-a spus: <Timp de 2000 de ani, noi n-am avut Stat evreiesc. Trebuie să înfiinţăm imediat Sanhedrinul> (Tribunalul din timpul celui de-al doilea Templu). Ben Gurion i-a răspuns: <De acord. De ce ai nevoie?> < Simplu, i-a răspuns Maimon Fishman, am nevoie de 71 de evrei deştepţi, cunoscători ai Torei şi care să nu fie avizi de bani>. Ben Gurion a meditat câteva minute: <Deştepţi, cunoscători ai Torei – e în regulă! Dar de unde iei nişte evrei care să nu fie avizi de bani?> Maimon a replicat: <Cu bani, o să facem rost şi de aşa ceva>”).

Unde am rămas? Fără îndoială, dr. Blair i-a dat lui Victor Ponta o consultaţie de mare specialist, prescriindu-i una dintre medicaţiile sale piperate. Problema e că pacientul nu pare a-şi fi revenit. Singura explicaţie poate fi aceea că, între timp, propriii săi consilieri, neaoşii din România, l-au îndopat cu leacuri băbeşti.

Astfel încât, aseară, a intrat în casele telespectatorilor aşa cum declarase, în campanie, că ar fi intrat Iohannis în biroul său de prim ministru: ”foarte umil”. Cerând îndurare preşedintelui ales, în Dosarul Voturilor din Diaspora. Ceea ce n-a reuşit să-şi amintească fostul procuror e că nu preşedintele te saltă (el te poate cel mult îngropa, vezi Băsescu).

Apoi, confuz, actualul premier a încercat să explice că în Dosarul Voturilor din Diaspora are exclusiv o vină politică. La politicoasa întrebare (care, dacă n-ar fi venit, şi-ar fi pus-o singur) ”vă vedeti chemat la DNA pe aceasta tema?”, Ponta a răspuns, în stilul său inconfundabil, cântând ultimele silabe ale cuvintelor:  ”Categoric am organizat prost, dintr-o eroare. A fost greşeala noastră, a mea, lucrurile au mers prost în ceea ce priveşte organizarea. Îmi pare rău. M-a costat asta. Soluţia este să rezolvăm legea. Doi: greşeli s-au făcut, trebuiau să fie mai multe secţii decât în 2009, dar nu a fost intenţionat. Răspundere politică există, de aceea au existat demisii, eu am pierdut politic, dar nu există răspundere penală. Dacă DNA va cere urmărirea mea penală, cu siguranţă voi demisiona, dar nu mai rămânem pe logica din 2004, adică cine pierde alegerile merge la închisoare. Nu mergem pe ideea <cum câştigi alegerile, îi faci adversarului dosar>”.

Cui bate apropouri? Nouă, electoratului. Ne previne că – pentru o simplă eroare de apreciere, plătită cu vârf şi îndesat prin pierderea alegerilor – e posibil să devină victima politică a unui preşedinte vindicativ. Ne previne că s-ar putea să i se însceneze ceva, care să-l oprească să-şi ducă la bun sfârşit ”proiectele importante” pentru România.

Ce încearcă premierul în funcţie? Ca de obicei, să ne livreze o imagine despre domnia sa. A fost mândru că e român, mândru că e ortodox, acum trebuie să fie mândru că va deveni un martir al democraţiei. Gata să meargă la închisoare, să se mai sacrifice o dată pentru ţară, doar fiindcă a pierdut alegerile.

Trebuie să-i înţelegem anxietăţile post-traumatice. Pacientul englezului, fostul procuror Ponta nu poate să recunoască, nici faţă de sine însuşi, că urmează să fie cercetat pentru un motiv deloc glorios, pe care Justiţia, în limbaj prozaic, îl defineşte ca ”împiedicarea exercitării drepturilor electorale” (art. 385 Cod Penal).

Sursa: gandul.info