Pe cristoiublog.ro, la rubrica Gîndul de duminică, 26 iunie 2016, am comentat rezultatele Referendumului din Marea Britanie sub titlul, profeţind conţinutul, Dacă aş fi fost englez, aş fi votat Brexit la Referendum.
Evenimentul zilei, în varianta online, a reprodus textul meu încă de duminică dimineaţa.
Aşa cum am mai spus, cînd vreau să fac un exerciţiu de masochism, mă apuc să citesc postările la textele iscălite de mine în Evenimentul zilei.
Cele mai multe sînt atît de cretine în stil şi conţinut că nu de puţine ori mă întreb: De ce ţin cei de la Evenimentul zilei să scriu la ziarul lor, dacă acest ziar e citit de inşi eminamente ostili scrisului meu ? şi, mai ales, De ce mă expun eu zilnic, la vîrsta mea înaintată, după o carieră de peste patruzeci de ani în presă, insultelor și calomniilor unor anonimi prin publicarea înEvenimentul zilei?
Sub o formulă publicistică mai aparte, am ținut să scot în evidență cauzele complexe ale unui moment istoric:
17.410.742 de englezi au votat pentru ieșirea țării lor din Uniunea Europeană, în condițiile în care noi, românii, ne-am dat peste cap să intrăm în Uniune.
Efortul meu de analiză a stat sub semnul credinței că ziaristul e Istoricul clipei și că, prin urmare, el trebuie să explice un eveniment precum Brexit-ul cititorilor săi și nu să ia atitudine de chibiț față de eveniment.
Firește, postacii de la Evenimentul zilei m-au făcut albie de porci, mulți fără măcar să fi citit un rînd din cele reproduse de ziar sub iscălitura mea.
De data asta reacţia postacilor de la Evenimentul zilei nu m-a surprins. Cititorii ziarului nu se deosebeau, prin felul în care abordau rezultatele Referendumului din Anglia, de ziariştii care au publicat ştiri şi informaţii despre Brexit nu numai în Evenimentul zilei, dar şi în toate celelalte ziare, site-uri, bloguri.
Rezultatele Referendumului din Anglia au fost comentate în spaţiul nostru public exclusiv din perspectiva posibilelor efecte asupra relaţiei dintre Marea Britanie şi Uniunea Europeană.
Spun posibilelor efecte, pentru că, lăsînd deoparte şocul produs de votul în favoarea Brexit, în planul realităţilor lucrurile sînt mult mai complicate decît imaginea mediatică, senzaţionalistă, de ieşire mîine a Angliei din Uniunea Europeană.
Nu numai că Procesul de ieşire efectivă va dura peste doi ani, timp în care mare lucru nu se va schimba în relaţia Anglia-U.E., dar chiar şi Decizia politică – Cererea de ieşire nu lasă impresia că se va produce aşa curînd.
Şi chiar dacă Parlamentul ar decise să ţină cont de rezultatele Referendumului, Marea Britanie e prea legată economic de Uniunea Europeană pentru a se ajunge la o rupere totală.
Mai mult ca sigur, dacă se va activa Cererea de ieşire, prin tratate încheiate între UE şi Marea Britanie, aproape toate realităţile de pînă acum din relaţia UE-Marea Britanie vor fi păstrate.
Indiferent dacă Marea Britanie va ieşi sau va rămîne în Uniunea Europeană, un lucru e cert, de certitudinea unei axiome:
17.410.742 de englezi au votat pentru Brexit.
Că scorul între adepţii Brexit şi adepţii rămânerii va fi strâns prezicea toată lumea.
Uluirea a venit din faptul că scorul a fost în favoarea Brexit.
Dată fiind diferenţa mică dintre cele două electorate, nu-i exclus ca o prezenţă mai mare, provocată de conştiinţa celor care vor ca Anglia să rămînă în UE că Referendumul ar putea avea şi un rezultat pro Brexit, ar fi dus la o victorie a celor pro UE.
Cum însă scorul ar fi fost la fel de strîns, chiar şi în condiţiile unei prezenţe mai mari, numărul celor care au votat Brexit tot în jurul cifrei de 17 milioane și 500.000 s-ar fi învîrtit.
România are pe listele electorale 18.272.623 de alegători.
Raportînd rezultatele Referendumului din Anglia la numărul alegătorilor de la noi, putem afirma că împotriva Uniunii Europene a votat o ţară de populaţia României.
În aceste condiţii – repet, indiferent dacă Anglia iese efectiv sau rămîne în Uniune Europeană, nici un om cu mintea-ntreagă din Uniunea Europeană nu poate trece cu vederea numărul de 17.410.762 de cetăţeni ai Uniunii Europene care au votat împotriva Uniunii Europene.
Comentatorul politic e – am mai scris, un Istoric al istoriei în mişcare.
Poate comentatorul român de azi să nu ia în seamă acest număr uriaş de cetăţeni (englezi!) care au votat împotriva UE?
Ei, uite că poate!
Spectacolul presei noastre din aceste zile e jalnic.
Ar fi fost normal ca:
1. Presa noastră să publice şi argumentele celor care au votat împotriva UE.
2. Presa noastră să publice comentarii, păreri, analize care să încerce a explica votul din Anglia.
3. Presa noastră să se înscrie în ampla dezbatere europeană din aceste zile despre concluziile pe care trebuie să le tragă UE din rezultatele Referendumului din Anglia şi despre măsurile radicale pe care trebuie să le ia Uniunea Europeană pentru ca tendinţele eurosceptice din alte ţări să nu sporească de la o zi la alta.
A procedat astfel presa noastră?
Nici vorbă.
Locul reflectării corecte l-a luat reflectarea tendenţioasă, partizană.
Ca și în confruntările politice interne, presa noastră s-a manifestat ca un chibiţ al unei singure părţi.
Cine citeşte presa noastră din aceste zile – şi nu se îndreaptă şi spre presa occidentală, trage concluzia că rezultatul Referendumului e, de fapt, în favoarea rămînerii în Uniunea Europeană.
Sînt publicate pînă la greață doar declaraţii ale adepţilor rămînerii şi despre acţiunile post-Referendum ale celor care au votat împotriva Brexit.
Mult mai grav, întreaga noastră presă cultivă una dintre cele mai abjecte idei antidemocratice:
Şi anume că toţi cei care au votat Brexit (peste 17 milioane de cetăţeni) sînt nişte idioţi care au votat – fără să-şi dea seama, manipulaţi de populişti, de extremişti, de Putin, de ISIS şi, în general, victime ale propagandei duşmanului de clasă.
De aici, cîteva concluzii aberante:
1. Politicienii trebuie să consulte Poporul numai cînd sînt siguri că Poporul va vota aşa cum vor ei, politicienii.
2. Electoratul nu e egal în dreptul de a vota ce vrea el.
De la anumite decizii trebui excluşi bătrînii, cei cu studii inferioare şi, în general, cei care nu sînt de acord cu jurnaliştii români.
Sursa: cristoiublog.ro
