Miercuri, 27 aprilie 2016, ora 22:01, Radio România Actualități a difuzat o știre din care citez:
„Ministrul culturii, Vlad Alexandrescu, demisionează, pe fondul scandalului de la Opera Naţională din Bucureşti, care a determinat schimbarea a trei directori în mai puţin de o lună. Atât ministrul demisionar, cât şi prim-ministrul au comunicat pe această temă prin mesaje postate pe reţeaua de socializare Facebook. În această seară, în Piaţa Victoriei, a avut loc o manifestaţie în sprijinul lui Vlad Alexandrescu, iar premierul s-a dus să vorbească cu protestatarii. Are detalii Mihaela Dumitrescu.
Redactor: Anunţul demisiei lui Vlad Alexandrescu, la cererea premierului Dacian Cioloş, a venit întâi pe surse şi nu a fost confirmat de purtătorul de cuvânt al executivului, Dan Suciu, care spunea după-amiază că ministrului culturii nu i s-a cerut să plece din funcţie. La puţine minute după aceste precizări, pe Facebook, Vlad Alexandrescu îşi anunţă depunerea mandatului, invocând anchiloza instituţiilor culturale şi rezistenţa forţelor ostile schimbării. Scrisoarea ministrului culturii a fost urmată de o postare a premierului Dacian Cioloş, care confirmă demisia şi care îi mulţumeşte lui Vlad Alexandrescu pentru direcţia reformistă imprimată managementului cultural. De asemenea, şeful executivului le solicită celor implicaţi în viitorul Operei Naţionale să înţeleagă că toleranţa reciprocă, dialogul şi conştiinţa responsabilităţii actului artistic sunt obligatorii pentru a merge mai departe. Pe fondul acestui schimb de mesaje, pe seară, în Piaţa Victoriei, susţinători ai ministrului demisionar au venit să îşi manifeste solidaritatea, iar premierul s-a dus să vorbească cu ei.”
Ce nu ne spune știrea, concentrată îndeosebi pe reacția violentă a susținătorilor lui Vlad Alexandrescu?
Că miercuri, 27 aprilie 2016, ora 17:30, după ce ministrul își dăduse demisia și ea îi fusese acceptată despre ministrul demisionat, s-a pronunțat Klaus Iohannis:
„Este un contraexemplu de implicare a unui minister ceea ce s-a întâmplat la Operă. Cred că au rămas puţine greşeli imaginabile care nu au fost făcute de către ministrul Culturii în această chestiune.”
Luînd seamă la această intervenție, am sesizat imediat că e o premieră în istoria de pînă acum a mandatului lui Klaus Iohannis:
1. Klaus Iohannis se pronunță rar, rar de tot, în spațiul public despre întîmplările mici și mari din viața social-politică a țării. Iată-l intervenind cu un comentariu la o chestiune care, deși a fost abordată de presă, n-a avut anvergura unei chestiuni de interes național, nici măcar în planul controversei pătimașe. Dacă ne gîndim la cîte chestiuni asupra cărora trebuia să se pronunțe Klaus Iohannis de la preluarea mandatului pînă acum, exprimarea unui punct de vedere în legătură cu gestionarea Scandalului de la Operă reprezintă – s-o recunoaștem, o premieră.
2. Dacă nu mă înșel, niciodată pînă acum Klaus Iohannis nu s-a pronunțat în legătură cu un ministru. Acum, a găsit de cuviință să se refere la fostul ministru al Culturii.
Formularea „Cred că au rămas puţine greşeli imaginabile care nu au fost făcute de către ministrul Culturii în această chestiune” e memorabilă prin ironia ucigătoare. Sincer să fiu nu-l credeam în stare pe Klaus Iohannis de o asemenea splendidă fixare a unui om într-o apreciere atît de mușcătoare. Și vă rog să mă credeți, știu să apreciez ironia bună de ironia ieftină. Dacă ne gîndim că Klaus Iohannis n-a strălucit pînă acum prin folosirea bisturiului inteligent care e ironia spusele despre Ministrul Culturii sunt o premieră.
De ce a simțit nevoia Klaus Iohannis să facă o astfel de premieră?
Explicația ne-o dau întîmplările istorisite cronologic în știrea de la RRA.
1. Premierul Dacian Cioloș a evitat să ceară public demisia lui Vlad Alexandrescu. După ce acesta și-a anunțat-o pe Facebook, premierul i-a acceptat-o, străduindu-se însă să fie cît mai curtenitor cu impricinatul.
2. Demisia lui Vlad Alexandrescu a stîrnit reacția violentă pe Facebook, în presă și în stradă a Grupului cunoscut pînă nu demult drept Intelectualii lui Băsescu. Acest Grup l-a plasat pe Vlad Alexandrescu la Ministerul Culturii în speranța că acesta va face va face din Minister un nou ICR al Regimului Băsescu.
În aceste condiții, intervenția lui Klaus Iohannis nu e întîmplătoare. Ea ne dezvăluie ceea ce puțini au sesizat:
1. Că debarcarea lui Vlad Alexandrescu s-a făcut dacă nu la sfatul lui Klaus Iohannis, atunci măcar cu sprijinul ferm al lui Klaus Iohannis. Și nu atît pentru Scandalul de la Operă – scandal pe care, dacă s-ar fi întîmplat la Globe, nu l-ar fi putut gestiona nici Shakespeare, directorul și proprietarul Teatrului, ci pentru altceva mult mai grav și despre care Președintele, ca deținător de informații de top, știa cu prisosință.
2. Că Klaus Iohannis știa cine-l sprijină pe Vlad Alexandrescu și cu toate acestea și-a asumat curajos posibilele riscuri ale loviturilor administrate drept pedeapsă de Intelectualii lui Băsescu deținători ai unei puternici Rețele de presă.
Am mai scris că Klaus Iohannis a decis, după un an de mandat, că trebuie să nu mai depindă de Intelectualii lui Băsescu. Așa se explică intervenția în favoarea Antenei 3, post dușman de moarte al Intelectualilor lui Băsescu. Așa se explică intervenția publică împotriva lui Vlad Alexandrescu, amicul Intelectualilor lui Băsescu.
Sunt tare curios cum vor reacționa Intelectualii lui Băsescu la această nouă sfidare asumată de Klaus Iohannis.
Sursa: cristoiublog.ro
