„Gestul-total nefericit- de a arunca cu bani, cu moneda nationala, acum o saptamana pe treptele BNR echivaleaza cu terfelirea tricolorului sau cu fluieratul atunci cand se canta imnul national. Eu nu stiu ce au gandit organizatorii acestui mars. A arunca cu bani inseamna risipa. Oare asta au vrut organizatorii sa spuna? Sper din toata inima ca nu au vrut sa transmita aceste lucruri si nici alte lucruri pe care ni-l putem inchipui, ci mai degraba ca au dorit sa faca zgomot. Probabil au dorit sa se faca auziti. Noi stim ca ei sunt un grup destul de galagios dar limitat de persoane si ca nu reprezinta marea masa a celor care lucreaza cu sistemul bancar romanesc”, a declarat Guvernatorul BNR Mugur Isarescu, citat de hotnews.ro, intr-un interviu acordat postului public de radio.
Isarescu a mai vorbit despre erorile comise de banci, dar si despre darea in plata si programul Prima Casa.
Cele mai importante declaratii ale Guvernatorului, consemnate de HotNews:
Practic, noi traim in paradox. Observam si noi aici la BNR ca pe masura ce fundamentele macroeconomice s-au imbunatatit, pe masura ce inflatia a scazut -nu avem deflatie, dar avem o inflatie foarte scazuta-, pe masura ce dobanzile au ajuns la minime istorice, pe masura ce lichiditatea pietei este multa, poate chiar mai mult decat suficienta, s-au intetit vocileacestea exprimand nemultumirea. Nemultumirea despre sistemul bancar, nemultumiri chiar la adresa BNR. Este o realitate pe care trebuie sa o recunoastem.
Nemultumirea este categoric legata de grupuri de nemultumiti care sunt destul de puternic mediatizati. Sunt persoane si firme care au suferit de pe urma crizei pentru ca nu-si mai pot plati datoriile. Sunt persoane care si-au pierdut locurile de munca sau au trecut printr-o experienta traumatizanta de reduceri de salarii in timp ce trebuiau sa-si plateasca datoriile scadente.
Dar exista si nemultumiri mari, si se pare ca acestia sunt cei mai violenti in exprimare din partea celor care au facut investitii paguboase, au fost surprinsi de criza si care apar in public si se manifesta extrem de acuzator la adresa bancilor.
Datoria noastra este sa stabilim un echilibru intre ce s-a intamplat in Romania in realitate- sa le dam in mare masura acestor oameni care au suferit de pe urma crizei, dar in acelasi timp sa spunem urmatorul lucru: in Romania Statul roman, banul public n-a avansat un leu in ajutorarea bancilor, fie ele cu capital rmanesc sau strain.
Cu alte cuvinte or fi avand si bancile pacatele lor, dar soliditatea bancilor nu a fost in aceasta perioada pusa la indoiala. Mai mult, starea macroeconomica a Romaniei aproape dintre cele mai bune comparativ cu tarile din regiune.
Moneda nationala, leul, este unul dintre simbolurile acestei tari. Gestul-total nefericit- de a arunca cu bani, cu moneda nationala, acum o saptamana pe treptele BNR echivaleaza cu terfelirea tricolorului sau cu fluieratul atunci cand se canta imnul national. Eu nu stiu ce au gandit organizatorii acestui mars. A arunca cu bani inseamna risipa. Oare asta au vrut organizatorii sa spuna? Sper din toata inima ca nu au vrut sa transmita aceste lucruri si nici alte lucruri pe care ni-l putem inchipui, ci mai degraba ca au dorit sa faca zgomot. Probabil au dorit sa se faca auziti. Noi stim ca ei sunt un grup destul de galagios dar limitat de persoane si ca nu reprezinta marea masa a celor care lucreaza cu sistemul bancar romanesc.
Am vazut cateva dintre lozincile cu care au venit. Una este intr-adevar destul de atragatoare pentru publicul larg. Anume ca BNR ar apara bancile iar guvernatorul ar fi avocatul bancilor.
Eu trebuie sa spun foarte clar ca sa auda toti romanii: BNR nu este avocatul niciunei banci. BNR este protector si ea protejeaza banii romanilor. Banii deponetilor trebuie protejati. Sunt 10 milioane de depozite bancare. Banii deponentilor… sunt 150 de miliarde de lei care sunt banii oamenilor, mai sunt alte 100 de milioane banii firmelor. Sunt banii nostri, pe aceia ii protejam, pentru ca acesti bani sunt in banci.
Confuzia creata intre a proteja sistemul bancar sau o banca sau alta cu care un client nemultumit are probleme, este una extrem de grava. Ea nu trebuie lasata sa persiste. De aceea insist: propagarea acestei confuzii, ca BNR ar proteja o banca sau alta, este extrem de periculoasa.
