INCONȘTIENȚĂ FĂRĂ MARGINI! | A omorât 149 de oameni pentru că suferea din dragoste!

Copilotul Airbusului A320, Andreas Lubitz, era prins într-o complicație sentimentală în momentul în care a decis să facă praf Airbusul pe care îl pilota și viețile a 149 de oameni nevinovați. Potrivit unor relatări din presa germană, pilotul în vârstă de 28 de ani tocmai se despărțise de iubita pe care dorea s-o ia de soție și făcea față cu greu schimbărilor din viața sa, pe fondul labilității sale psihice pronunțate (Lubitz a suferit un episod depresiv sever și în 2008 care l-a determinat să întrerupă pregătirea pentru obținerea licenței de pilot).

Această nouă ipoteză a început să prindă contur imedit ce anchetatorii – care au răscolit vreme de patru ore apartamentul copilotului din Dusseldorf și casa părintească din Montabaur – au anunțat „o descoperire esențială”, scrie Daily Mail. Prea mult amănunte nu au fost oferite, investigatorii precizând doar că nu este vorba de o scrisoare de adio.

Șefii lui Lubitz și-au recunoscut lipsa de vigilență în testarea psihologică a pilotului pe care l-au considerat apt de zbor. Compania a admis că ar fi trebuit să cunoască în amănunt istoricul tulburărilor psihice ale bărbatului care și-a încuiat comandantul în afara carlingii și a intrat în râpele Alpilor cu o viteză de 700 kilometri/oră.

Lubitz lucra ca pilot la Germanwings din septembrie 2013 şi avea 630 de ore de zbor. Comandantul aeronavei, Patrick S., avea 6.000 de ore de zbor și o experiență de peste zece ani.

Vecinilor din Montabaur nu le vine să creadă că „liniștitul” Andreas a ucis 149 de nevinovați

O singură candelă pâlpâie pe aleea ce duce la casa familiei Lubitz din Montabaur, un orășel demn de lângă Frankfurt. Vecinilor, celor care îl știu de-o viață pe tânărul cuminte și politicos încă nu le vine să creadă că Andreas a luat viețile a 149 de ființe nevinovate, că a frânt destinele atâtor inocenți.

Îl știau de mic și-l vedeau adesea alergând. Mai ales până să fie acceptat de Lufthansa, prin 2013, fugea mult Andreas. Avusese o „cădere” în 2008, l-a ținut câteva luni bune, dar și-a revenit. Apoi a început să alerge. Se simțea bine, chiar excelent uneori, și a decis să reia orele de zbor. De Crăciun s-a văzut cu mai mulți prieteni din copilărie și le-a spus că trăiește cea mai frumoasă perioadă a vieții lui. Era îndrăgostit și locuia deja cu femeia pe care o iubea. Îi plăcea mult și Airbusul de tip A320.

Îl vedeau vecinii dis de dimineață când ieșea la jogging și se uitau cu drag în urma lui. Uneori alerga împreună cu tatăl său, alături de care a participat la semimaratonul de la Frankfurt, în fiecare an după 2011. Cel mai bun timp al său a fost de o oră și 37 de minute.

Cam cât ar fi durat și zborul Barcelona-Dusseldorf dacă Andreas nu ar fi suferit din dragoste și nu ar fi decis să moară și să ucidă 149 de oameni. Ce bine a reușit să ascundă Lubitz drama pe care o trăia! Nici comandantul său, nici drăguțele însoțitoare de zbor nu au bănuit ce bombă cu ceas se află la bord. A fost nevoie de doar câteva momente de singurătate. S-a zdrobit de munte în strigătele disperate ale comandantului care izbea cu picioarele în ușa carlingii și în țiuitul alarmelor care anunțau iminența impactului.

Montabaur e o localitate mică iar oamenii se cunosc foarte bine unii pe alții sau cel puțin se știu din vedere. Tânărul pilot venea adesea să-și viziteze părinții, oameni cu posibiliăți materiale. Mama, fire sensibilă și emotivă, e profesoară de pian, tatăl, spirit pragmatic și cu inițiativă, a ajuns cu timpul un prosper om de afaceri. Proprietatea soților Lubitz ar valoara peste 500.000 de euro. Se spune că mai au un băiat.

Abia pe seară au plecat anchetatorii. Cărau pungi și cutii. Erau preocupați, încruntați, ușor tulburați de ploaia de blitzuri venite din toate colțurile lumii să fulgere liniștea nemțească a micuței localități.

Explicația nebuniei lui Andreas Lubitz se află într-una din aceste cutii sau poate în cele ridicate din micuțul apartamentul pe care copilotul îl avea la Dusseldorf. Acolo a locuit cu femeia pe care visa s-o ia de nevastă. Apoi ea a plecat. Până diseară vom ști, cu siguranță, de ce.

sursa: evz.ro