„Aici, pe tinarul Iosif il cuprindea ameteala… Era un om ca noi, asa ne pare, si, desi traia timpuriu, era – matematic vorbind – la fel de departe de inceputurile omenescului (si vom trece cu totul sub tacere inceputurile in sine ale lucrurilor) ca si noi, caci inceputurile de care vorbim se afla intr-adevar in intunericul abisal al fintinii fara fund, iar noi, in cercetarea noastra, ori trebuie sa ne multumim cu pseudoinceputuri relative, pe care le confundam cu adevara (…)