Cine a urmărit realitățile europene după Atentatele de la Paris va fi rămas surprins că tocmai Belgia a fost următoarea victimă.
De ceva timp, Bruxellesul mai ales lăsa impresia unui oraș în stare de război cu el însuși.
TAB-uri pe străzi, militari gonflați cu veste antiglonț și cu pistoale mitralieră, controale peste tot.
Omul simplu poate să se întrebe cum de au fost posibile atentatele din Belgia în aceste condiții, de forță militară desfășurată pe străzi.
Răspunsul e simplu:
Tocmai de aia au fost posibile atentatele, pentru că lupta împotriva terorismului a fost confundată cu lupta dintr-un război clasic.
Atentatele teroriste pot fi prevenite nu prin desfășurarea ostentativă și imbecilă de tehnică militară, ci prin activitatea profesionistă a serviciilor secrete.
Ca să pui la cale un atentat precum cel de la aeroportul din Bruxelles ai nevoie de un întreg complot.
Un astfel de atentat presupune locație pentru fabricarea bombelor, centre de recrutare a sinucigașilor, om înăuntru, care să dea informații despre securitatea aeroportului, raite ale unora din complot în interiorul aeroportului pentru a afla breșele de securitate, coordonare de la un centru.
Toate aceste elemente dau naștere la zgomote.
Zgomote pe care doar Serviciile secrete sînt în stare să le deslușească.
Organizațiile teroriste lucrează după regulile organizațiilor de spionaj.
Doar serviciile secrete, prin specialiștii și tehnica lor de contraspionaj, pot descoperi rețelele teroriste, care se apără cu mijloace moderne de ultimă oră.
Să nu uităm că rețelele teroriste beneficiază de sprijinul unor specialiști în tehnică de talia celor de care beneficiază serviciile secrete.
Pe deasupra, față de agenții unei organizații de spionaj clasice, membrii unei rețele teroriste sunt puternic motivați.
Spionii sunt mai puțin motivați să moară pentru birocrații lor din Centrală decît teroriștii pentru credința lor fanatică.
Anarhiștii din Rusia țaristă, mulți proveniți din lumea bună, n-aveau șovăieli cînd era vorba să se sinucidă omorîndu-l pe țar.
Indiscutabil atentatele teroriste de la Bruxelles au surprins Serviciile noastre secrete, SRI, mai ales, într-o defensivă în spațiul public cum rar s-a văzut pînă acum.
Decizia CCR a fost cît pe aici să ia SRI și supravegherea tehnică în cazuri de terorism și s-o dea unor milițieni.
În spațiul public, jurnaliști, dar și politicieni porniseră o ofensivă menită a convinge opinia publică de faptul că bugetul SRI e prea mare, că SRI are o putere ieșită din comun.
Culmea e că această ofensivă împotriva SRI, stîrnită de războiul dintre Daniel Morar și SRI, a căpătat amploare tocmai cînd, prin decesul Binomului SRI-DNA, SRI trebuia încurajat să se concentreze pe misiunea sa constituțională:
Protejarea țării de spioni și teroriști.
Atentatele teroriste de la Bruxelles au fost pentru SRI acea întîmplare care în Istorie poate schimba multe.
Dacă n-aș ști că e o formulare nefericită în condițiile în care au murit oameni, aș spune că pentru SRI a fost o întîmplare fericită.
Nu mai încape îndoială că:
1. Ordonanța de Urgență prin care SRI capătă drept legal de supraveghere tehnică în cazuri de Siguranță națională și Terorism nu va mai fi pusă în discuție de nimeni, nici măcar de Călin Popescu Tăriceanu.
2. Nici vorbă de Moțiune simplă împotriva Ralucăi Prună pentru formularea sa nefericită. Orice discuție stîrnită de această Moțiune ar ajunge în chip fatal la OU a Guvernului și de aici la puterile la care are dreptul SRI în lupta împotriva Terorismului.
3. Tema drepturilor individuale puse la îndoială de Servicii va sucomba pentru o perioadă de timp. Traian Băsescu și Călin Popescu Tăriceanu vor trebui să renunțe la ea, pentru a nu intra în conflict cu opinia publică, dispusă acum să accepte orice limitare a libertăților individuale în lupta împotriva terorismului.
4. SRI va porni o ofensivă de proporții menită a trece prin Parlament legile cerute de atîta timp, respinse de CCR, aflată sub puterea de convingere a lui Daniel Morar.
Printre acestea, legea privind înregistrarea cartelei prepay va fi repusă pe tapet.
Atentatele de la Bruxelles readuc în discuție marea problemă a lumii contemporane:
Echilibrul dintre drepturile individuale și cerințele Serviciilor secrete de limitare prin lege a acestor drepturi pentru ca ele, Serviciile, să ne poată proteja de teroriști.
Formularea Ralucăi Prună a fost nefericită prin absența nuanțelor.
Ea nu merita însă blamarea în cor, ci luarea în discuție, ca în toată lumea civilizată, a raportului dintre dreptul la viață și dreptul la viață intimă.
Nu s-a făcut la noi nici măcar un sondaj independent care să stabilească procentajul de limitare a drepturilor individuale pe altarul luptei împotriva terorismului.
Nu știu ce vor spune serviciile secrete belgiene acum după atentat.
Știu însă ce-ar fi spus SRI dacă, Doamne ferește! ele s-ar fi petrecut la noi.
Ar fi spus că deși au cerut mijloace legale pentru a putea supraveghea rețelele teroriste, societatea românească le-a refuzat.
Și dacă ar fi spus asta, nimeni n-ar fi putut să le contrazică.
În Italia, în Franța, ca să dau doar două exemple de țări în care am cumpărat cartelă prepy de internet, mi-au cerut pașaportul și m-au trecut în calculator cu tot felul de date.
La noi, în România, e unul dintre puținele locuri din Europa unde celui care vrea să cumpere cartelă preplaid nu i se cere nimic.
De ce?
CCR a declarat neconstituțională legea care cerea așa ceva.
Mai sînt și alte reglementări legale cerute de SRI pentru a-și putea desfășura activitatea în bune condițiuni.
După opinia mea, a venit momentul să luăm seamă și la ce spun Serviciile secrete.
Să trecem cerințele lor prin filtrul unor exigențe drastice!
Dar să le luăm în seamă!
Altfel, dacă Doamne ferește! ar avea loc un atentat și la noi, SRI s-ar apăra de acuzațiile că nu l-a preîntîmpinat invocînd mijloacele legale pe care societatea i le-a refuzat.
Sursa: cristoiublog.ro
