„Mă sună un prieten, apoi o colegă jurnalistă. „Vezi că te-a linşat Gâdea. Te-au făcut în toate felurile. Limbric, lichea, propagandist băsist, chelner jegos. Ai fost efectiv măcelărit. Rar am văzut aşa ceva! Sau măcar n-au mai făcut-o de ceva vreme. Trebuie să-i dai în judecată, te îmbogăţeşti din despăgubiri, orice judecător va taxa la sânge un astfel de atac mizerabil. Nu te baza pe CNA, acolo e drum închis”.
N-am văzut emisiunea, nu mai pot să mă uit la Gâdea de când se comportă ca un mercenar al satanei. De când a decis să terfelească inimaginabil meseria de ziarist, decenţa, respectul, onoarea, regulile, bunul-simţ. A pus la zid aproape tot ce se consideră în lumea credinţei, a religiei – din care el se revendică – expresia luminii, a spiritului viu, a frumuseţii vieţi. Le-a înlocuit, treptat, cu partea întunecată, cu expresii ale celor mai malefice comportamente umane, dincolo de limitele imposibilului şi ale decenţei. De ce a făcut-o? Cum de se împacă relaxat cu aşa ceva? Ce i-a otrăvit mintea şi simţurile – sunt întrebări la care pot răspunde doar el, psihologii şi, desigur, bunul Dumnezeu, când va veni vremea să-l intervieveze EL pe Gâdea.
Atât de departe l-a împins dependenţa, obligaţia sau pur şi simplu credinţa în Dan Voiculescu şi în valorile sale materiale încât probabil că nu mai poate distinge negrul de alb. Nu mai poate concepe că un articol precum cel pe care l-am scris ieri seară despre cazul Burci-Antena 3 este doar rodul unei simple porniri jurnalistice.
Povestea cu „Burci cumpără Antena 3″
Pe scurt, lucrurile stau în felul următor. Mă sună o sursă veche, în care am mare încredere (am probat-o în ani!), şi-mi spune că Burci a bătut palma cu Raiffeisen să cumpere o creanţă a băncii din afacerea ICA-Grivco-Intact. Adică, banca a găsit un client dispus să-i acopere parţial sau total creditul dat companiilor lui Dan Voiculescu (aproximativ 46 de milioane de euro), bani pe care riscă să nu-i mai poată recupera din cauza condamnării lui Voiculescu. „Acel cineva e Burci”, îmi spune omul. Verific. Vin confirmări. Primesc mesaje de la Antene că şi în interior se vorbeşte de aşa ceva. Aflu de la un avocat apropiat de cercul tranzacţiei că Burci a pornit demersul de a intra în Intact. Dau ştirea şi asta-i toată istoria (Găsiţi textul AICI).
Nu mi-am propus nici să-l sperii pe Gâdea, nici n-am primit ordin de la Burci, cu atât mai puţin de la Băsescu, deşi Antena 3 aşa gândeşte. Pur şi simplu, am O ŞTIRE de media – zona jurnalistică pe care a fost construit Reporter Virtual şi care interesează un public tot mai numeros pe site-urile grupului nostru (se poate vedea în trafic) – şi vreau ca ea să-l servească pe stăpânul meu, cititorul. Aiiii! Atât le-au trebuit lui Gâdea&comp! Şi dă-i, şi-njură, omoară-l, arde-l, rupe-l! Mi-a dedicat acest comando antijurnalistic şi antiuman întreg începutul de la „Sinteza zilei”. Eu scriu ceva -care sigur că poate deranja sau nu le pică bine-, dar nici nu înjur, nici nu inventez că „să i-o trag lui Gâdea”, cum ar spune unii, nici nu mă gândesc cui convine şi cui nu, nu aşa funcţionează instinctul jurnalistic independent. Iar el, în schimb, răspunde cu atac la persoană, mă beşteleşte în fel şi chip, scoate flăcări pe nări şi incită la violenţă! Putea, ca şi mine, să spună, uite, domnule, a apărut un articol despre noi cum că ne cumpără Burci, citează surse, noi infirmăm, din cutare motive etc etc. Simplu, fără jigniri de doi lei, cu argumente sau chiar fără, dar nu aşa! Nu se face, nu doar în presă, în viaţă, în general! Eu îţi spun, atenţie, intră cineva în casa ta, iar tu îmi dai una peste bot şi mă iei la înjurături…
Pleşu, Liiceanu, Patapievici, ce onoare!
