Joc închis. Tăvălugul USL s-a repornit

USL se îndreaptă triumfătoare spre partidul-stat şi acapararea totală a puterii. Din punctul ei de vedere, proastă ar fi fost să n-o facă, drumul este complet liber.

Un duş rece pentru propovăduitorii ruperii USL, care, iată, renaşte din propria-i mizerie, aceea ca­re făcea deliciul publicului la sfârşitul anului trecut. Cei doi „mincinoşi“, cum se gratulau Pon­ta şi Antonescu, au pupat cu foc Piaţa En­dependenţi, conştienţi fiind că distrugerea ma­mutului le-ar pune fiecăruia în pericol funcţiile şi viitorul. Avantajul este reciproc, decizia prag­ma­tică. Antonescu şi-a securizat, pe moment, can­didatura la prezidenţiale, Ponta evită sabo­ta­rea de către PNL a unor legi vitale pentru PSD şi posibilitatea coagulării unei opoziţii prin con­tri­buţia liderului liberal. Lecţia pe care Antonescu i-a servit-o lui Ponta s-a dovedit utilă, pre­mie­rul a realizat din blocarea la mantinelă a Codului Penal şi a Legii amnistiei că propriii baronii îl vor mânca de viu dacă nu rezolvă chestiunea jus­tiţiei, ceea ce nu se prea putea totuşi fără sus­ţi­nerea PNL. Schimbarea de mesaj a liderului li­be­ral, în sensul delimitării de presiunile puse pe jus­tiţie şi susţinerea statului de drept, arătau din nou clar intenţia de a pescui electorat de dreap­ta. Riscul era astfel pe două paliere: 1) din opo­ziţia făcută de la putere, PNL şi Antonescu ie­şeau avantajaţi; 2) ruperea USL ar fi făcut jo­cu­rile dreptei şi ale lui Băsescu, existând posi­bi­li­tatea izolării social-democraţilor printr-o coa­gu­lare a tuturor forţelor anti-PSD, cum s-a mai în­tâmplat. Situaţia nu mai putea continua în felul acesta, trebuia tranşată într-un sens sau altul, iar USL a făcut-o în interesul major al propriilor partide şi lideri. Astfel, alegerile din 2014, cel pu­ţin, sunt ca şi jucate. USL se îndreaptă trium­fă­toare spre partidul-stat şi acapararea totală a pu­terii. Din punctul ei de vedere, proastă ar fi fost să n-o facă, drumul este complet liber.

De remarcat că decizia menţinerii USL arată că lecţia Alianţei D.A. a fost învăţată. Din des­tră­ma­rea alianţei PD-PNL, la doar un an şi jumătate de la venirea la putere (CDR a rezistat totuşi cu chiu cu vai un ciclu întreg), nu a ieşit nimic bun, până la urmă ea a fost sorgintea apariţiei USL şi a antibăsismului. Am mai spus-o, de ce ar fi ales o coaliţie de peste 70% să dea cu pi­ciorul unei cuceriri obţinute cu atâta greutate? Pentru că PSD voia, de înţeles, să aibă totul, adi­că şi preşedintele. Ei bine, se va rezolva şi asta. După cum este previzibil, Antonescu va deveni, du­pă modificarea Constituţiei, o paiaţă pusă în gea­mul Cotroceniului. Trocul e convenabil pen­tru ambele părţi. Antonescu îşi vede visul cu ochii, numele lui a fost, în sfârşit, trecut în pro­tocol, ca să se elimine orice neclaritate, iar cu ma^­şinăria USL în spate nimic nu-i poate sta în cale, baronii liberali rămân la măcelarie, iar PSD va conduce de facto ţara.

Deciziile anunţate de liderii USL pa­vează drumul în direcţia asta. Re­fe­rendumul pentru revizuirea Cons­ti­tuţiei, două zile, după metoda Năs­tase din 2003, se va ţine simultan cu eu­roparlamentarele, ceea ce va avea efect mobilizator pentru electoratul USL, căruiaAntena 3 îi va explica pe îndelete că doar aşa se poate şterge ori­ce urmă a „regimului Băsescu“. Slo­ganul poate fi „Votaţi Constituţia, votaţi plecarea lui Băsescu“, iar cu o bună manipulare poate fi trans­format într-un alt referendum de de­mitere. Prezenţa la europarlamentare va creşte şi ea, tot în beneficiul USL. Singurele defecţiuni care pot să apară ţin de timing – Comisia de la Veneţia se pronunţă pe proiect la finele lui martie, urmează Curtea Cons­ti­tu­ţio­nală, adevarata piedica – şi de neîntrunirea cvo­rumului de 50% prezenţă, refe­ren­dumul organizându-se pe legea ve­che. Dacă revizuirea Constituţiei nu trece, USL va traversa un alt mo­ment de cumpănă: PSD va trebui să decidă dacă riscă să-l lase pe An­to­nescu preşedintele cu prerogativele lui Băsescu. Vom vedea. Ipoteza este însă puţin probabilă, altfel USL nu-şi asuma riscul. Doar nu degeaba dă­dea, acum câteva luni, Dragnea asi­gu­rări că în două zile scoate şi strămoşii morţilor la referendum.

