Televiziunile noastre au transmis, preluate de la francezi, secvențe de la asaltul de miercuri dimineața al forțelor antiteroriste franceze asupra unei clădiri din Saint Denis în care se ascunseseră teroriștii.
Francois Hollande a acuzat Statul islamic de a fi pus la cale atentatele de la Paris.
Una dintre consecințele acestei identificări o reprezintă brusca micșorare a libertăților îndividuale pentru cetățenii francezi și pentru cetățenii europeni.
Nu încape vorbă că intrăm într-o nouă Eră – cea a atotputerniciei instituțiilor de forță, în frunte cu Serviciile secrete- în defavoarea instituțiilor democratice atît de greu făurite în Europa și pentru care – se spune – au fost Revoluțiile din Est.
Luînd seamă la faptul că nimeni nu îndrăznește în Franța și în Europa de drepturile omului, de libertățile individuale, de păstrarea bunei măsuri între Securitate și Libertate, înțelegi de ce a fost posibil fascismul în Europa.
Desigur, atentatele de la Paris sunt o tragedie.
Dar dacă aceste atentate au făcut să amuțească glasul presei, al societății civile, al luptătorilor pentru drepturile omului în fața valului de măsuri antidemocratice, e normal să ne întrebăm:
Dacă prin absurd ar mai avea loc astfel de atentate și în alte mari orașe ale Europei, să ne așteptăm la instituirea unei stări de urgență pe termen infinit în Uniunea Europeană, la transformarea statului de drept în stat polițienesc?
Cu atît mai mult se pune această întrebare cu cît nu demult, aceeași lideri europeni care decid pe bandă rulantă măsuri de sporire a controlului la frontiere, acceptau cu ochii larg deschiși trecerea a mii de migranți ca prin brînză, fără o minimă verificare legală în numele umanismului european și-l puneau la zid pe Victor Orban al Ungariei pentru gardul de sîrmă cu care căuta să introducă acest control legal.
Declarațiile lui Francois Hollande, măsurile luate la cererea Franței de Uniunea Europeană, alierea peste noapte a Franței cu Federația Rusă în Războiul din Siria, intră în contradicție cu asaltul asupra cartierului Saint Denis.
Asaltul a fost motivat prin faptul că aici, în Saint Denis, se ascundeau autorii atentatelor care au însîngerat Franța.
Bine, bine, vor spune cititorii, dar nu numai din asaltul din Saint Denis, dar și din Operațiunile din Bruxelles, se înțelege că teroriștii n-au fost căutați hăt departe, în Siria, ci aproape, în Paris și în Bruxelles.
Care e legătura dintre Statul islamic și atentatele de la Paris?
Nici una, în afară de faptul că Statul islamic și-a exprimat bucuria față de atentate și de faptul că unii teroriști au fost un timp în Siria.
Da, au fost în Siria, dar de locuit locuiau în inima Franței și în inima Belgiei.
Nu putem vorbi de un atac al Statului islamic în sensul trimiterii la Paris a unor inși din deșert, din umbra cămilelor, pentru a trage cu kalașnikoave și a se detona în mulțimile pariziene.
Sunt cetățeni francezi, mai bine zis, sunt parizieni, din suburbii precum Saint Denis, în care Statul francez n-a pătruns pînă acum, în care se făcea trafic de droguri, se procurau arme, se incendiau mașini.
Cu puțin timp în urmă a rulat la una dintre televiziunile noastre un serial franțuzesc – Palatul de Justiție.
Cîteva episoade se petreceau într-o suburbie locuită de arabi.
Francezii din film se plîngeau că în cartierul lor era o altă lume decît cea europeană și anunțau că vor pleca din cartier.
Atmosfera specifică a acestei suburbii din film era dată de prezența a zeci de tineri fără căpătîi care, cînd nu se drogau sau se înjungheau , se legau de trecătorii europeni de pe stradă.
În suburbia Saint Denis se află catedrala Saint Denis, în care sunt înmormîntați regii Franței.
Așa se explică de ce am fost în Saint Denis de două ori.
De fiecare dată, cînd am ieșit din metrou, am avut strania impresie că mă aflu la Beirut și nu la Paris.
Ca și în cazul rromilor noștri, care au fost lăsați să cerșească în plin Paris, ba chiar și să-și facă adăposturi în centrul Capitalei, autoritățile franceze n-au luat nici o măsură legală, care se impunea, pentru a face ordine cît de cît în suburbiile marcate în anii anteriori de tulburări din senin, încheiate cu incendierea mașinilor și aruncarea cu pietre în forțele de ordine.
Autorii atentatelor n-au fost luptători trimiși de Statul islamic. N-au fost nici măcar fundamentaliști islamici.
Au fost tinerii fără căpătîi din suburbiile Parisului.
Ieri incendiau mașini.
Azi trag cu kalașnikoave în centrul Parisului.
Fundamentalismul islamic e pentru ei o formă de a se simți eroi într-o lume care nu le oferă nici un ideal.
Într-o manieră categoric hei-rupistă, Statul francez intră acum în suburbii cu mitraliere, cu explozibili, cu luptători anti-tero pentru a face curățenie.
N-ar fi fost mult mai bine dacă ar fi intrat în suburbii mai demult, nu pentru a nimic cuiburile teroriste, ci pur și simplu pentru a instaura legea?
Principalul responsabil pentru atentatele teroriste nu e Statul islamic, ci Statul francez.
Sursa: cristoiublog.ro