Nu că m-aş simţi lezat, dimpotrivă, ştiţi deja, un atac la „Sinteza zilei” e reclamă indirectă, trafic mare pe site, fidelizarea publicului, empatizarea cu cititorii, mobilizare pe Facebook, una, alta. Dar nu cred că merit atâta atenţie şi nici nu caut celebritatea. Dar dacă tot ţin morţiş băieţii, ce să zic, mersi! Oricum, sincer, mi-s mândru că-s român aşa. Am mai multe motive. Mă alătur astfel unei pleiade de oameni cu mult mai respectabili decât mine, care au primit astfel de „dedicaţii” subumane din partea A 3. Unora nici nu-mi vine să le pronunţ numele de teamă să nu comit vreo blesfemie asociindu-mă linşajului pe care domniile lor l-au suferit în acelaşi platou albastru: Andrei Pleşu, Gabriel Liiceanu, Mircea Cărtărescu, Mircea Mihăieş, H. R. Patapievici şi iertare multor altor figuri pline de har, pe care nu le mai menţionez aici. Plus colegi precum Andreea Pora, Adrian Halpert, Dan Tăpălagă, Dan Turturică, Sabin Orcan, Mircea Marian, Mălin Bot şi alţi „băsişti” nesuferiţi din presă, care au intrat în malaxorul cu venin al călăilor voiculescieni.
„Eşti eroul meu!”
Să n-o lungesc. Dar cel mai tare motiv pentru care mă simt mândru că sunt român linşat la Antena 3 e altul. Faptul că m-au numit „chelner”. Nu e prima oară. Şi nu sunt singurii care îşi imaginează că mă supără o astfel 
de etichetă. Zilele trecute, un ins cu trecut învăluit în şpagă (compromis, din acest motiv, în lumea presei, dar refugiat la un site care se teme de DNA şi se întreabă De Ce nu priponeşte nimeni procurorii) îmi făcea aceeaşi publicitate de „ospătar”. S-a folosit, ca şi Gâdea, de o imagine cu mine publicată în ziarul spaniol de mare tiraj El Pais, în 2012. Şi-atunci m-am simţit mândru că mi-s românaş; nici nu venisem bine în Spania că îmi cere El Pais un interviu! Cum să nu-ţi cadă bine! Bine, în România l-au tradus pe gustul Antenei 3, a scris Ciutacu tot felul de chiştoace ca Gâdea ieri seară, au inventat câştiguri de 15.000 de euro pe lună cât am lucrat la „Adevărul” (!), au încercat să facă mişto. În paralel, ca să vedeţi diferenţa, în ziua în care a apărut articolul despre aventura mea spaniolă, clienţii şi prietenii mei erau uimiţi. M-au luat în braţe, m-au pupat, au cerut să facem poze, se simţeau şi ei mândri că „Lorenzo” (aşa mă botezaseră) a apărut în El Pais. „Eşti eroul meu, vreau o poză cu tine!”, mi-a strigat din uşă Jose Ramon, fost designer la un ziar local, trecător ocazional pe la cafenea. Mi se părea exagerat, dar ei vorbeau serios. Atunci, i-am luat şi eu în serios. Acasă, la Bucureşti, eram privit pe dos. „Chelner,ospătar, cârnăţar”, din astea. În fine, multe de spus, ah, ce amintiri! Visez la o carte, experienţa merită!
Hai la o bere, băieţi!
Le mulţumesc domnilor Gâdea&Antena 3! Doar aşa îmi mai aduc aminte de frumoasa mea vacanţă prelugită, trăită pe coasta spaniolă a Mediteranei, când m-am simţit ca în Rai în micuţa mea cafenea în care mi-am petrecut, din păcate, doar un singur an. Mersi, Mihai Gâdea! Chiar îmi fac mustrări de conştiinţă că-mi aduc aminte tot mai rar de acea perioadă minunată când am făcut de toate, cu o plăcere nebună. Am fost emigrant, proprietar de mică afacere, chelner, barman, şef de club jurnalistic local, bun amigo cu toţi, lipsit de venin în jur, scăldat de soare, cu palmieri la geană, sufletul fiestelor noastre, cotizant, cafegiu, mâncător de paella (foto), băutor de vin bun şi de bere Estrella Damm (nici San Miguel nu era rea!), gazdă pentru turişti din toată lumea, de la Singapore la Finlanda, „fiu adoptiv” al spaniolilor din perimetrul localului meu, ajutor pentru studenţii aflaţi în căutarea unui job media jornada (part-time), donator de masă caldă celor rămaşi fără venituri etc etc. A fost un an în care n-am auzit de Gâdea, de Antena 3, de Băsescu şi de Voiculescu sau de CNA, ci doar de frumuseţea vieţii în armonie.
