Acele propuneri care au fost făcute pentru o lege a presei ajungeau, în cele din urmă, să restrângă libertatea jurnalistului, nu neapărat să-l protejeze, consideră directorul executiv al Centrului pentru Jurnalism Independent (CJI), Ioana Avădani, citată de Agerpres.
„La un moment dat, cât le-am numărat, am ‘omorât’ 17 intenții de adoptare a unei legi a presei, care, oricât de frumos ar fi sunat în primele paragrafe, ajungea în cele din urmă să restrângă libertatea jurnalistului, nu neapărat să-l protejeze pe acesta. Asta dacă vă veți întreba vreodată în viitor de ce suntem împotriva unei legi a presei”, a declarat Ioana Avădani marți, într-o conferință în care s-a lansat ediția revizuită și adăugită a colecției de prevederi legale românești și studii de caz privind libertatea de exprimare în România — „Cazuistica libertății de exprimare în jurisprudența românească”.
Colecția conține articole de lege, studii de caz și documente cu valoare normativă și a fost alcătuită de avocatul Diana Hatneanu.
„Există o presiune legislativă în România, tendința noastră este să rezolvăm totul prin lege, dacă nu ne convine ceva ne gândim să dăm o lege ca acel ceva să nu se mai întâmple. Această dorință de a avea o lege a presei își are o parte din rădăcini în această presiune. (…) În mod evident jurnaliștii pot greși și avem nenumărate cazuri, dar avem, de asemenea, și nenumărate prevederi legale care pot sancționa astfel de greșeli. Avem prevederi bogate în Codul civil. Avem prevederi în Codul penal, în special în ceea ce privește viața privată. Avem prevederi în ceea ce privește discursul incitator la ură, inclusiv de ordin penal, în ceea ce privește discriminarea. (…) Am văzut proiecte de lege a presei care acordau doar o relativă protecție jurnalistului, dar impuneau foarte multe restricții libertății de exprimare a acestuia”, a spus Ioana Avădani.
Directorul CJI a vorbit și despre cenzura din presă, care vine, consideră ea, mai mult din autocenzura redacțiilor decât din vreo lege.
„Sunt limitări aduse sau care provin din autocenzură sau de cenzura din interiorul redacției. Deci nu atât cadrul legislativ este problema numărul unu în momentul de față cât acțiunile din interiorul redacțiilor. Există, ne-au spus jurnaliștii, subiecte tabu. Vestea bună pentru noi, ca și consumatori de presă, este că nu mai există subiecte tabu în toată presa, deci nu mai poți ascunde în toată presa un subiect. Poți decide ca într-o redacție să nu-l tratezi sau că-l tratezi dintr-un unghi părtinitor, dar informația va exista în spațiul public”, a arătat Ioana Avădani.
