Deslușesc în spațiul aerian al presei noastre boarea unor trăiri stîrnite de ultimele întîmplări de pe scena noastră politică:
Votarea și promulgarea Legii pensiilor speciale pentru parlamentari.
Votarea Legii pensiilor speciale pentru aleșii locali.
Rămînerea la un singur tur la alegerile locale din 2016.
Continuarea zborului aviatoristic al parlamentarilor de la un partid la altul.
Revoltei, prin nimic surprinzătoare, deoarece, sub influența nefastă a succesului de tejghea al lui Mihai Gâdea, tot mai mulți ziariști și tot mai mulți moderatori s-au transformat în Predicatori cu ochii în flăcări, barba zbîrlită și bale la gură, reducînd prestația jurnalistică la monoloage pompieristice, acuzatoare, smiorcăitoare, tulburătoare, înspăimîntătoare – li s-au adăugat stările puse de sexologi sub semnul învățăturii Post coitum omne animal triste est, sive gallus et mulier (Post coitum orice animal e trist cu excepția cocoșului și a femeii).
O tristețe fără margini își strecoară umezeala prin comentarii și predici televizate.
Tristețea- zice-se- de a vedea că, prin măsurile din ultima vreme, se dă cu flit Idealurilor formulate de Stradă în noiembrie 2015!
Sunt cîteva adevăruri indiscutabile, perceptibile și surdo-muților cînd vine vorba de politica ultimei perioade:
Guvernul zugrăvit propagandistic ca tehnocrat e mai politic decît orice guvern politic. Un guvern de partid ar fi ținut cont de pretențiile doar ale unui partid. Guvernul Dacian Cioloș ține cont de pretențiile tuturor partidelor. Dacă socotim că el ține cont și de protestele diferitelor categorii profesionale, precum ciobanii, al sindicatelor, ale societății civile, vom avea imaginea unui Guvern dispus să se culce pe gratis cu cine vrea și cu cine nu vrea.
Clasa politică merge mai departe, ca Angela din film, cu năravurile care au caracterizat-o și o caracterizează nu numai în postdecembrism, dar și în Istoria României, cel puțin de la Caragiale încoace. Partidele iau decizii de sus în jos, mai ceva decît partidele comuniste de pe vremuri. Ele au rămas cercuri închise, cu flagrante note de găști. Interesul de grup are prioritate față de interesul național. Motorul vieții politice îl reprezintă intriga și nu realitățile, cum ar trebui.
Acestea sunt adevărurile.
Ele, aceste adevăruri, sunt explicate drept o sfidare a ceea ce se numesc Idealurile Străzii.
Și cum mulți au botezat protestele din noiembrie 2015 Revoluție, un termen mai des folosit în Regimul Klaus Iohannis decît în Regimul Nicolae Ceaușescu, întîmplările dubioase de pe scena noastră politică sunt denunțate drept abateri de la Idealurile Revoluției din noiembrie 2015.
Nu e prima oară cînd în aprecierea unor întîmplări de pe scena noastră politică se apelează la ceea ce se numesc Idealurile Revoluției.
La fel s-au petrecut lucrurile și cu Idealurile Revoluției din decembrie 1989.
Pînă în 1996, cînd a cedat puterea pentru a reveni cu şi mai multă poftă de putere după 2000, Ion Iliescu a fost iar şi iar raportat la ceea ce un clişeu al vremii respective numea Idealurile Revoluției din decembrie 1989.
Mare drăcovenie şi chestia asta cu Idealurile Revoluției din decembrie 1989!
Deşi fusese vorba de o Lovitură de stat pusă la cale de Moscova cu complicitatea fără scrupule a Occidentului, atît Opoziția politică, din presă şi din stradă, cît şi Ion Iliescu, raportau marile şi micile evenimente din primii ani postdecembrişti la Idealurile Revoluției. Ion Iliescu se raporta la Idealurile Revoluției pentru a-şi justifica manevrele politicianiste. Opoziția le invoca pentru a denunța politica lui Ion Iliescu. Sunt abateri grave de la Idealurile Revoluției- se spunea la vremea respectivă-, nu de puține ori lansîndu-se amenințarea că va avea loc o nouă Revoluție.
Se lăsa astfel impresia că în decembrie 1989 avusese loc o Revoluție adevărată, căreia Ion Iliescu îi preluase Idealurile.
În realitate, așa cum azi e deja o axiomă, în decembrie 1989 a avut loc o Lovitură de stat pusă la cale de o gașcă avînd în frunte pe Ion Iliescu.
A-l critica pe Ion Iliescu, pentru că s-ar fi abătut de la Idealurile Revoluției din decembrie 1989, era de un ridicol absolut cîtă vreme Ion Iliescu pusese la cale așa zisa Revoluție.
La fel și acum.
Așa zisa Revoluție din noiembrie 2015 a fost o Lovitură de stat pusă la cale de o gașcă avîndu-l în frunte pe Klaus Iohannis pentru a deține puterea absolută în România.
A denunța întîmplările din ultima vreme ca abateri de la Idealurile Revoluției din noiembrie 2015 e de un ridicol absolut cîtă vreme așa zisa Revoluție a fost pusă la cale de o gașcă aparținînd clasei politice, avîndu-l în frunte pe Klaus Iohannis.
Sursa: cristoiublog.ro
