La întoarcerea din voiajul Bosfor-Ankara, Klaus Iohannis a fost criticat în România pentru graba slugarnică, gen Domnitor fanariot, cu care s-a angajat în faţa Funambulescului Erdogan să construiască o Moschee la Bucureşti.
Date fiind proporţiile Scandalului şi riscurile unei noi prăbuşiri fără paraşută a lui Klaus Iohannis chiar şi în sondajele comandate de PNL-Partidul Meu, a fost așteptată de către opinia publică reacţia celui care beneficiază, prin taxele şi impozitele noastre, de luxul de a fi preşedintele României.
Ce-ar fi însemnat această reacţie?
Nimic mai simplu decît o Declaraţie în cadrul unei conferinţe de presă, o referire într-un interviu, ba chiar şi – treacă de la noi! o însemnare pe Facebook.
Peste tot în lume, chiar şi în Africa, unde mulți președinți cîştigă alegerile de trei decenii întruna, astfel se răspunde la acuzaţiile lansate în spaţiul public.
Joi, 31 martie 2016 toate site-urile, ziarele, televiziunile de ştiri au difuzat un text identic, a cărui concluzie era următoarea:
Preşedintele Iohannis nu putea respinge la întîlnirea cu Erdogan ideea unei Moschei la Bucureşti cîtă vreme Proiectul e urmarea unui angajament luat încă din 2004 de premieri şi preşedinţi ai României.
În esenţă, textul – repet, identic pînă la virgulă în toată presa, mărturisind, astfel un text primit şi publicat fără nici o modificare, reaminteşte lucruri care se mai spuseseră în spaţiul public.
Nimic nou din acest punct de vedere.
Noutatea uluitoare, descumpănitoare, era dată de altceva.
În întreaga presă informaţiile din text erau prezentate ca fiind obținute din surse din Administraţia prezidenţială.
Pînă şi o fătucă din presă ştie că formula surse din… e folosită cînd e vorba de informaţii confidenţiale dintr-o instituţie, date de oameni din interior, care nu vor să li se afle identitatea de teama unor sancțiuni.
Ca să dăm un exemplu de curs de alfabetizare în materie de presă: o informaţie din surse din Administraţia prezidenţială ar fi fost cea potrivit căreia Klaus Iohannis se închide în birou şi joacă table cu Carmen Iohannis.
Ar fi fost vorba de o informaţie confidenţială şi senzaţională.
Mult mai important, o informație din surse se obține în exclusivitate, constituind pentru publicația care o difuzează un scop.
Se poate scrie o carte senzațională, dacă nu s-a scris deja, despre de ce sunt în stare ziariștii occidentali ca să obțină, pentru ziarul lor, o informație din surse.
Textul invocat de presă ca fiind din surse de la Cotroceni marca o premieră în istoria presei mondiale:
O informație din surse era publicată de toate site-urile, toate ziarele, toate radiourile, toate televiziunile de știri.
Avînd în vedere că textul menționa că aceste informații au fost obținute de fiecare publicație pe parcursul zborului București- Washington, o clipă am avut impresia, judecînd după numărul uriaș al publicațiilor care difuzau informațiile din surse că Klaus Iohahnis a călătorit cu un avion al viitorului îndepărtat, în stare să care pe toți ziariștii din presa noastră.
Informaţiile din textul despre Moschee puteau fi asumate de oricine de la Cotroceni, în frunte cu Klaus Iohannis.
Convins că era vorba de o imbecilitate a presei noastre de azi, m-am interesat şi eu ici-colo în privinţa textului.
Şi am aflat ceva care m-a uluit.
Formula din surse de la Administrația prezidențială nu e a presei, ci a celor de la Cotroceni.
Textul a fost transmis de Administraţia prezidenţială tuturor redacţiilor din România cu condiţia să fie prezentat ca obţinut din surse din Administraţia Prezidenţială.
Cum adică? – am întrebat eu uimit, de ce nu şi l-a asumat preşedintele?
Ce e confidenţial în informaţiile banale despre Proiectul Moscheii ca să fie date din surse?
Sau, dacă nu preşedintele, atunci măcar o persoană din Administraţia prezidenţială să și-l fi asumat?!
Şi cu această ocazie am aflat un lucru unic în politica postdecembristă:
De la Administraţia prezidenţială nimeni n-are curaj să-şi asume o informaţie banală, o reacție la un eveniment, o poziție față de o problemă.
Nici Klaus Iohannis, dacă nu chiar nici Klaus Iohannis!
Redacțiile bombardează Cotroceniul cu solicitări de reacții, de informații, de poziții publice.
Li se răspunde greu, cumplit de greu.
Și cînd li se răspunde, li se precizează că trebuie date ca obținute din surse.
Mai mult, redacţiile primesc din cînd în cînd de la Cotroceni mesaje cu rugămintea de a fi publicate ca aflate din surse de la Cotroceni.
Am deja ca ziarist experiența a peste patruzeci de ani de președinți ai României dacă-l punem la socoteală și pe Nicolae Ceaușescu.
N-am întîlnit pînă acum un președinte de originalitatea lui Klaus Iohannis.
Am citit și am scris despre mulți conducători ai Țărilor Române, de la domnii fanarioți pînă la Mareșalul Antonescu.
N-am întîlnit în cele citite de mine nici un personaj de originalitatea lui Klaus Iohannis.
Zic unii că Klaus Iohannis ar trebui să nu-și încheie mandatul.
Doamne ferește!
Ce ne-am face noi fără Klaus Iohannis?
De cine ne-am mai face cruce zilnic?
Sursa: cristoiublog.ro
