În drum spre Antalya, unde are loc Summitul G20, președintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, și președintele Consiliului European, Donald Task, au făcut o escală la București pentru o discuție cu Dacian Cioloș, premierul desemnat, și cu Sorin Câmpeanu, premierul interimar.
Bezafoanele Cotroceniului în frunte cu Realitatea Tv s-au grăbit să prezinte popasul drept semnul că Dacian Cioloș, preferatul lui Klaus Iohannis, a dus la o schimbare spectaculoasă în poziția liderilor UE față de România.
Potrivit presei de casă a lui Klaus Iohannis, dacă ar fi fost premier Victor Ponta, cei doi n-ar fi făcut popas, ba mai mult, aflînd că zboară deasupra deasupra României, s-ar fi grăbit să meargă la toaletă pentru a arăta că se c…ă pe țara condusă de Victor Ponta.
Lăsînd la o parte adevărul că Donald Tusk, amic de-al lui Victor Ponta, a făcut nu demult o escală la București pentru a sta de vorbă cu premierul, e la mintea cocoșului că popasul celor doi a dat curs neliniștii celor doi pentru indiscutabila amplificare a Crizei Refugiaților după Atentatele de la Paris.
Deși Comisia Europeană a stabilit cote de refugiați care trebuie primiți de țările Uniunii, pînă la Atentatele de la Paris nu se făcuse nimic.
Împinsă în plan secund de presă, Criza refugiaților există.
Sute de mii de refugiați hălăduiesc pe teritoriul unor state europene precum Grecia, Serbia, Croația. Urmînd exemplul Ungariei, țări precum Austria s-au apucat să-și ridice și ele garduri la frontiere. Așa cum era de așteptat, refugiații continuă să debarce pe țărmurile Europei. Debarcarea lor nu mai e mediatizată ca altă dată, dar asta nu înseamnă că ea nu există.
Atentatele de la Paris fac aproape imposibilă acceptarea de către multe țări europene a cotei de refugiați. Polonia a anunțat că refuză să-i primească.
Adevărate sau nu, știrile privind rolul nefast al Marii migrații în punerea la cale a Atentatelor de la Paris au creat în toate țările UE o veritabilă isterie anti-refugiați.
Indiferent că se va dovedi sau nu că-n Atentatele de la Paris au fost implicați militanți ISIS intrați în țările Uniunii Europene strecurați în valurile de refugiați, un lucru era limpede chiar din clipa cînd țările UE au renunțat la controlul de frontieră obligatoriu al celor veniți din alte spații sub pretextul umanismului european.
Miercuri, 26 august 2015, cînd s-a declanșat Criza refugiaților, căreia i-am zi mereu Criza migranților, scriam pe cristoiublog.ro că marea problemă a Europei o reprezintă în această Criză trecerea cu vederea a adevărului că respectivii intră în spațiul Schengen fără nici un control la frontieră:
„Pentru cei care nu aparțin Spațiului Schengen – de la ruși pînă la români și trecînd prin moldoveni – funcționează ceea ce se numește poliția de frontieră. Cînd am fost ultima oară în Germania, deoarece mă uitam în altă parte și nu la neamțul tîmpit de la ferestruica ghișeului de la Aeroportul Tegel (să te ferească Dumnezeu de un neamț tîmpit, față de alte neamuri, cînd sunt tîmpiți, nemții sunt dublu tîmpiți, deoarece creierului de găină i se adaugă supunerea de robot la proceduri!), neamțul a fost cît pe-aici să mă bată.
Murea de grijă ca nu cumva să intru în Germania în chip ilegal, fără să am dreptul.
Acum, îmi dau seama că aș fi putut intra în Germania fără nici o problemă.
Și nu înselîndu-l pe idiotul de la frontieră, ci dîndu-i cu tifla.
Și nu pe șest, ci transmis în direct la tv.
Aș fi putut face asta dacă aș fi fost nu român cu acte-n regulă, plecat în Germania ca turist, ci imigrant ilegal din Orientul Apropiat, unul din miile de imigranți care iau cu asalt țărmurile europene.
Știrea numărul unu în presa mondială se referă la drumul de neoprit al miilor de imigranți ilegali din Orientul Apropiat spre inima Europei.
Din punct de vedere juridic, sirienii, libienii, tunisienii, coborîți pe țărmurile Greciei în varianta de nouă hoardă migratoare, trec ilegal granițele, una după alta.
