Din 1968 (şi înainte de 1989 am urmărit – vorba lui Klaus Iohannis, viaţa politică internă şi internaţională cu un ochi de analist), am folosit în scrutarea lumii din jur Adevărul, confirmat de Istorie, că între ceea ce vedem şi ceea ce e în realitate se întinde o prăpastie.
N-am văzut cu toţii, în decembrie 1989, terorişti trăgînd din toate poziţiile?
Acum ştim că n-a fost nici un terorist.
A fost o Diversiune menită a face ca Noi să tragem în noi!
N-am văzut în octombrie 2004, un Traian Băsescu lăcrimînd la vestea că Teodor Stolojan, bolnav pe moarte (a şi plecat a doua zi să moară departe de patrie!!!) iese din cursa prezidenţială.
Acum ştim cu toţii c-a fost o regie electorală.
Una genială, dar regie.
Credincios pentru totdeauna suspiciunii faţă de tot ceea ce se vede şi se crede că-i real, într-un Gînd anterior de pe cristoiublog.ro, scriam, despre la intervenţia Codruţei Kovesi în chestiunea privind interceptările:
„Plecînd de la o posibilitatea – ca Motivarea CCR să vizeze nu sintagma, ci chiar Binomul SRI-DNA – după zicala cu vrabia care vizează ceea ce-şi doreşte, mulţi comentatori şi politicieni s-au grăbit să cînte prohodul Binomului SRI-DNA.
Staţi la locurile voastre, tovarăşi! vorba Elenei Ceauşescu din 21 decembrie 1989.
Binomul nu se va destrăma!
Şi asta pentru că Motivarea CCR se va referi la sintagmă şi nu la implicarea SRI în interceptări. Codruţa Kovesi ştie asta. Şi din această cauză nu e deloc îngrijorată de Decizia CCR.
De ce minte în chestiunea independenţei de SRI?
Cum de ce minte?
Că doar n-o fi nebună să recunoască adevărul că fără SRI, DNA poate să tragă obloanele. Binomul SRI-DNA e o realitate anticonstituţională. Cum să-l recunoască Codruţa Kovesi? Ar însemna să recunoască în chip public adevărul că trei sferturi dintre anchetele DNA sînt comandate de SRI din motive politice!”
Mulţi cititori, luînd seamă la isteria creată în spaţiul mediatic sub semnul Săriţi! CCR vrea să destrame Binomul! şi-au arătat nedumerirea faţă de zicerile mele. Au apărut imediat binecunoscutele remarci, des folosite în cazul scrisului meu:
Cristoiu e bolnav de scenarită!
Sînt rîndurile din Gîndul anterior semnele scenaritei de care sufăr?
Nu exclud şi posibilitatea asta.
Dar, aşa cum îi spuneam lui Robert Turcescu, duminică seara la Unde Tv, prefer să greşesc din prea multă suspiciune decît să greşesc din prea multă naivitate.
Un personaj de-al lui Marin Preda s-ar grăbi să mă întrebe, după ce-a citit ipoteza mea despre o abilă diversiune menită a da legalizării interceptărilor forţa aprobării populare:
Pe ce te bazezi?
Cum pe ce mă bazez?
Întîi şi-ntîi pe o lectură atentă a Comunicatului CCR din 16 februarie 2016:
„În aceeaşi zi, Plenul Curţii Constituţionale, învestit în temeiul art. 146 lit. d) din Constituţia României şi a art. 29 din legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a luat în dezbatere exceţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 142 alin. (1) din Codul de procedură penală – Punerea în executarea a mandatului de supraveghere tehnică, dispoziţii care au următorul conţinut:
«(1) Procurorul pune în executare supravegherea tehnică ori poate dispune ca aceasta să fie efectuată de organul de cercetare penală sau de lucrători specializaţi din cadrul poliţiei ori de alte organe specializate ale statului.» În urma deliberărilor, Curtea Constituţională, cu majoritate de voturi, a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constat că sintagma «ori alte organe specializate ale statului» din cuprinsul dispoziţiile art. 142 alin. (1) din Codul de procedură penală este neconstituţională. Curtea a constat că textul criticat contravine prevederilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (3) conform cărora România este stat de drept, în care drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor sînt garantate. De asemenea, sintagma supusă controlului nu respectă condiţiile de calitate inerente unei norme legale, sub aspectul clarităţii, preciziei şi previzibilităţii, întrucît nu permite subiecţilor de drept să determine care sînt organele specializate ale statului abilitate să realizeze măsurile dispuse prin mandatul de supraveghere tehnică, măsuri cu un grad ridicat de intruziune în viaţa privată a persoanelor.
Decizia este definitivă şi general obligatorie şi se comunică celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi instanţei care a sesizat Curtea Constituţională, respectiv Tribunalului Bucureşti – Secţia I-a Penală. Argumentele reţinute în motivarea soluţiilor pronunţate de Plenul Curţii Constituţionale vor fi prezentate în cuprinsul deciziilor, care se vor publica în Monitorul Oficial al României, Partea I.”
După publicarea Comunicatului, SRI a anunţat oficial că aşteaptă Motivarea CCR.
