Ionel Haiduc: Motivele pentru care Academia se opune proiectului de la Rosia Montana

Presedintele Academiei Romane, Ionel Haiduc, a explicat, la Nasul TV, motivele pentru care Academia Romana se opune proiectului minier cu cianuri de la Rosia Montana.

Academia Romana a intocmit un raport negativ in privinta exploatarii, dupa ce comisiile specializate ale institutiei au analizat proiectul propus de RMGC. Academicienii au ajuns la concluzia ca implementarea proiectului ar duce la un dezastru ecologic de proportii uriase, care ar incalca principiul dezvoltarii durabile in Apuseni, s-ar crea cele mai scumpe locuri de munca din Romania – tinand cont de beneficiile financiare ale statului roman – iar angajatii RMGC vor fi intr-un numar foarte mic romani. Academia Romana a mai stabilit ca detonarile zilnice care se vor face in zona vor distruge galeriile romane – vestigii unice in lume si cu o valoare mai mare decat a proiectului minier conform reputatei publicatii “Science”.

Ionel Haiduc a mai dezvaluit ca Ambasadoarea Canadei a incercat sa faca lobby pentru Rosia Montana Gold Corporation, dar presedintele Academiei a refuzat o intalnire cu reprezentantii companiei miniere care doreau un raport pozitiv.

Iata principalele declaratii ale Presedintelui Academiei Romane.

Despre valoarea arheologica

“Minele romane au o valoare istorica dar si sentimentala pentru poporul roman. Ele sunt vechi de aproape 2000 de ani, anul 131 este anul in care exista prima atestare documentara a Rosiei Montane si deci este legata tocmai de minele de aur.

Galeriile romane de la Rosia Montana au fost cercetate in urma cu cativa ani de o echipa de arheologi francezi, care au considerat ca sunt atat de interesante incat vor sa faca o copie a acestor galerii in Franta, pentru ca ele ar urma sa fie distruse in urma exploatarii aurifere de la noi.

O revista americana Science, de fapt una din cele mai prestigioase reviste de stiinte din lume, spune, in mod ironic, ca cercetariile arheologice platite de firma au dus la concluzia ca valoarea arheologica a acestor galerii este mai importanta decat exploatarea si ca acestea ar merita sa fie salvate, pastrate. Cu alte cuvinte sa nu distrugi, sa nu faci exploatare miniera intr-o zona arheologica, la fel si legea minelor interzice exploatarile miniere in zone cu importanta arheologica.

Pentru includerea galeriilor in patrimoniul UNESCO procedeul este un pic complicat si cere initiativa locala. Ori in cazul de fata autoritatiile locale sprijina proiectul Gold Corporation. Deci ei nu merg pe idea valorificarii potentialului turistic si arheologic, desi ar sa lupte pentru includerea in patrimoniul UNESCO”.

Despre impactul asupra mediului

“Cianura este foarte toxica si as spune ca, nu stiu daca toata lumea stie, nazistii au folosit cianura la Auschwitz, in camerele de gazare si dupa 50 de ani a fost detectata in peretii acestor camere, la mult timp dupa terminarea razboiului. Se spune ca cianura se descompune la aer in timp, dar se descompune incet, iar produsii de neutralizare ai cianurii sunt si ei toxici, nu ca cianura, dar suficient de toxici.

Acolo sunt si alte metale toxice, iar cianura, in acele ape este fixata de anumite metale, care in timp pot sa elibereze cianura. Iar in privinta altor metale care s-ar gasi in minereul de la Rosia Montana, exista afirmatia unui inginer sef, care a lucrat ca geolog la Rosia Montana timp de 20 de ani, dl Santimbreanu, care spune ca exista cateva elemente chimice, cateva metale, chiar mai pretioase decat aurul, galiu, de exemplu, este un metal care este de mare importanta pentru semiconductori si in putine locuri din lume se gaseste galiu.

Foarte mult arseniu se gaseste in roca de la Rosia Montana, arseniul este iarasi un element cunoscut pentru toxicitatea lui, exista si in literatura povesti cu otravire cu arseniu sau arsenic, numele sub care este cunoscut mai bine de publicul larg.

In iazul de colectare este un namol care se decanteaza, material solid care contine aceste cianuri si metale care se depun. O parte din apa se recircula, se reintoarce in proces, iar dupa exploatare va ramane o zona in care namolul se usuca, se intareste, fiind divizat in timpul verii, sunt calduri si se usuca, devine un praf pe care vantul poate sa-l imprastie in zona si e o bomba ecologica.

Apa poate antrena acid cianhidric, daca se formeaza in aceste lacuri de decantare. Acidul cianhidric este acidul folosit de nazisti in camerele de gazare din lagare.

