Dacă aveți cinci minute liniștite și aveți chef să visați un pic, citiți mai departe.
V-ați gândit vreodată cam câți bani v-ar trebui ca să nu mai aveți absolut deloc grija lor-nici dvs, nici copiii, frații, verii, nepoții și strănepoții care nu s-au născut încă?
Să presupunem că ați dori să aveți o casă la munte, alta la mare, una în Florida, una în California, alta în sudul Spaniei. Să spunem că ar costa în total vreo 10 milioane de dolari (sau Euro, sau Lire sterline, fiecăruia după nevoi, cum ne învață Marx). La fiecare adresă, vă așteaptă câte un automobil de lux, câțiva angajați care se ocupă de întreținere, plus ceva bani puși deoparte pentru zile negre. Să zicem că ați avea nevoie de vreo încă 10 milioane.
Dar vă gândiți și la urmași (copiii, nepoți) și doriti ca fiecare din ei să o ducă binișor. Fiecare să aibă bani destui să trăiască încă 50 de ani de acum încolo, fără să fie nevoit să lucreze. Să zicem vreo 10 milioane pentru fiecare.
Ca să nu mai o lungim, să presupunem că în total, cu vreo 300 milioane asigurați viitorul familiei până la a patra generație. Frumos, nu? Ați scăpat de orice grijă posibilă (sănătate, bani, mâncare, vacanță, haine), pe care restul de 99,99% din populația lumii nu își permit să le ignore, ceea ce îi face să sară ca arcul din pat dimineața, când sună ceasul deșteptător, ca să dea fuga la muncă.
Dar ce te faci dacă averea personală depășește cu mult modestele 300 milioane atât de necesare vieții fără griji? Dacă de pildă, ai avea 30 miliarde? (adică de 100 de ori mai mult decât “necesarul” menționat). Ce faci cu restul de 99% din avere, care pare un surplus apăsător? Îți iei alte case? Mănânci de 100 de ori mai mult? Pleci în vacanță 24 de luni pe an?
Desigur, nu. Ci te apuci să joci un joc nou, inaccesibil muritorilor de rând. Mult mai palpitant decât Pokemon Go.
Te apuci să infintezi fundații pentru societăți deschise și să dai banii organizațiilor non guvernamentale. Organizezi grupuri de presiune. Ești generos și donezi la diferite cauze finantropice, în același timp contribuind și la campaniile electorale. Susții mișcări ecologiste, feministe, anti-rasiste, ba chiar și anti-capitaliste. Ca să fie mai amuzant, dai și la cei de stânga, și la cei de dreapta. Ești și pro și contra-avorturilor. Poți întreține astfel aparenta luptă democratică și menține votanții în tensiune până la numărarea voturilor. Că de câștigat, câștigă oricum ai tăi, fie de stânga, fie de dreapta. Cumperi ziare, dar nu de la chioșc. Ci cumperi ziarele cu tot cu ziariștii care le scriu. Finanțezi catedre de științe politice și economice, studii de istorie și de religie. Acorzi burse pentru doctorat. Și dacă tot le finanțezi, le spui și cam ce să scrie, ce să cerceteze, în ce să creadă. Și pentru bani destui, se vor găsi doctoranzi care să dovedească științific că albul e o varietate de negru, elefantul se trage din șoricel, înghețul se produce din cauza încălzirii globale, iar criminalul în serie e de fapt un luptător pentru pace.
Prin ele toate– presă, universități, lobby-uri, ajungi să dictezi oamenilor de rând cum să vadă lumea. În ce religie să creadă. Poți impune curentul principal de gândire. Adică acele idei pe care 99% din cetățenii le vehiculează, crezând că ele constituie setul lor de valori personale. Cine își dă seama că așa zisele valori sunt de cele mai multe ori doar lucruri auzite repetat, ad infinitum, la televiziune și radio? Dacă John sau Mary aud de prea multe ori aceeeasi idee, sfârșesc prin a o crede, fără a își mai pune întrebări despre proveniența sau justețea ei. Banala frază “Se știe ca…” este un argument social mai puternic decât orice demostratie matematică. Tirania obișnuinței. Chiar dacă împăratul e gol, hainele lui sunt cele mai frumoase și moderne, căci așa știm de la televizor.
Desigur, toată distracția asta, cu subvenționarea presei, a școlilor și partidelor te costă ceva bani, și nu îți permiți să iei din buzunarul propriu. Banii cheltuiți trebuie puși într-un fel, la loc. Cum să faci oare? Simplu: din pariuri. Dar nu pariuri despre meciuri de tenis la Roland Garros, sau la Euro 2016. Vorbim de meciuri mai serioase: Brexit, războiul din Siria, politicile de emigrație europene, alegeri prezidențiale americane. Dar nu te bazezi, precum muritorii de rând, doar pe fler sau noroc. Dacă ai în buzunarul cel mic politicienii tăi, economiștii tăi, ziariștii tăi, nu mai ai nevoie să ghicești scorul la evenimente. Le poți pur și simplu stabili rezultatul dorit, dinainte. Poți paria la sigur pe aprecierea sau deprecierea unei monezi, a ratingului unei țări, al rezultatelor unor alegeri. Astfel, banii pe care îi ai nu se consumă niciodată, ci dimpotrivă, se înmulțesc. Și nimeni nu te poate acuza că faci banii ilegal. Doar tu stabilești regulile jocului. Tu ești de fapt, legea.
Înțelegeți ideea? Dacă ați avea mult mai mulți bani decât ați avea vreodată nevoie, puteți schimba cu adevărat lumea. O puteți construi după chipul și asemănarea dvs.
Desigur, nu spun că 30 miliarde de dolari ar fi suficiente ca să controlezi chiar totul. Ai nevoie de niște prieteni, cărora ca și tine, să le placă același joc. Iar partenerii tăi sunt probabil tot oameni cu bani. Potrivire perfectă.
Și pentru că toate astea trebuiau să poarte un nume, li s-a spus simplu: Guvern Mondial. Sau Teoria Conspirației. Sau Iluminați.
Care, bineînțeles, nu există, nu vă inflamați așa de tare! Am glumit! E doar un joc…Sau poate există? Nu știm sigur….(Altfel tot farmecul ar dispărea. E mai fain când lași oamenii în suspense – să creadă ba că ești, ba că nu ești).
E doar un simplu exercițiu de imaginație, v-am spus de la început. Vă rog, nu îmi cereți mie dovezi că această presupusă conspiratie, sau că acești oameni care au atâția bani și fac cele descrise mai sus, chiar există… E treaba voastră să priviți în jur și să observați. Aveți ochi, aveți urechi, aveți creier….Nu?
Dar mă indolesc că aveți timp. Pentru că șeful tocmai va cheamă la el în birou: trebuia să predați acel proiect încă de ieri. Da, șeful, se rezolvă, stau peste program. Nevasta e nervoasă că o strâng pantofii. Da, dragă, cumpărăm alții noi. Ipoteca trebuie plătită, copilul trebuie dus la școală și la lecția de pian. Dimineața sari din pat. Viața te cheamă acum, imediat la ordin și nu are răbdare să astepte…Cine naiba mai are azi timp de gândit?
Sursa: blogovici.com
Articol preluat cu acordul autorului
