Între Obama şi Sobaru

O poză cu Obama, premiul cel mare pentru orice politician ahtiat după imagine, cu atât mai mult într-o campanie electorală, este ultima „pohtă” pe care şi-a satisfăcut-o premierul Ponta. Aflat peste Ocean, teoretic pentru a reprezenta România la deschiderea Adunării Generale ONU, dar practic pentru a „prinde” recepţia oferită de preşedintele american celor peste 120 de şefi de stat şi guvern prezenţi, premierul Ponta nu avea cum să rateze poza protocolară care vine la pachet cu invitaţia.

Deja, morişca propagandistică a început să brodeze poveşti nemuritoare, pentru consum intern, pe marginea „întâlnirii premierului cu Obama” şi a vizitei în SUA care „contribuie la întărirea parteneriatului strategic”. Avantajul de a candida din funcţia de premier, ar spune unii, fără a greşi prea mult.

Problema este că Ponta încearcă să câştige greutate pe partea de om de stat, implicat în probleme de politică externă, geopolitică şi apărare, încălzindu-se astfel pentru rolul pe care speră să-l joace la Cotroceni, însă începe să piardă puncte la capitolul guvernare. Exersând un rol pe care încă nu l-a primit, începe să rămână fără cuvinte în postura de premier. Iar poza cu Obama nu poate face chiar minuni. „Ne temem să nu se ajungă la o recesiune economică. Nimeni nu se aştepta la recesiunea tehnică. Majorarea şi introducerea de taxe afectează companiile”, declara, mai zilele trecute, şeful Consiliului Investitorilor Străini. Credeţi că a primit vreun răspuns de la Ponta? Şi ce ar fi putut să îi răspundă, când linia oficială a propagandei este că impozitele din România scad văzând cu ochii, iar creşterea economică este una din principalele realizări ale Guvernului. Aşa se văd lucrurile pe geam, de la Palatul Victoria, în timp ce firmele de afară, din economia reală, se pregătesc să bifeze al treilea trimestru consecutiv de scădere economică. Un sondaj printre analiştii economici, făcut public joi, arată că încrederea acestora în economie a continuat să se prăbuşească, în condiţiile intrării în recesiune tehnică şi a tensiunilor politice interne, atât percepţia cu privire la condiţiile actuale, cât şi aşteptările pentru viitor, deteriorându-se semnificativ.

Sigur, poţi ignora aceste semnale pe timpul campaniei electorale, în timp ce arunci cu pomeni electorale în stânga şi în dreapta, sperând ca votanţii, marea masă, să nu bage de seamă hăul de sub poleiala de cuvinte. Cineva spunea  că, pentru democraţie, propaganda este echivalentul bâtei dintr-un regim autoritar. Adrian Sobaru, a cărui tragedie a fost folosită intens de propagandă, pe vremea când se arunca de la balconul Parlamentului protestând la adresa lui Boc, este acum ignorat discret, de aceeaşi propagandă, după ce a trecut cu maşina prin bariera de la Palatul Victoria, şi a încercat să-şi dea foc în faţa clădirii ocupate acum de Guvernul Ponta. Dincolo de drama sa personală, întrebarea sa, strigată în timp ce era reţinut de jandarmi, are sens: „Vouă vă place cum arată ţara asta?”

Sursa: puterea.ro