L-aţi văzut pe Meleşcanu? Urmăriţi-l! Merită…

M-am uitat atent la primele două interviuri ale lui Teodor Meleşcanu, de la Realitatea TV şi B 1 TV&EVZ. Eram curios cum mai vorbeşte fostul lider politic liberal şi fost preşedinte al eşuatului partid Alianţa pentru România (ApR), formaţiune ruptă din sânul PSD şi finanţată cu banii faimosului Adrian Costea (apropo, mai ştie cineva ceva de el, după scandalul din anii 90?).

Atunci a fost momentul de vârf mediatic în politică al lui Teodor Meleşcanu. Ulterior, a intrat în penumbră şi a ieşit la lumină odată cu propulsarea sa ca şef al Serviciului de Informaţi Externe (SIE), direct din rândurile PNL, partid aflat la cuţite cu Traian Băsescu.

În ciuda murmurului liberal bine controlat de Crin Antonescu, Meleşcanu s-a dus la SIE, de unde a plecat prin demisie zilele trecute pentru a candida surprinzător la preşedinţia României.

Să revenim la interviuri amintite mai sus. M-a surprins candidatul şi politicianul Meleşcanu. De ce spun asta: mă aşteptam la un discurs plat, de diplomat, care nu spune de fapt mare lucru, cumva opus stilului direct, clar şi captivant al lui Traian Băsescu. N-a fost aşa! Meleşcanu a câştigat în acurateţe şi în profunzime. Nu evită să spună ce i-ar deranja pe alţii, chiar dacă o face mai “camuflat”, mai cu perdea. Adică, loveşte, dar fără să nimicească. Surd, însă ţintit. A lăsat în urmă limbajul de diplomat, de ministru de Externe. A învăţat să vorbească “mai politic”, cu alte cuvinte.

Apoi, discursul său a demontat speculaţii iniţiale potrivit cărora este “iepuraşul” care candidează pentru a-l ajuta pe Victor Ponta în turul doi. Meleşcanu l-a tăvălit decent pe candidatul baronimii PSD, despre care a spus ce-l doare mai tare: să nu mai mintă! N-a zis-o direct, dar asta s-a înţeles. Ideea e că i-a reproşat lui Victor Ponta viaţa dublă. “Nu poţi spune în opoziţie că eşti împotriva Roşia Montană, iar când ai ajuns la putere să susţii Roşia Montană. Ponta poate fi un om politic adevărat doar dacă renunţă la dublul discurs”. Ei, ce spuneţi?!

În plus, Meleşcanu a fost categoric în privinţa conservării liniei pro-SUA şi pro-Justiţie. N-a lăsat niciun dubiu în această privinţă şi nici nu e de mirare de vreme ce în ultimii ani el a fost piesă importantă în angrenajul axei Bucureşti-Londra-Washington, ca şef al SIE, care a uns acest mecanism de cooperare euroatlantic atât de lăudat de toată lumea.

Concluzii: 1 – Teodor Meleşcanu atrage atenţia. Vorbeşte altfel decât Băsescu şi Ponta, fără plesneală peste bot, dar tăios în ceea ce priveşte chestiunile majore, de interes naţional, vezi de pildă continuarea luptei anticorupţie. 2 – Meleşcanu are potenţial, este singurul care poate îndeplini rolul de candidat-surpriză de care tot vorbea atâta popor înainte. Se vede asta în primele sale prestaţii televizate şi în percepţia pozitivă din media. 3 – Meleşcanu nu va fi preşedintele baronimii penale, dacă luăm de bune vorbele sale. 4 – Meleşcanu poate atrage votanţi din toate zonele spectrului politic, de la stânga la dreapta. Are şi profil de pesedist discret, dar face şi cu ochiul “băsiştilor” de prin toate colţurile dreptei.

Dar marea şansă a lui Meleşcanu apare abia odată cu îngroparea candidaturii lui Klaus Iohannis, dacă Înalta Curte îl va declara pe neamţ incompatibil înainte de alegeri. În privinţa dosarului său, lucrurile sunt destul de clare. Nu ştiu ce-a fost în capul judecătorilor de la Curtea de Apel Alba-Iulia, dar în lege scrie negru pe alb că un primar nu are voie să fie în acelaşi timp şi primar şi membru în consiliul de administraţie al unei regii de interes local. Iohannis şi judecătorii s-au agăţat de motivul că respectiva companie de apă în care a fost membru CA era “de interes regional”, dar România nu are regiuni, deci e vorba de un interes local, scurt! În fine, bine că există instanţe superioare, că la ce nenorociri se întâmplă prin provincie, te iei cu mâinile de păr! Gândiţi-vă doar la numele de Craiova şi-o să înţelegeţi ce vreau să spun. Nu generalizăm, dar să admitem că mai e mult de curăţat în instanţele din afara Capitalei.

Aşadar, sunt şanse mari ca Înalta Curte să-l declare incompatibil pe Iohannis, caz în care candidatura sa e compromisă. Chiar şi aşa, cu toată tevatura privind situaţia delicată în care a adus ACL, alianţa care îl susţine, Iohannis a pierdut enorm la imagine, ca urmare a nesiguranţei generate, şi cred că asta influenţează puternic negativ opţiunile alegătorilor săi actuali.

Revenind, dacă Iohannis iese din schemă (ar fi preferabil să avem un verdict înainte de alegeri, ar fi o tragedie după!), PNL şi PDL au nevoie urgentă de repoziţionare. Nu pot să-şi lase armatele de partid fără un favorit în alegeri. Meleşcanu devine astfel un foarte posibil candidat la postul şi de candidat al ACL. Există destule motive de compatibilitate. Ei, abia în acel moment Teodor Meleşcanu se profilează în candidatul cu cele mai mari şanse! Turul doi între Victor Ponta şi Teodor Meleşcanu nu-i dă nicio şansă primului. Mai ales că Meleşcanu poate rupe vîrtos şi din voturile pesediştilor de rând, care nu merg orbeşte pe mâna lui Victor Ponta.

Dar până atunci să aşteptăm decizia Înaltei Curţi în cazul Iohannis. Chiar şi în absenţa ei, pedeliştii lui Vasile Blaga au de ce să-şi tragă singuri palme. Cine i-a pus să-l blocheze pe Cătălin Predoiu, care avea deja semnăturile strânse pentru candidatura sa? Dar liberalii? Câtă minte au avut când l-au desemnat pe Iohannis, şi nu pe Crin Antonescu, cu toate bubele lui? Nu prea multă, se vede treaba…

În fine, să nu facem un capăt de ţară. Şi nici să nu-l facem erou pe Meleşcanu. Mai ales că are şi el trecutul său şi, pe deasupra, vine pe valul securismului de ţară, care nu ne mai lasă, iată, să respirăm, nici în politică, nici în presă, decât printre fiinţe cu dublă comandă. Doar să rămânem cu picioarele pe pământ şi să remarcăm că Teodor Meleşcanu contează. Poate chiar mai mult decât ne putem imagina….

Sursa: reportervirtual.ro