INCREDIBIL! PERLE BAC 2015! Fericiți cei săraci cu duhul că a lor este împărăția cerurilor! | „Practicile politice utilizate în România sunt domnia şi biserica!”

Din ciclul: „Şi-am zis verde pitpalac, 

Ce-am găsit – prin foi – la BAC”

„Pe 9 mai 1877 Mihail Kogălniceanu declară dependenţa României”;

„În Ţara Românească cea mai importantă autonomie este considerată Diploma Cavalerilor Ioaniţi”;
„… agravarea crizei din Galaţi (în loc de Galiţia, aşa cum scria în document, n. n.)”;

„Asemănarea între acţiunile desfăşurate în România în perioada postdecembristă este că toate deciziile au fost luate în favoarea regimului, ducând la consolidarea acestuia”;

„Asemănarea dintre acţiunile desfăşurate de România în perioada postdecembristă a fost lupta antiotoamană”;

„Asemănarea perioadei comuniste cu perioada postdecembristă este cea a colectivizări, foametei, nemulţumirile oamenilor”;

„Alte practici politice totalitare în România sunt nazismul, regim reprezentat de Hitler…, dar şi fascismul, regim ce aparţine lui Marx Lenin”;

„În secolul al XIX-lea România intră în Primul război mondial. La sfârşitul războiului România semnează cu Austro-Ungaria un armistiţiu şi iese învingătoare”;

„Practicile politice utilizate în România sunt domnia şi biserica”;

„În fruntea biserici (autohtone, n. n.) se afla un Papă, ales din mila Domnului”;

„O asemănare între acţiunile desfăşurate în România în perioada postdecembristă este regimul comunist”;

„Periada postdecembristă este perioada lui Ceauşescu”;

„Se constituie occidentul Evului Mediu noi state în urma contextelor internaţiona”;

„Două acţiuni care au loc pe frontul de vest sunt: ofensa germană pe care aliaţii au reprimat-o”;

„Apariţia organizării politice şi teritoriale se înscrie în evoluţia firească a evenimentelor statelor”;

„În aria carpato-danubiano-pontică sunt semnalaţi românii din cele mai vechi timpuri. … În sec. V-VI teritoriul românesc sunt ameninţate de invazia Imperiului Habsburgic… Între sec. VII-VIII statele medievale se aflau în pericol de a fi anihilate de Imperiul otoman”;

„România a intrat în războiul de independenţă împotriva URSS-ului pentru recuperarea Banatul şi Bucovina”;

„Ţara Românească a avut la baza formării voievodatele şi cnezatele lui Gelu, Glad şi Seneslau. Din acestea trei este acuzat cel al lui Seneslau ca fiind de altă origine decât cea română. Dobrogea mai este denumită şi spaţiul carpato-danubiano-pontic”;

„Cnezatele şi voievodatele sunt locul de unde stau ţăranii”;

„Încă înaintea primului război mondial România intrase în zona de influenţă a Uniunii Sovietice”;

„În bătălia de la Codrii Cosminului turcii au fost înfrânţi… Domnii români duceau luptele cu mult tact şi se dădeau în locuri cunoscute de armatele române”;

„În 1702 turcii au retras armatele otomane din teritoriul românesc”;

„Odată cu înfiinţarea regimului comunist în 1989 se revine la democraţie”!!!

„Punctul de vedere referitor la evenimentele de pe frontul din Moldova se circumscriu în orizontul de relaţie al ofensivelor gravate pe diferite teritorii şi scopuri precise. Evenimentele au continuat să apară iar ameninţarea Rusiei înspăimânta deciziile deja formate.
Din punctul meu de vedere aceste activităţi interne şi războiul aveau ca scop crearea unui nou teritoriu sau cel puţin îmbunătăţirea celui pe care luptau. Având în vedere faptul că acesta (Mircea cel Bătrân, n. n.) individualiza comportamentul de încălcare a drepturilor şi avea ca scop aorientarea spre mai departe a teritoriului care-i aparţinea. Hărţuirea adversarului stând la baza unor realizări neimaginabile!”

Poate aş fi ales varianta de a-mi vedea de treabă, nefăcând publice asemenea perle autentice de cultură bacalaureatistică, pescuite manu propria din creaţiile participanţilor la examenul naţional de Bacalaureat din iunie-iulie 2015. Numai că, ieşirile triumfaliste ale d-lui Sorin Cîmpeanu, actualul ministru al educaţiei, mândru nevoie mare de creşterea spectaculoasă a procentului de promovabilitate la examenul de bac din acest an, în comparaţie cu acela din anul şcolar anterior, m-au făcut să-mi reconsider atitudinea.

