CAMPANIE: „JOS LABELE DE PE PRIVAT!” Laurențiu Ciocăzanu | Dacă ANAF ar opera la New York ar închide tot orașul!

Mi-a plăcut mult o postare pe Facebook a prietenului Mihai Vlad, care a trăit o vreme la New York și care a înțeles că parte din succesul Americii stă în relația de parteneriat, nu de conflict&suspiciune, dintre stat și privat. Nu întâmplător am ales titlul de mai sus. Căci iată ce spune omul nostru dispus să ne ajute să schimbăm comportamentul toxic al autorităților din România:

Aici, tot ce înseamnă firmă mică este lăsată să crească. Fiscul „închide un ochi „, cum se spune pe la noi… Lasă firma mică să se dezvolte, să devină medie, iar și atunci mai închide un ochi, pentru ca astfel s-a clădit economic această țară, prin ajutorarea micilor intreprinzatori să crească, să devină mari Corporații… De la 2 angajați să aibă 4, 8, 16, 32, 64, 128… 1054… exponențial. Toți să plătească apoi taxe, normal.

(…) Trebuie sa lasi spicul de grau sa creasca sa iti dea rod, apoi il culegi, plin de boabe. Asa s-a dezvoltat economic America.  Au lasat firmele mici sa se dezvolte, iar cand au trecut de medie, ajutate fiind de Fisc prin inchiderea ochilor, normal ca Fiscul nu a mai inchis ochii si a taxat la ultimul cent, avea de unde.

La noi aceste lucruri nu se inteleg, nu se intelege ca trebuie lasat micul comerciant sau intreprinzator sa se dezvolte, se creeze locuri de munca. Iar abia apoi vii si-i ceri socoteala.

Daca ANAF ul romanesc ar opera in New York  ar inchide orasul intr-o saptamana. Tot orasul! In cei patru ani cat am lucrat acolo, va spun ca nu exista controale fiscale la firmele mici, fiecare declara acolo ceva… cu bun simt, cam jumatate… Bon fiscal, la fel… la jumatate, la turisti se dă. La localnicii din Queens, din Brooklyn, nici nu te mai intreaba de asa ceva. Fiscul Inchide Ochii!

Mesajul de mai sus mă ajută în demersul meu de a strânge cât mai multe povești, întâmplări, experiențe, de la românii din Diaspora, legate de felul pozitiv în care sunt tratați oamenii de afaceri de către autorități în Occident. Odată adunate astfel de relatări, le voi trimite pe adresa ANAF și le voi publica în presă, pentru a vedea politicienii și șefii inspectorilor trimiși în haite ”pe teren” să-i terorizeze și să-i ”mulgă” pe privați ce mare nenorocire produc nației române.

Îi rog, așadar, pe toți prietenii mei din Facebook care au afaceri în Europa sau America, sau pe cei care au prieteni acolo cu mici business-uri, să-mi scrie (pe Facebook sau pe email la adresa: [email protected]) cum sunt tratați micii întreprinzători de acolo de către stat, de către ”organe”. Câte controale au, ce amenzi primesc, ce spăgi li se cer, cum se comportă inspectorii când fac un control, dacă umblă disperați după bon fiscal, dacă le-au închis afacerile, dacă vin în haite de la Fisc, Gardă, Inspecția Muncii, Pompieri, Primărie, OPC, Veterinar etc. Nu e nevoie de nume, doar de cazuri concrete. Vreau să întocmesc cu ele un material pe care să-l trimit Guvernului și Parlamentului României, pentru a scoate în evidență teroarea controalelor la care sunt supuși zilnic toți cei care se zbat să țină în viață mici afaceri în țara asta bolnavă.

Vreau să fac asta deoarece NIMENI în România nu se ocupă de acest flagel major care distruge clasa mijlocie și care menține în viață un aparat birocratic infernal, al cărui singur scop este terorizarea întreprinzătorului astfel încât el să devină o legumă putredă în mâna celor care trăiesc pe spinarea statului.

N-am auzit o vorbă de la PNL (că PSD este creatorul acestui coșmar național, el nu are niciun interes să-l ajute pe privat), de la presă, de la analiști economici, ONG-uri, societate civilă. NIMENI, dar nimeni, nu e interesat să rezolve cu prioritate acest grav atentat la siguranța României de mâine. Toți se pierd în discuții savante sau tehnice despre Codul Fiscal, legislație, macroeconomie etc., când problema esențială a omului care își asumă riscuri nu este nici cât dă impozit, nici ce taxe îi mai bagă pe gât politicienii (nu că nu ar conta), căci bucuros le-ar duce pe toate dacă…

Dacă ar fi lăsat în pace să producă un ban din care să fie plătită această caracatiță de tip bolșevic devenită un fel de regim paramilitar însetat de sângele financiar al clasei mijlocii. Tragic e că inclusiv enorm de mulți privați acceptă jugul acesta birocratic și au devenit complicii SISTEMULUI cotizând, după caz, cu amenzi sau cu șpăgi pentru întreținerea lefurilor celor trimiși de șefii lor politici la strâns darul.

”Ce să facem, dacă nu dăm ne închid afacerea. Vorbesc între ei și se trimit unii pe alții în control, de găsit ne găsesc ei ceva în neregulă, nu e cineva să nu aibă o mică hibă. Și-atunci ce să facem, să nu dăm?”. Asta mi-au spus cei câțiva întreprinzători cu care am vorbit, care, evident, n-au dorit să iasă din anonimat. În ritmul ăsta, nu peste mult timp ei vor deveni un fel de iobagi postmoderni ai capitalismuluid de cumetrie, iar copiii lor, dacă nu vor fugi din țară, vor fi sclavi cu acte în regulă ai regimului croit special după tipic sovietic.

Știu, din discuțiile cu oamenii de afaceri pe care i-am întâlnit în SUA și Canada, că acolo controalele sunt ceva rar și natural (eventual doar când un client rătăcit sesizează o problemă, dar, atenție, nu se iau în calcul sesizările anonime!), dar aș vrea să strâng exemple mai multe, concrete, din viața reală, pe care să le organizez apoi într-un text sistematic, pe care să-l fac public pe adresa teroriștilor înrolați în armata statului anti-privat.

Chit că nu vor ține cont de el, dar măcar să vadă și ei, profitorii acestei sugative de bani, dar și privații din România, ce relație există între ”organe” și întreprinzători în țările civilizate. Ce spuneți, mă ajutați puțin? Poate așa vor înțelege și privații că soluția nu e să cotizeze cu amenzi&șpăgi, ci să se revolte oferind exemplul Occidentului. Vă mulțumesc anticipat!