Atît.
Că aşteaptă Motivarea CCR.
Divizia Presă a Binomului SRI a declanşat însă o campanie de o rară isterie întîlnită în ultimul timp, asemănătoare prin virulenţă doar cu isteria de după Tragedia de la Colectiv, mai precis, de cea din timpul manifestărilor de stradă.
Campania a vizat şi vizează crearea şi amplificarea unei Alarme la nivel naţional:
Decizia CCR urmăreşte scoaterea SRI din supravegherea tehnică pe parcursul instrucţiei penale!
Deoarece doar SRI are tehnica şi specialiştii pentru de supravegherea tehnică – s-a strigat – Lupta împotriva corupţiei va primi o lovitură mortală!
Corupţii au pus la pămînt Lupta împotriva lor!
Adversarii Binomului au jubilat:
Gata! Binomul se rupe!
Toate aceste lucruri au fost spuse înainte ca Motivarea să fie dată publicităţii.
De unde şi pînă unde s-a tras concluzia că Motivarea nu se va referi doar la sintagmă, ci la implicarea SRI în supravegherea tehnică?
De nici unde.
Recitind Comunicatul CCR se vede limpede că neconstituţionalitatea vizează sintagma.
Dar nu numai atît.
Scoaterea SRI din supravegherea tehnică ar însemna moartea Binomului SRI-DNA.
Asta ar însemna moartea celei mai puternice forţe din România de azi.
O forţă mai puternică decît Preşedintele, decît Parlamentul, decît Guvernul.
O forţă care s-a consolidat încetul cu încetul, prin crearea unei Reţele în politică, în presă, în ONG-uri, a cărei destructurare ar avea nevoie de un deceniu, dar mai ales de o altă forţă, care să se năpustească asupra ei.
Ar fi această forţă CCR?
Să fim serioşi!
În 2012, CCR şi-a impus punctul de vedere în revenirea (corectă, de altfel) a lui Traian Băsescu la Cotroceni, nu prin autoritatea CCR ca instituţie, ci prin forţele care i-au stat în spate:
Occidentul şi Sistemul.
Are CCR la ora actuală astfel de forţe în spate pentru a-i da curajul să rupă Binomul?
Eu nu cred.
Dacă Motivarea va fi împotriva Binomului, atunci CCR n-a acţionat de una singură.
Întorcîndu-ne la campania potrivit căreia Decizia CCR pune în pericol Binomul SRI, vom observa, pe lîngă faptul că e vorba doar de o alarmă, fără temei în textul Comunicatului, alte cîteva ciudăţenii petrecute din 16 februarie 2016 pînă azi:
Nepăsarea cu care DNA priveşte eventualitatea scoaterii SRI din joc. Însăși Monica Macovei (care ştie ce ştie) a arătat că DNA şi DIICOT au nevoie de un an şi un miliard de euro pentru a dispune de servicii de interceptări proprii.
Dacă e aşa – şi aşa e – cum de nu se vaită Codruţa Kovesi, a cărei instituţie e cea mai lovită în eventualitatea unei Decizii împotriva Binomului.
DNA a avut o reacţie vecină cu nepăsarea. La fel şi DIICOT. SRI n-a avut nici o reacţie. N-a avut nici o reacţie Klaus Iohannis, cel care ar trebui să ştie ce-ar însemna scoaterea SRI din joc.
Alarma cu Lupta împotriva corupţiei se duce dracului! a fost trasă doar de o parte a presei, cea suspectată de a alcătui Divizia presă a Binomului. Restul a tăcut. Au tăcut – culmea – şi ONG-urile, vocale cînd e vorba de o ameninţare reală faţă de lupta împotriva corupţiei.
O jurnalistă care s-a dorit a trece portavocea Binomului și-a justificat alarma prin procurarea unui draft al motivării.
Cum adică?
Nu ştie Codruţa Kovesi Motivarea şi o ştie un jurnalist?
Cum a ajus draftul la jurnalistul respectiv?
I-a dat-o SRI?
I-a dat-o cineva de la CCR?
Şi dacă draftul s-a scurs în presă, cum de n-a reacţionat CCR?
Toate aceste bizarerii mă fac să cred că am asistat la o nouă Diversiune.
CCR se va referi doar la sintagmă.
Prin Alarma falsă creată se urmărește atingere cîtorva ţinte:
Să se dea legitimare populară implicării SRI şi prin asta Binomului SRI-DNA.
Să se pună capăt pentru totdeauna discuţiilor privind implicarea SRI.
Să se întărească imaginea CCR în perpectiva impunerii celor două tururi la Localele din 2016, Operațiune în plină desfășurare și din care tocmai s-a realizat un punct: Debarcarea lui Gabriel Oprea de la șefia UNPR.
Înclin să cred, aşadar, că Motivarea CCR se va referi doar la sintagmă.
Înclin să cred că asta a fost Decizia CCR încă din 16 februarie 2016, dar era nevoie de Diversiunea cu Alarma.
Mă înşel?
Nu exclud asta.
Dar, repet, e mult mai bine să mă înşel din prea multă suspiciune decît din prea multă naivitate.
Sursa: cristoiublog.ro
