„În ţara statuilor lui Lenin”

Jurnalistul şi traducătorul german Bernhard Clasen se află de cîteva luni în Ucraina, de unde a trimis zeci de corespondenţe despre situaţia dramatică din această ţară. Interviurile, relatările, analizele, reportajele şi comentariile lui Clasen au apărut în această perioadă în ziarul berlinez „Die Tageszeitung”.

În cîteva din articolele semnate de Bernhard Clasen a fost vorba şi despre Republica Moldova. De curînd, a vizitat Transnistria. Despre aventura sa din această regiune separatistă şi despre ciocnirea cu autorităţile de la Tiraspol a publicat acum un reportaj sub titlul semnificativ: „În ţara statuilor lui Lenin”.

Ceea ce povesteşte Bernhard Clasen despre Transnistria nu constituie neapărat o noutate pentru cunoscătorii provinciei, deseori calificată drept „un muzeu sovietic în aer liber”. Nou în articolul jurnalistului german este faptul, că autorităţile regimului separatist intervin, fără jenă, împotriva corespondenţilor de presă străini care îndrăznesc să calce pe acolo.

Reportajul din „ţara statuilor lui Lenin” începe cu descrierea detaliată a reţinerii lui Clasen în timp ce se află în cafeneaua „Kaffemania” (ortografierea îi aparţine autorului) unde a stat de vorbă cu nişte cetăţeni.

La un moment dat s-a alăturat grupului un domn politicos, ceva mai în vîrstă, îmbrăcat elegant, care a început să-i pună jurnalistului cîteva întrebări. Acesta a bănuit că ceva nu este în regulă, iar „invitaţia” bărbatului, de a-l urma într-un birou, unde se poate discuta în linişte, nu a mai putut fi evitată.

În cele din urmă, jurnalistul împreună cu interlocutorii săi din cafenea, se trezesc în clădirea poliţiei secrete, KGB-ul local. Jurnalistul este despărţit de ceilalţi şi dus într-o cameră nemobilată. Acolo şederea sa involuntară se prelungeşte. Discuţia care, potrivit vorbelor străinului elegant, care acum se şi prezintă sub numele de Piotr Ivanovici, lucrător al Comitetului pentru Securitatea Statului, trebuia să ţină doar zece minute, se lungeşte pînă spre seară şi se transformă într-un veritabil interogatoriu.

În orele petrecute sub tirul întrebărilor, acuzaţiilor şi insinuărilor, Bernhard Clasen află că a încălcat prevederile legilor nistriene, că fără o acreditare oficială îi este interzis unui jurnalist străin să contacteze cetăţenii autohtoni şi că în nici un caz nu are voie să facă nişte interviuri într-o cafenea din Tiraspol. Cine nu are o acreditare, ameninţa ofiţerul, are o mare problemă. Această problemă, însă, totuşi se poate rezolva, explică lucrătorul poliţiei secrete, dacă jurnalistul dă o declaraţie semnată în care arată motivul prezenţei în Republica Moldovenească Nistreană. Jurnalistul refuză şi cere să telefoneze ambasadei germane din Chişinău.

Ofiţerul a sperat că jurnalistul intimidat se va supune şi va scrie declaraţia ca să scape cît mai repede din clădirea KGB-ului. După o lungă consultare cu superiorii, în timp ce jurnalistul a rămas singur închis în camera de interogatoriu, ofiţerul se întoarce şi fără explicaţii suplimentare îi spune lui Clasen, „puteţi părăsi clădirea, sunteţi un om liber”.

Relatarea jurnalistului german apărută în „Die Tagezeitung” ilustrează nu numai cinismul autorităţilor de la Tiraspol, ci şi vechile metode de intimidare ale unui aparat şcolit în spiritul lui Felix Dzerjinski.