A fost un examen suportabil, cu subiecte şi cerinţe uşoare, soluţionabile pentru o notă decentă (de 7) în maximum o jumătate de oră! La care nota maximă se putea obţine scriind doar 4 pagini, iar nu 8-10 sau 12-15, cum au făcut-o zadarnic mulţi. Pe care, se pare că nu i-a învăţat nimeni care sunt şi în ce constau rigorile soluţionării unor subiecte uşoare. La care dificultatea a constat mai ales în descâlcirea/înţelegerea sensurilor unora din întrebările/cerinţele formulate aiurea de către profesori cu experienţă, care au „elaborat” subiectele la istorie. Şi care, fie că nu se prea pricep la o asemenea „întreprindere”, fie că al lor cuget nu poate exprima coerent profunzimea unor gânduri absconse.

Din cele de mai sus este uşor de observat şi de către un novice că este vorba de greşeli flagrante ale unor candidaţi nepregătiţi, denotând o lipsă a celor mai elementare noţiuni de cultură generală istorică. Fapt cu a atât mai grav cu cât asemenea greşeli sunt făcute de candidaţi care au absolvit secţia uman a unor licee cu pretenţii, dar care nu pot administra dovada însuşirii celor mai elementare noţiuni care ţin de istoria naţională, mai nouă sau mai veche! Dar care, în marea lor majoritate, având în vedere modul în care sunt formulate cerinţele subiectelor pe care le-au avut de soluţionat, au întrunit condiţiile promovării acestei probe! Trebuie să afirmăm răspicat că subiectele sunt astfel concepute încât şi un pafarist patentat să poată aduna punctele necesare obţinerii unei note promovabile. Altfel spus, dacă scriai numele a două-trei personaje istorice, dacă identificai corect un secol dintr-un text dat, dacă scriai doar litera corespunzătoare unei surse (un text/document), dacă menţionai numele unei alianţe diplomatice etc., erai îndestulat cu puncte suficiente pentru a promova examenul.

Dacă la ultimul subiect, eseul istoric, nimereai alte câteva cerinţe precum, enumerarea a două autonomii locale din spaţiul românesc din secolele IX-XIII, precizarea numelor unei instituţii centrale, formularea şi susţinerea printr-un argument istoric a oricărui „punct de vedere referitor la acţiunile militare desfăşurate în spaţiul românesc în secolul al XVI-lea”, Baremul de evaluare şi de corectare te umplea de… merite pe piet. Indiferent de gogomăniile şi aberaţiile pe care le foloseai drept liant pentru articularea „eseului”! În rest, putea să folosească doar absurdităţi, dacă în text apăreau – fără nicio noimă – răspunsurile corecte la cerinţe, clientul dobândea punctujul maxim! C-aşa este croit baremul, la acest subiect putând să-l mai depunctezi pe client doar pentru „neutilizarea limbajului istoric adecvat, pentru nestructurarea eseului, nerespectarea succesiunii cronologice/logice a faptelor istorice şi pentru nerespectarea limitei de spaţiu”!

Dacă, în loc de rezolvarea subiectului într-un eseu „de aproximativ două pagini”, scrie 6-8 pagini (alăturând „bucăţi” disparate din alte conţinuturi, care nu constituiau obiectul acelei solicitări punctuale), candidatul furnizează dovada palpabilă fie a dezinteresului său pentru însuşirea tipicului probei la acest obiect, fie a dezinteresului profesorului, care nu a folosit mijloacele legale de care dispunea pentru a-l face să priceapă/exerseze cum se pot soluţiona asemenea cerinţe, pentru a rezulta un produs final coerent, eseul.

„Împăunarea” ministrului Sorin Cîmpeanu ar putea avea o justificare doar prin aceea că s-a angajat formal să contribuie la creşterea procentului de absolvenţi cu Bac. Numai că, în acest an şcolar, în atingerea acestui obiectiv nu îşi poate aroga niciun merit. Poate doar dacă speră că din acest număr mai mare de bacalaureaţi ar spori şi numărul celor care se vor înghesui să ocupe locuri la Universitaea de ştiinţe agronomice, la conducerea căreia probabil că va reveni după experimentul ministerial.

Mai trist este faptul că din asemenea „absolvenţi” cu Bac se vor recruta şi cei care o să ducă mai departe torţa predării istoriei naţionale în învăţământul românesc. Şi nu numai istoria. Şi nu doar în învăţământ!

sursa: criterii.ro