Juncker, supărat că elevii săi nu au plătit fondul clasei | “Vreau mai mulți bani! Ați promis că dați bani pentru refugiați. Să strângeți imediat 500 de milioane de euro”!

Jean-Claude Junker, seful executivului european,  rămâne pe poziții. Nu vrea să renunțe la propunerea de redistribuire a imigranților în cote egale între statele membre ale Uniunii Europene.

Șeful executivului european, Jean-Claude Juncker,  este dator moral Germaniei. Poziția sa a fost dobândită în urma unui jurământ de loialitate făcut direct Angelei Merkel. Este firesc ca acum, pentru a spăla repede o eroare politică a cancelarului german în criza refugiaților, și care va costa scump toate statele membre, Juncker să intre în fibrilație că nu a strâns în pușculița comunitară cheta tuturor statelor membre pentru a-i ajuta pe refugiați/imigranți. Implicit, pentru a o scoate pe Merkel din corzile în care a intrat în boxul reproșurilor din interiorul propriului ei partid, scrie cotidianul.ro.

Statele membre ale UE, fiecare dintre ele având problemele sale interne, au întârziat să își țină promisiunea de a contribui financiar la bugetul UE pentru a se rezolva criza imigranților. Este vorba de cinci sute de milioane de euro promise ca ajutor umanitar pentru organizaţii precum Programul Alimentar Mondial. La ultimul summit european din 23 septembrie, șefii de stat și de guvern au promis că vor face tot ce le stă în putință ca să aducă banii ceruți. Suma de care UE ar avea nevoie efectiv pentru a se descurca cu valurile de refugiați/imigranți este de “cel puțin” un miliard de euro. Această sumă ar fi urmat să fie donată agențiilor umanitare ale ONU care gestionează în țările vecine Siriei soarta refugiaților. Contribuția din partea statelor membre trebuie să ajungă rapid la 500 de milioane de euro, restul de 500 de milioane euro urmând să fie acoperit de Comisia Europeană.

Spre neliniștea lui Juncker, care era vizibil nervos în Parlamentul European, până acum doar zece state au venit cu banii ceruți, ajungându-se deocamdată la o sumă de doar 275de milioane de euro. 80% din această sumă a fost acoperită de doar două state: Germania și Marea Britanie. Franța face parte din grupul statelor care nu și-au luat acest angajament. Jean-Claude Juncker a adoptat un ton extrem de autoritar, de pedagog de școală veche, supărat că elevii săi nu au plătit fondul clasei: “Vreau mai mulți bani! Ați promis că dați bani pentru refugiați. Să strângeți imediat 500 de milioane de euro”, a spus șeful executivului comunitar bătând cu pumnul în masă.

Juncker mai este frustrat că, în cadrul unui alt fond de ajutor în valoare de 1,8 miliarde euro, pentru limitarea migraţiei dinspre Africa, după cheta comunitară nu s-au strâns până acum decât 9 milioane de euro. Pe de altă parte, în pofida promisiunii de suplimentare cu 774 de ofiţeri a personalului Biroului European de Sprijin pentru Azil, ţările membre au pus la dispoziţie până acum doar 81 de ofiţeri.

O informație de culise. Exasperați de lipsa de entuziasm a statelor membre de a ajuta la soluționarea crizei refugiaților/imigranților, eurocrații de la Bruxelles, și cei din cercul de putere al Angelei Merkel, ar fi înaintat liderilor europeni un raport confidențial în care apărea ideea impunerii la nivel comunitar a unui așa-numit impozit pe solidaritate europeană. Un astfel de impozit ar ajuta, spun ei, la acoperirea costurilor care rezultă din administrarea afluxurilor record de solicitanți de azil.

Presa germană ar fi difuzat o informație off the record pe această temă, informație însă neconfirmată de purtătorii de cuvânt ai guvernului de la Berlin și cei ai Comisiei Europene. Sueddeutsche Zeitung ar fi dezvăluit, de asemenea, că guvernul Angelei Merkel și experți de ai lui Juncker ar fi venit cu o propunere ca acest impozit pe solidaritate europeană să provină dintr-o o taxă care ar putea fi obținută printr-o majorare de impozit pe combustibil sau prin creșterea taxei pe valoarea adăugată (TVA).

O altă obsesie germană pe care Juncker încearcă să o servească forțat statelor membre ca o pilulă amară este un mecanism permanent de relocare a refugiaților/imigranților în spațiul comunitar. Este un obiectiv pe care Bruxelles-ul vrea să îl atingă, din nou la cererea Berlinului, ca măsură pe termen lung pentru a ţine sub control fluxul de imigranţi. De fapt, acest mecanism permanent seamănă, în viziunea multor state din centrul și estul Europei, cu un proiect periculos de inginerie socială, în care populațiile autohtone din UE sunt supuse unor șocuri demografice în numele unui ideal utopic al multiculturalismului.

Prim-vicepreşedintele Comisiei Europene, olandezul Frans Timmermans, spunea că UE trebuie să se obișnuiască de acum încolo și cu o altfel de lume, a diversității, transformată prin absorbirea de fluxuri masive de imigranți.

Până acum, circula clișeul că Uniunea Europeană reprezintă simbolul unității în diversitatea de popoare europene. De astă dată, Timmermans încearcă să definească “diversitatea” în sânul spațiului comunitar ca pe un amestec babilonic prin aport demografic masiv din afara Europei. Ca să ne taie orice speranță că UE ar mai putea arăta în felul în care au conceput-o părinții ei fondatori, Juncker a făcut și el o predicție: “Ar fi bine pentru noi toţi dacă le-am spune oamenilor din ţările noastre că această migraţie nu se va încheia la Crăciun; ea va continua timp de mai mulţi ani”. Babylon, Babylon über alles.

sursa: onlinereport.ro