Respect, „Căpşunari”! Nu şi Gâdea…
Nici Mihai Gâdea, nici personaje precum fostul meu „coleg” şpăgar (am pus ghilimele întrucât nu mă simt coleg cu un individ care ia şpagă, altfel chiar mi-a fost coleg câteva luni!) nu vor înţelege vreodată ce miracol e să trăieşti printre oameni simpli, care muncesc curat, cinstit, să-şi întreţină familiile şi să-şi achite dările! Căci cum treci graniţa către Vest, fie că e vorba de Spania, Luxemburg sau Marea Britanie – acolo nimeni nu este batjocorit pentru muncă, indiferent ce face. Medicul şi gunoierul, barmanul sau profesorul, micul businesmann sau femeia de serviciu primesc respectul cuvenit al societăţii pentru că plătesc impozite şi trăiesc din muncă cinstită. Cât de provincial poate fi, deci, Gâdea făcând mişto de ei prin „ospătarul” din mine! Oare ce le-ar spune el tuturor celor plecaţi la muncă afară – această Diaporă mult-înjurată la Antene – dacă află că sunt milioane de români care servesc la masă, fac curat, cară bagaje, zugrăvesc, spală vase, vând la tarabă, mută cărămizi, mută marfă, şterg geamuri, spală bolnavi la fund, stau la coadă, gătesc, îngrijesc bătrâni, mulg vacile, curăţa piscine, plivesc iarba sau udă gazonul vilelor? Le râde şi lor în nas aşa cum încearcă prin „ospătar Ciocăzanu”? Doar aici, în România lui, e tolerată o astfel de mentalitate. De asta, Gâdea n-ar putea face niciodată ce fac conaţionalii săi plecaţi să muncească din greu, dar nici ei n-ar putea să-şi bată joc de viaţă şi de vieţi, aşa cum face omul Antenei 3.
O nouă înjurătură pentru Diaspora
Nu el e vedeta, ci ei. Cu vieţile lor simple, dar curate. Neînvăluite în minciună şi în desconsideraţie pentru semeni, oameni lipsiţi de simţul manipulării. Ei nu vor putea face niciodată ce face Gâdea. Nu se vor hrăni nicicând din cuvântul folosit ca sămânţă a urii, a dezbinării, ca armă a linşajului, a terfelirii celorlalţi. Căci ei sunt VEDETELE adevărului, nu ale infernului. I-am cunoscut pe mulţi. În special în timpul sejurului meu prelungit în Spania, dar peste tot în Europa sau în lumea largă. Sunt oameni de ispravă, de mare caracter. I-am văzut şi la ultimele alegeri. Doar cine munceşte din greu, doar cel care a trăit umilinţe în emigraţie sau şi-a depăşit propriile limite de voinţă poate fi dispus să stea opt ore la coadă, strângând din dinţi, pentru un amărât de vot. Cum să nu-i IUBEŞTI pe astfel de oameni dacă te cheamă „ospătar” Ciocăzanu, i-ai cunoscut, i-ai respectat şi ai puterea să faci o plecăciune în faţa lor ? Şi cum să nu-i batjocoreşti, dacă te cheamă Mihai Gâdea, pentru simplul motiv că au curajul să-ţi bată obrazul, să nu-ţi asculte îndemnurile politice şi să-ţi plesnească un vot peste nas pe care nu-l vei uita în veci?
