În perioada 11-14 iulie 2016, premierul Dacian Cioloș a întreprins o vizită oficială în Republica Vietnam.
Dacă vă mai amintiți, în perioada respectivă România se confrunta cu grava Criză provocată de protestele din pușcării față de condițiile din Sistemul penitenciar românesc, condiții denunțate la nivel european.
La vremea respectivă mulți s-au întrebat:
Unde e premierul României, cel care, prin Constituţie, are în principal datoria de a administra crizele interne?
Cum unde?
E în Republica Socialistă Vietnam!
Şi vorba aia:
Dar ce face, maică acolo, atît de departe de ţară?
Cum ce face?
Realizează una dintre cele mai mari lovituri de politică externă din Istoria României moderne.
Realizează Axa Bucureşti-Hanoi.
Pînă acum, am avut Axa Bucureşti-Londra-Washington promovată de Traian Băsescu şi Axa Bucureşti-Berlin-Washington cu escală la Sibiu (ca s-o ia pe Răvăşitoarea) a lui Klaus Iohannis.
Acum avem axa Bucureşti-Hanoi. Direct, fără a mai trece prin alt loc, aşa cum s-a întîmplat cu axa Bucureşti-Washington.
Cel puțin așa reieșea din Comunicatele transmise de Guvern la vremea respectivă.
Bunul simț democratic reclama ca, la întoarcerea din vizita într-o țară atît de depărtată de România nu numai geografic, dar și politic, premierul Dacian Cioloș să dea seamă în fața națiunii de ce-a făcut și ce- a dres în Republica Socialistă Vietnam, dar mai ales de motivele temeinice care l-au făcut să viziteze, în numele României, o țară comunistă din Asia. Desigur, Dacian Cioloș păstrează de pe vremea perioadei de instrucție din Franța amintirea vorbelor nostalgice ale instructorilor despre Indochina franceză. Poate că acum, avînd la îndemînă banii statului român, a socotit că n-ar strica un voiaj în Vietnam, pe urmele instructorilor săi francezi.
Dincolo de aceasta, se presupune că premierul a cheltuit banii de la Buget și pentru a rezolva anumite chestiuni de interes național, care nu se puteau rezolva decît prin dialogul său nemijlocit cu autoritățile comuniste de la Hanoi.
De la încheierea vizitei au trecut 24 de zile. Mai e puțin și se face o lună.
Ați auzit vreo vorbă publică de a lui Dacian Cioloș despre vizita la Hanoi?
Firește că nu.
Se spune că la un moment dat după o conviețuire de decenii doi soți ajung să se semene unul cu celălalt la năravuri și amîndoi cu pisica.
Dacian Cioloș conviețuiește cu Klaus Iohannis de aproape un an.
Deși nu sunt decenii, totuși, cel puțin el seamănă perfect la năravuri cu Klaus Iohannis. Unul dintre aceste năravuri s-ar numi, cu un termen de pe maidan, I se rupe-n paișpe de opinia publică. Klaus Iohannis nu dă seamă nimănui de ceea ce face și drege la Cotroceni, evident, cu excepția Răvășitoarei.
După un început de guvernare în care dialogul cu opinia publică fusese nota de esență a lui Dacian Cioloș, premierul a început să semene cu Klaus Iohannis.
Nu mai dă seamă opiniei publice de faptele sale ca premier.
Așa s-a întîmplat cu vizita în Vietnam.
Deși ea, vizita, a ridicat în țară multe întrebări, ivite din notele aparte ale Vietnamului – țară comunistă, țară slab dezvoltată din punct de vedere economic, țară aflată la mama dracului- , totuși Dacian Cioloș n-a catadicsit pînă acum să ne spună și nouă, proștilor rămași în țară, ce a căutat în Vietnam în numele României.
În absența unei minime dări de seamă asupra vizitei, îmi permit să comunic eu cititorilor cam ce a făcut și ce a dres Dacian Cioloș în Republica Socialistă Vietnam.
Pe 14 iulie 2016, Dacian Cioloș a ținut un discurs la întrevederea cu membrii Asociaţiei de prietenie Vietnam-România.
Pentru cei născuţi liberi (aşa am citit eu pe poarta unei grădiniţe din Sinaia!), adică după 1989, trebuie să menţionez că, pînă la încheierea războiului din Vietnam (în 1975), România lui Ceauşescu a găzduit pe gratis studenţi din Vietnamul de Nord.
Chiar eu am avut pe timpul studenţiei la Cluj un coleg de cameră vietnamez, unul de vreo două ori mai în vîrstă ca noi, drept pentru care îi spuneam Tata-Moşu.
Întorși în Vietnam după victoria comuniştilor asupra SUA, aceşti foşti studenţi s-au constituit într-o Asociaţie.
Dacian Cioloş a început prin a recunoaşte că-i face plăcere să se întîlnească „cu români care locuiesc în afara României, pentru că şi eu în ultimii 15 ani, 7 ani i-am petrecut în afara României”.
Mărturisirea a fost o introducere la exprimarea emoţiei de a se întîlni cu vietnamezi care au rămas ataşaţi de România, „după atîtea decenii”.
Înseamnă că printre cei cărora li s-a adresat Dacian Cioloş a fost şi Tata Moşu al nostru.
Dacă nu i-o fi făcut felul între timp Securitatea lor!
Părţii sentimentale i-a urmat partea politico-economică, cea cu Axa.
Astfel, Dacian Cioloş a amintit că:
1. Investitorii vietnamezi vor veni să investească în România.
2. A discutat cu Lazăr Comănescu ca să se ia măsuri de întărire a reprezentanței noastre diplomatice de la Hanoi prin trimiterea de tineri din România care „să înveţe cultura, limba şi tradiţiile din Vietnam”.
3. Orchestre din România să înveţe să cînte melodii tradiţionale din Vietnam.
Decizia a fost luată după ce premierului i s-au înterpretat la instrumente muzicale vietnameze melodii moroșenești.
E doar unul dintre aspectele Protocolului de colaborare culturală dintre România şi Vietnam.
4. Creşterea numărului de burse acordate studenţilor Vietnamezi de România.
5. Crearea tuturor condiţiilor pentru ca tot mai mulţi turişti vietnamezi să vină în România şi tot mai mulţi turişti români să meargă în Vietnam.
6. Deschiderea unei linii aeriene directe între Bucureşti şi Hanoi.
Din cîte se vede, a fost o vizită fructuoasă pentru dezvoltarea economică, socială și culturală a României postdecembriste.
Turiștii români vor avea la dispoziție o cursă TAROM pentru a merge să-și petreacă vacanța în Vietnam și nu în Antalia, iar turiștii vietnamezi (cei cărora regimul comunist le va da voie să plece peste hotare!) vor da năvală în România ridicînd PIB-ul țării.
Potrivit lui Dacian Cioloș oamenii de afaceri din Vietnam vor veni în România pentru a investi în autostrăzi, căi ferate, linii de transport de electricitate, schimbînd fața țării, în locul americanilor, care au venit, dar cu tancurile.
Între timp, orchestrele noastre simfonice vor învăța să interpreteze melodii tradiționale din Vietnam, iar librăriile vor fi pline de cărți în limba vietnameză, deoarece nu va mai fi nevoie de traducerea lor.
Toți românii vor ști limba vietnameză.
Sursa: cristoiublog.ro