Nu mai ajung sa se coaca nici rosiile, nici pepenii daca sunt plouati cu ploaie acida care eventual ar contine si acid cianhidric. Exploziile, explozibilii produc gaze toxice, produc oxizi de azot, pentru ca e vorba de combinatii nitrice in exploziii. Compusii se imprastie, norii si vanturile ii duc in toate partile si oxizii de azot sunt si ei toxici.

Geologii spun si ma refer aici in primul rand la un inginer geolog care a fost la Institutul Geologic al Romaniei – directorul stiintific, inginerul Iustin Andrei – ca o parte din malul Vaii Cornea, unde va fi lacul acesta de decantare, este nesigura, este permeabila si proiectul prevede ca va fi protejat cu un strat de 5 metri de argila si masa plastica. Asta este o solutie pe termen scurt, pe termen lung, plasticul va putea sa se fractioneze, argila sa fie strabatuta si exista un foarte mare risc de poluare a apelor freatice, iar daca se produce o spargere in acel iaz de decantare si se ajunge la galeriile istorice din zona, nu se stie niciodata unde poate sa ajunga acea apa. Muntii din zona Rosiei Montane, se spune ca sunt peste 700 de km de galerii romane, ori acesta este un adevarat paienjenis subteran, galeriile comunica unele cu altele, pot sa duca la situatii foarte riscante si neplacute.

Nu cred ca exista riscul sa ajunga concentratii de cianura foarte mari sau metale in apele de baut, adica nu mori imediat, dar orice otrava are efect cumulativ si daca in timp indelungat consumi apa cu substante toxice, sa zicem cianura, chiar la concentratii foarte, foarte mici, efectul se aduna si pana la urma toxicitatea isi poate face efectul. Se dezvolta cancere, sistemul nervos este atacat.

La Rosia Poeni este exploatarea de cupru care s-a facut in cariera deschisa. Am vazut locul acela si am fost foarte neplacut impresionat, socat chiar, de sus din munte coboara, coboara, cred ca sunt 400 de metri adancime, trepte de piatra. Camioane de 50 de tone sunt niste jucarii pe fundul acestui crater, iar exploatarea care se preconizeaza in cariera deschisa pentru aur ar insemna repetarea unor asemenea cratere, poate chiar mai mari, cel putin patru prevazute. Dar cum nu numai la Rosia Montana se proiecteaza exploatarea ci si la Certesti, la Bucium si in alte parti ale muntiilor Apuseni, va dati seama cum ar arata muntii Apuseni ciuruiti de asemenea cratere pe suprafete foarte mari?

In acest moment, la Rosia Montana nu sunt lacuri cu cianuri, sunt lacuri cu ape acide din mina, pentru ca din mina se scurg niste ape care, din cauza ca minereurile contin si sulf – care prin oxidare formeaza acid sulfuric si ataca roca. Deci aceasta este poluarea de acolo. Poluarea s-a produs la Baia Mare si Slatina din cauza minereurile extrase din diverse parti ale muntiilor Apuseni si prelucrate in uzinele din aceste localitati”.

Despre locurile de munca

“In legatura cu locurile de munca, se promit 2000 sau 2300 de locuri de munca in perioada de constructie, in perioada initiala, dupa care in perioada de exploatare, cand intra in functionare proiectul, se reduce numarul locurilor de munca. Cifra variaza in diverse etape ale proiectului: se spunea la inceput 300, acum se spun 900, oricum peste 1000 de oameni; dupa 2 ani raman fara locuri de munca, sub 1000 de angajati pentru ca e o tehnologie moderna, nu e mineritul in care fiecare miner sapa cu pickamer-ul si scoate minereul, se sapa, in ghilimele, prin explozii, se scoate minereul cu excavatoare, cu utilaje moderne, se transporta cu camioane uriase, deci forta de munca este foarte limitata. Deci intrebarea este: ce se intampla cu aceasta mie de oameni care raman fara locuri de munca dupa 2 ani? A doua intrebare: cati localnici pot fi folositi in continuare intre cei 900 care ar ramane, pentru ca asa cum spuneam este o tehnologie foarte avansata, iar extragerea cu cianura care se face intr-o uzina nu mai este minerit este chimie, ori localnici chimisti nu stiu sa fie prea multi in zona, trebuie sa aduca din afara”.

Despre presiuni asupra Academiei

„A venit o ambasadoare a Canadei in urma cu ceva ani si mi-a cerut sa am o discutie cu reprezentantii firmei, stiind deja pozitia Academiei, care fusese declarata. Si i-am spus: Doamna, eu nu sunt diplomat, am sa va raspund foarte franc. Cunoastem proiectul in toate amanuntele lui asa cum a fost publicat de companie, pozitia noastra este de asemenea cunoscuta si nu este negociabila, deci nu avem ce discuta cu firma”.

Urmariti aici declaratiile integrale ale Presedintelui Academiei Romane, Prof. Dr. Ionel Haiduc: