În mod oficial, se vorbește foarte puțin despre istoria acestor locuri de acum 2.500 , 3.000, 7.000 de ani sau mai mult. Iar atunci când se face, atunci când dovezile unor culturi uimitoare găsite pe teritoriul României sunt totuși discutate de către istoricii sistemului, ni se spune aproape întotdeauna că acelea au aparținut unora care au trecut pe aici, în niciun caz strămoșilor noștri; pentru că strămoșii noștri trebuie să fie prezentați neapărat (pentru a sluji interese externe) ca niște primitivi ce nu au produs nimic valoros.
Cu toate acestea, sunt tot mai multe probe care ne vorbesc despre o incredibilă istorie antică a acestui popor și despre o continuitate ce merge cu multe mii de ani în urmă (spre marea supărare a dușmanilor României).
Vă invit, așadar, în această seară, de la ora 22:00 (și, în reluare, sâmbătă, de la ora 19:00 și luni, de la ora 09:00), să redescoperim împreună „Incredibila istorie antică a României”.
Esti minunat Daniel Roxin, ca de fiecare data ne-ai adus la cunostinta lucruri pretioase. Succes !
De acord <<<<<<<<macar sa nu murim prosti.Sa stim si noi ce e cu noi ,de unde venim?????????
Draga Daniel,
Nu vreau sa fiu o cobe, dar ar fi bine sa fii atent si la „prieteni” si la dusmani! Daca tovarasa Zoe Petre (khazara, ca sa nu zic jidauca) le va spune sefiilor ei (cei care au cumparat cel putin jumatate din media romaneasca) ca este PERICULOS (pentru ei bineinteles) vei avea probleme mari!
Eu recunosc ca legenda este mult mai puternica decit persoana legendei, insa eu vreau sa fii VIU deoarece mergi pe un drum URIAS care este corect si de care avem nevoie toti cei mai purtam in noi ADN-ul si genele stramosilor nostri; care NE indeamna sa NU murim ca prostii!
Domnule Roxin,
Va intaresc exemplul pe care l-ati dat in emisiune : romanca doctoranda care se descurca in franceza veche, intelegand totul.
Iata ce mi s-a intamplat mie :
Cu vreo 10 ani in urma am avut invitatia sa conferentiez despre traditiile si spiritualitatea din Carpati la un festival al muntelui, organizat in Pirinei, in inima culturii catalane. Mergand pe strada alaturi de organizatori locali ce vorbeau intre ei in limba catalana mi-am permis sa intervin in discutia lor , eu in franceza. Au ramas uimiti ca intelesesem tot ce-au vorbit (critica, revolta legata de dominatia frnceza). Nu-si explicam cum de-am inteles o limba pe care numai ei o vorbesc si care nu se-nvata de catre cei care nu-s catalani. Le-am spus ca nici eu nu-mi explic cum se face, poate limba mea materna + putina latina + putina spaniola + franceza … am zis atunci. Cum eram pe strada, am ajuns in fata unei placi incastrate in fatada unei cladiri. Pe aceasta placa de marmura era scris un poem, de lungimea unui sonet sau mai scurt. M-am oprit si am inceput sa traduc poemul in franceza. Fara nicio dificultate. Nu numai catalanii erau uimiti, ci mai ales eu.
Pe moment nu mi-am pus mai multe intrebari, m-am multumit sa zic in gluma ca mai cunosc inca o limba : catalaneasca, dar acum vad lucrurile altfel.
sa facem o petitie ca 1 la suta din impozitul nostru sa se duca spre arheologie .vorbim de patrimoniul nostru al romanilor!
Foarte corect! In plus ar trebui si un procent pentru CERCETAREA VIITORULUI nostru. Ce putem fi? Este la fel de important!!
Comentariile sunt închise.