Deși Livia Stanciu, președinta Înaltei Curți, s-a antepronunțat vineri, 24 octombrie 2014, în chestiunea Deciziei privind Sesizarea ANI de mutare a judecății cazului Iohannis de marți, 18 noiembrie 2014, mai devreme, astfel încît românii să voteze în primul tur în cunoștință de cauză, refuzul Completului secret de a da curs cererii a surprins pe mulți români.

Dacă ar fi cunoscut Cazul sau mai precis, dacă presa ar fi prezentat toate datele despre acest Caz, mai mult ca sigur românii n-ar mai fi fost surprinși.
Președinta Înaltei Curți a invocat în sprijinul Deciziei pe care, iată, o știa de vineri, (de unde tragem concluzia că afacerea Klaus Iohannis e coordonată de la șefia Înaltei Curți), o decizie pe care CCR ar trebui s-o ia pe 4 noiembrie 2014, a treia zi după primul tur al prezidențialelor.

Despre ce-i vorba?
Marți, 7 octombrie 2014, Curtea Constituțională s-a întrunit pentru a discuta dacă articolul 87 aliniatul 1, paragraful f din Legea 161/2003 e sau nu constituțional:
„Funcția de primar și viceprimar, primar general și viceprimar al municipiului București, președinte și vicepreședinte al consiliului județean este incompatibilă cu: (…)
f) funcția de reprezentant al unității administrativ-teritoriale în adunările generale ale societăților comerciale de interes local sau de reprezentant al statului în adunarea generală a unei societăți comerciale de interes național;”

Pe baza acestui articol, 100 de primari, printre care și Klaus Iohannis, au fost declarați incompatibili de către ANI. Dosarele lor se găsesc la Înalta Curte. Primarul din Tuzla a contestat la CCR constituționalitatea acestui articol. I s-au alăturat alți 13 primari.

Cazul Klaus Iohannis e nițel diferit. Primarul Sibiului susține că societatea comercială în care a fost reprezentant al primăriei nu era de interes local, ci regional. ANI a susținut că era de interes local. Absența termenului regional semnifică referirea la local. Din cîte se vede, legea nu conține termenul de regional. Înalta Curte urma să se pronunțe dacă societatea respectivă era de interes local sau regional, ținînd cont că legea nu face referire expresă la regional.

În cazul în care CCR decidea, pe 7 octombrie 2014, că articolul 87, aliniatul 1, paragraful f, e neconstituțional, Klaus Iohannis devenea automat compatibil. În cazul în care, pe 7 octombrie 2014, CCR decidea că e constituțional, deși șansele lui Klaus Iohannis se micșorau, totuși, procesul putea fi cîștigat, deoarece Înalta Curte trebuia să se pronunțe în legătură cu semnificația cuvîntului local, mai precis dacă, în absența unei precizări regional, regionalul se identifică cu localul.

Dacă Înalta Curte ne mai poate aburi invocînd în sprijinul amînării mersul special al proceselor la această instanță, avîndu-și cauza în surmenarea judecătorilor din cauza numărului mare de dosare, în cazul CCR lucrurile puteau fi tranșate chiar pe 7 octombrie 2007.

Pe 7 octombrie 2014, CCR amînă luarea unei decizii pentru 4 noiembrie 2014. Admițînd că pe 7 octombrie 2014, Augustin Zegrean nu era în deplinătatea facultăților sale mintale, decizia putea fi amînată pentru un termen peste o săptămînă sau, hai, treacă de la noi, peste două. Ea e amînată însă cu o lună, pentru exact a treia zi după primul tur de scrutin. Această amînare, suspectă rău, rău de tot, a dat Înaltei Curți justificarea de a amîna și ea pentru a treia zi a celui de-al doilea tur de scrutin propria decizie.

Amînarea unei decizii de către CCR îmi confirmă că nimic din ceea ce se întîmplă acum la Înalta Curte și la DNA nu e întîmplător.
Ce se urmărește?
Deocamdată eu nu pot face decît presupuneri. Printre ele se numără și cea că totul lucrează pentru Victor Ponta.
Alți comentatori susțin că, dimpotrivă, lucrează pentru Klaus Iohannis.
Sigur e că numai rezultatele scrutinului prezidențial ne va spune exact pentru cine s-a lucrat dintre cei doi candidați importanți.

Pînă atunci dvs ce credeți?
Amînarea de către CCR și amînarea de către Înalta Curte sunt întîmplătoare?
Dacă nu, pentru cine lucrează Justiția din România?

 

Sursa: cristoiublog.ro