„Dă-i în judecată, Laurenţiu, e mizerabil ce ţi-au făcut”. Vocea colegei care m-a sunat după emisiune îmi stă încă în minte. Adevărul că nişte bani nu mi-ar strica, dacă justiţia mă va despăgubi pentru limbajul de la Antena 3. În plus, e vorba de încălcarea legii. Dar ce-mi trebuie mie bani murdari? N-am fost bun de aşa ceva niciodată, darămite acum, cu Gâdea. Apoi, doar aşa mi-am adus aminte de Spania, de barul meu, de prieteni şi de-o viaţă pe care o voi regreta multă vreme. Şi tot aşa mi-am reamintit de fraţii noştri din Diaspora, pe care Mihai Gâdea&comp. i-au desconsiderat întotdeauna, i-au tratat în aceeaşi notă subumană şi i-au ştampilat drept cetăţeni de mâna a doua. Iar la final, dacă tot m-aş putea simţi lezat, pot să mâ gândesc la iertare. Uite, Mihai Gâdea, te-am iertat! Întorc eu şi celălalt obraz. Mai dă-mi una! Sau două, nouă, câte vrei! Nu te voi da în judecată, deşi eşti sigur c-ai comis-o. Suntem în Postul Crăciunului, nu sunt pastor prefăcut, nici creştin practicant, dar cred în iertare ca forţa capabilă să sublimeze răul. Nu ştiu dacă mă va ajuta să-l scot pe şeful Antenei 3 din mlaştina în care se afundă, dar măcar am încercat.
Mihai, ne rugăm pentru tine!
Iisus ne-a învăţat, dar câţi l-au luat în serios? Nici măcar Mihai Gâdea, care L-a predicat o vreme. Dimpotrivă, pe măsură ce l-au obsedat banii şi puterea, a început să invoce Vechiul Testament. Ochi pentru ochi, în loc de iertare. Aşa a spus cândva, la „Sinteza” lui, încercând să justifice de ce îl urăşte continuu, ca un practicant al răului, pe Băsescu, pe băsişti, băsismul, tot ce nu se supune Voiculescului, în genere. Ce inteligent a fost Dumnezeu! Nu ne-a spus care e legea adevărată, cea veche sau cea nouă. „Ochi pentru ochi” sau „întoarce şi celălalt obraz”. Ne-a lăsat să alegem.
Gâdea a optat deja, de două ori. Înainte – ca pastor (foto alăturat), când nu descoperise banul, puterea şi Antena 3- vorbea despre iertare. Despre celălalt obraz şi umilinţă, de legea nouă, adusă de Iisus, menită să arate lumii puterea iertării asupra celui care te-a rănit. „Ochi pentru ochi” era pe-atunci caducă. Ulterior, când „cele lumeşti” i-au întunecat minţile, a uitat de Iisus şi a scos de la naftalină „ochi pentru ochi”. Îi folosea pentru a-şi justifica în termeni biblici sportul sângeros mediatic. Pe ei, pe mama lor, de băsişti! La rupere. Totul sau nimic. Ură şi venin, destine călcate în picioare, respect omorât din faşă, cuvântul care dezbină, nu care uneşte, cu Dumnezeu înainte, prin foc şi flăcări de Antene, până la moarte!
Mi-e milă de acest om. Sincer. Înlăuntrul său ştie că greşeşte, că foloseşte strâmb darul cuvântului, că nu astea sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Dar e prins de vraja satanei. Nu are forţa să spună „Da, am greşit”. E mare lucru! Am văzut la Turcescu ce doare să-ţi resetezi viaţa, să ai puterea să spui „Stop, drace!”. Greu, într-adevăr! Unii spun că Gâdea e pierdut. Şi eu cred. Dar Dumnezeu mai face şi miracole. Ne rugăm pentru tine, Mihai! Vin Sărbătorile şi încă nu e prea târziu. Mai gândeşte-te, dar să ştii că nu va veni nimeni să te scoată din asta. Doar tu singur, dacă vrei. Sigur, e umilinţă, costă enorm, vine la pachet cu suferinţă, off! Dar adu-ţi aminte de suferinţele îndurate de Iisus, pe care le povesteai auditoriului tău de pastor. Dacă ai crezut cu adevărat în ele, te vor ajuta să te salvezi. Dacă nu sau de ai devenit prea dependent de cele lumeşti, de bani, de funcţie, de casă, de putere, de împrumutul datorat lui Dan Voiculescu, atunci mergi cu Dumnezeu. Şi dacă din întâmplare vei nimeri cândva în cafeneau mea, nu te speria! Nu voi arunca după tine cu farfurii. Nici nu te pun la şmotru. Dimpotrivă, te voi pofti la masă şi voi fi ospătarul tău. Mie nu mi-e ruşine cu asta, dar ţie cu tine îţi e? Căci nu pot fi ca tine, Mihai Gâdea! N-am ce ai (ce bine, Doamne!), n-ai ce am. Şi amândoi ştim ce ne aşteaptă dincolo de cele lumeşti. De aceea, nu pot să nu te iert, omule. Dar tu te ierţi?
Sursa: reportervirtual.ro
