Vopsită de Ion Iliescu ca să pară Revoluție, Lovitura de stat din decembrie 1989 şi-a propus instaurarea în România lui Ceauşescu a Comunismului cu față umană zis, după născătorul ideii, Gorbaciovist.
Asupra acestui adevăr nu mai există azi îndoieli. Îi mai zic Revoluție doar politicienii, şi aceştia cînd n-au ce vorbi, precum recent Klaus Iohannis.
Gorbaciovismul constă esențial într-o democrație de fațadă, astfel concepută încît să ascundă dibaci o dictatură: a unui partid, a unei găşti, a unui om şi, mai ales, al instituțiilor de forță, dominate de Serviiile secrete de tip comunist poreclite democratice. Pe hîrtie, țara apare ca fiind condusă de instituții democratice: Parlament, Presă, Societate civilă. In realitate, puterea acestora e doar în broşura numită Constituție. Alături de Stradă, instituțiile democratice sînt invocate doar cînd Sistemul de forțe obscure vrea să dea o coloratură de sorcovă democratică deciziilor luate de ele în chip nedemocratic.
Democrația de fațadă îşi găseşte expresia în multe fapte ale realității noastre postdecembriste. De la folosirea Justiției pentru răfuieli politico-mafiote pînă la permanenta discreditare a instituțiilor democratice.
In România postdecembristă, democrația de fațadă e semnalată de numărul însemnat de evenimente enigmatice, rămase pentru totdeauna obscure, pentru că ele au avut loc în afara transparenței autentice dintr-o democrație.
Postdecembrismul a debutat cu unul dintre cele mai sîngeroase evenimente din Istoria țării:
Uciderea a peste o mie de oameni nevinovați în cadrul aşa zisului Terorism. De 26 de ani, enigma Teroriştilor a rămas nedezlegată. E poate cea mai bună dovadă a democrației de fațadă. Cîtă vreme Forțele obscure, cele care conduc practic țara, n-au interesul în dezlegarea enigmei, adevărul despre Terorişti rămîne ascuns.
Au urmat alte şi alte enigme:
Mineriadele, debarcarea premierilor de către preşedinți, renunțarea la politică a unor personalități ale politicii, deschiderea surprinzătoare a unor dosare uitate prin sertare, victorii dubioase în alegerile prezidențiale.
Simpla privire aruncată asupra enigmelor postdecembriste ne dezvăluie drept esență schimbarea de Putere prin mijloace obscure care au ocolit instituțiile democratice sau le-au folosit pentru a spoi democratic decizii luate de instituțiile de forță.
Guvernul Petre Roman a fost schimbat prin Mineriada din septembrie 1991.
Klaus Iohannis a ajuns preşedinte prin Diversiunea Năpustirea diasporei la vot.
Face excepție 2015 de la Legea evenimentelor enigmatice?
Fireşte că nu.
Ba mai mult, am putea spune că 2015 a fost unul dintre anii postdecembrişti cu cele mai multe enigme.
Explicația e dată de sporirea incredibilă a implicării instituțiilor de forță, în frunte cu Serviciile secrete şi cu binecuvîntarea Puterii Protectoare, America, în bătălia pentru Putere din România condamnată pentru multe decenii de acum încolo la democrația de ochii lumii.
Printre alte multe enigme ale acestui an se numără la loc de frunte Tragedia de la Colectiv, eveniment sîngeros amintind prin numeroase note de Diversiunea Teroriștii din decembrie 1989.
Sursa: cristoiublog.ro