Mai vreau sa spun ceva: BNR emite moneda nationala, si anume leul. Cu aceasta moneda se fac platile-sunt peste 300.000 de plati zilnic, cu care se fac zilnic plati. Isi poate cineva inchipui cum mai poate functiona aceasta tara daca 300.000 de plati sunt puse sub semnul intrebarii in fiecare zi prin manifestari din acestea, mai mult sau mai putin violente.
Apar moneda nationala, nu bancile. Asta e datoria acestei institutii de la infiintare – sa apere leul! Si nu uitati, ca leul romanesc, asa cum uneori il privim si cum aruncam cu el pe scarile Bancii Nationale -intr-o maniera iresponsabila- este dupa un sfert de veac, total convertibil. El se tranzactioneaza nu doar la Bucuresti ci si la Londra. E detinut si de straini. Sunt peste 20 de miliarde de lei, detinute de cateva zeci de mii de nerezidenti.
Adica aceia au incredere in leu, iar noi aruncam cu el in stanga si in dreapta. Crede cineva ca este simplu sa asiguri stabilitatea monedei nationale? Sa ai grija ca evolutia sa fie echilibrata, sa nu se creeze distorsiuni, nu este o chestiune usoara, dar este datoria Bancii Nationale.
Despre criza francului elvetian
Nu a fost decizia BNR de a scumpi francul. Nu a fost decizia nici a Bancii Centrale a Elvetiei. A fost decizia Bancii Centrale a Elvetiei. Aprecierea francului a creat multe turbulente in toate tarile in care s-au acordat credite in franci. Am intervenit atunci si am spus ca in cazul Romaniei este cel mai mic decat in alte tari ca Ungaria, Polonia, Croatia si ca o solutie rezonabila ar fi ca bancile sa discute cu clientii de la caz la caz pentru ca fiecare credit isi are povestea lui iar a le trata pe toate la gramada nu este posibil.
Bancile in Romania, in ultimii 3 ani au avut pierderi masive. Actionarii au fost nevoiti sa vina cu bani care sa acopere aceste pierderi. Bancile lucreaza cu riscuri, isi asuma riscuri, dar aceste riscuri se pot intinde pana acolo incat sa nu se atinga de banii deponentilor. In momentul in care o banca nu mai da inapoi banii deponentilor, nu mai e banca. a nu da cu imprumut banii bancii, ci ai deponentilor. Are un contract ferm, nemilos, fata de deponenti. Daca nu poate da inapoi la scadenta sau la cerere banii unui singur deponent, se poate instala panica bancara.
Formule de tipul: bancile nu-si asuma riscuri sau bancile trebuie sa fie partenere cu clientii. Pai bancile nu pot fi partenere de afaceri cu clientii. Creditul de aia se numeste credit pentru ca nu este o investitie, nu este un parteneriat de afaceri. Bancile dau credite cu garantii si trebuie sa recupereze acesti bani pentru a-i da inapoi deponentilor.
Confuzia aceasta este periculoasa si este in mare masura vina bancilor comerciale, a Asociatiei Romane a Bancilor care nu au continuat ceea ce s-a inceput in 1991, cu educatia bancara. Noi am cerut atunci sa existe in clar in fiecare banca la intrare, la ghiseu, un bilant de banca simplificat, pentru ca lumea sa stie cum functioneaza o banca.
Despre darea in plata
O lege care a fost prezentata ca o lege sociala, a devenit peste noapte fie o lege a dreptatii, fie una asa-zis economica, fie una de protectie a consumatorului. Despre asta am spus ca e o gogomanie, nu despre legea in sine.
Am auzit de la initiatori ca ar exista in SUA si peste in Europa.. dar acest lucru nu este adevarat! Asa ceva ca la noi nu exista nicaieri. In SUA, din 50 de state, in 11 exista legi de acum 100 de ani, care nu sunt retroactive ca la noi…Iar conditiile sunt mult mai severe. De pilda, daca intre valoarea imobililului dat in plata si ceea ce mai are de rambursat din credit exista o diferenta pozitiva, acea diferenta e considerat venit suplimentar si se impoziteaza. Daca tot dam exemple, haideti sa le spunem in intregime!
BNR informeaza corect publicul si suntem recunoscuti pe plan international ca o institutie extrem de serioasa.
In Europa, sub forma din Romania, nu exista o asemenea lege. Principiul darii in plata e acceptat la buna intelegere intre debitor si creditor. Si in prezent in Romania pe baza Codului Civil se poate stabili acest principiu.
Exista un experiment in Spania, nu foarte fericit, dar care nu se refera neaparat la darea in plata ci la protectia celui care nu isi mai poate plati casa si trebuie sa plece din casa sa. Are cu totul alta directie legea respectiva. In Letonia exista o lege similara dar care nu este retroactiva si care a suferit numeroase amendamente. Ceea ce s-a aprobat in Parlamentul Romaniei este un experiment unicat
Prima Casa e un program guvernamental care nu are ce cauta in legea darii in plata. O lege a Statului care sa puna in discutie garantia Statului Roman suna groaznic si pe plan intern si pe plan international!