Încercați să intrați în Serbia fără pașaport.
Ați fi imediat întors înapoi.
Și, dacă ați face scandal sau chiar numai dacă ați insista, v-ați trezi și cu o scatoalcă.
Ei bine, mii de inși îmbarcați pe vase dubioase, plătind bani grei unor Baroni ai imigrării, la fel de nocivi ca și Baronii drogurilor din Columbia, ajung pe pămînt european. De aici, fără a avea pașaport, ba chiar fără a avea o lețcaie, trec graniță după graniță.
Și nu pe furiș, ci cu scandal, transmiși în direct de televiziuni, bociți de ONG-uri și priviți cu stupefacție de politicieni. (…)
Ce rost mai are să ții Poliție de frontieră, să pui idioți să citească pașapoarte, să scotocească în computere pentru a-i opri pe nedoriți, cînd simpla condiție de imigrant venit cu vasul pe Mediterana îți dă dreptul de a trece frontiera fără să te întrebe nimeni nimic?!”
În numeroase alte texte de pe cristoiublog.ro și din Evenimentul zilei am atras atenția că nici umanismul, nici duioșia, nici conștiința suferințelor îndurate de refugiați nu justifică închiderea ochilor de către liderii europeni la gravele încălcări ale legii de către refugiați:
Trecerea frontierei de stat prin locuri nepermise, fără un minim control al identității, revărsarea pe autostrăzi, pe terenuri proprietate privată, luarea cu asalt a trenurilor, a autobuzelor.
Ceea ce nu s-ar fi îngăduit în veci unui cetățean al UE se îngăduia acum zecilor de mii de cetățeni din afara spațiului UE pe motiv că suferă!
Această incredibilă punere între paranteze a legilor UE și a legilor țărilor membre ale UE în numele umanismului european a luat forme iresponsabile în cazul lui Jean-Claude Juncker.
Pe 9 septembrie 2015, în cadrul primului său discurs din Parlamentul European Jean-Claude Juncker se lansa într-un Apel patetic la primirea refugiaților din Orientul Apropiat:
”Există în mod cert un important, un număr fără precedent de refugiaţi care vin în Europa în acest moment. Oricum, ei reprezintă doar 0,11% din numărul total populaţiei UE. Haideţi să fim clari şi sinceri, atât timp cât va fi război în Siria şi teroare în Libia criza refugiaţilor nu va dispărea pur şi simplu. Imaginaţi-vă fără a fi demagogi, imaginaţi-vă pentru o secundă, dacă aţi fi dumneavoastră, copilul dumneavoastră în braţele dumneavoastră, lumea pe care aţi ştiut-o s-a destrămat în jurul dumneavoastră. Noi luptăm împotriva Statului Islamic. De ce nu suntem gata să îi acceptăm pe care care fug de SI? Noi trebuie să îi acceptăm pe aceşti oameni pe teritoriul european.”
Problema era nu de a accepta sau nu refugiați pe teritoriul european.
Problema era cum îi acceptam. De a valma, fără un control la frontiere, fără o minimă verificare a identității? Cine îi garanta lui Jean –Claude Juncker că printre refugiații adevărați nu s-au strecurat și teroriști, criminali, transportatori de droguri?
Ca să-i separăm pe refugiații adevărați de cei falși se impunea respectarea legilor europene, valabile de secole privind dreptul statelor de a institui controale la frontiere.
Astfel de declarații au dus la sporirea urieșească a numărului de refugiați care hălăduiesc azi prin Europa. Pentru aceștia trebuie să se găsească o soluție. Cea a cotei de refugiați a devenit imposibil de aplicat, cel puțin acum pe fondul emoției europene stîrnite de Atentatele de la Paris.
Cei doi lideri ai UE sunt conștienți că Atentatele au adîncit Criza refugiaților. O Criză pe care lideri precum Jean- Claude Junker au amplificat-o prin intervențiile lor iresponsabile. O Criză însă pe care tot ei trebuie s-o rezolve.
În finalul unuia dintre textele dedicate de mine Crizei refugiaților notam cu amărăciune:
„E limpede că liderii occidentali, prin nimic deosebiți în micimea gîndirii lor de liderii mîncători de semințe din România, sunt depășiți de noua provocare istorică. ”
E un final nimerit și pentru acest text consacrat faptului că liderii UE au băgat-o pe mînecă.
Sursa: cristoiublog.ro