Planul pare bine pus la punct şi dă senzaţia că tot zbuciumul uselist, bă­lăcăreala şi înjurătura ultimativă au fost ori un balet electoral, ori un joc de şah cu pistolul pe masă. Oricum, Antonescu a căpătat garanţii su­pli­men­tare şi prin faptul că prezi­den­ţialele se vor ţine la începutul lui no­iembrie în loc de decembrie, ceea ce scurtează perioada de insecuritate. În plus, pentru a contracara un even­tual referendum ce ar putea fi or­ga­nizat de Traian Băsescu, s-a decis ca la Camera Deputaţilor să fie 300 de par­lamentari, aşa cum a vrut po­po­rul, cedare pe jumatate si cu schepsis, iar votul să fie pe liste de partid, şi nu uni­no­mi­nal. Vor argumenta câteva „cozi de topor“ că nu-i moral să amesteci te­matica eu­ropeană cu cea internă, că există o re­comandare a Comisiei de la Veneţia ca­re spune că, de regulă, euro­par­la­mentarele nu trebuie or­ga­nizate con­comitent cu alte alegeri. Ei şi? USL este decis să strivească în drum totul. Mira-m-aş să mai ră­mâ­nă urmă de presă independentă în fi­nal.

Daca planul USL iese, jocul s-a închis pentru opoziţie. Doar o minune va putea opri marşul tri­umfal al USL spre acapararea în­tre­gului stat. Minunea nu va avea loc. Opoziţia este fărâmiţată, autistă, mă­cinată de orgolii mizerabile, pusă pe canibalizat voturile şi pe răfuieli per­sonale, este, într-un cuvânt, de­plo­rabilă. Să nu mai vorbim despre fan­toşele de candidaţi la prezidenţiale. Toate astea, dar şi revenirea în forţă a USL vor contribui din plin la de­mo­bilizarea electoratului. Dispreţul su­veran afişat de Ponta, halucinanta mi­tomanie, lipsa oricăror reticenţe (vezi modul în care a întors Ponta fu­ga de întâlnirea cu Victoria Nuland, care ar fi venit pentru o chestiune „con­fidenţială“, de competenţa CSAT, iar îngrijorările ei cu privire la presiunile puse pe justiţie referin­du-se de fapt la „Băsescu, care a spus că are cheile justiţiei“), plus ma­­nipularea mediatică imensă care ţine captivă populaţia nu lasă aproa­pe nicio şansă. Aş vrea să mă înşel.

Cât despre cei care îşi imaginează că tot răul e spre bine, că, în fond, de­cât Ponta, mai bine Antonescu, pen­tru că aşa va exista, totuşi, o con­tra­ponderere, cât de firavă, la partidul-stat PSD, îşi fac iluzii. Antonescu nu este decât faţa cealaltă a monedei use­liste. //

P.S. Fisura cea mai serioasa in planul USL este Curtea Constitutionala care trebuie sa verifice daca proiectul nu depaseste limitele revizuirii si sa dea un verdict cu 6 voturi la 3. Introducerea in noua Constitutie a rezultatului referendumului din 2009 pentru parlament unicameral cu 300 de membri poate fi considerata obligatorie, potrivit unei decizii a CCR din 2012. In acest sens, propunerea USL pentru o Camera cu 300 de deputati este insuficienta, fiind o smecherie, care il opreste insa pe Basescu sa organizeze un alt referendum, fiind interzisa organizarea in aceeasi a doua referendumuri pe aceeasi tema. Timpul este presant pentru USL, parlamentul trebuie sa adopte proiectul de revizuire nu mai devreme de 24 aprilie, europarlamentarele fiind in 24 mai, dar nici mai tirziu.

Articol publicat de Revista 22