Astăzi când agresivitatea unor caraghioși cu posturi universitare este din ce în ce mai grețoasă, încercând, în micimea lor sufletească, să-i convingă pe studenții de la istorie că geto-dacii erau niște amărâți, niște primitivi, este cu atât mai necesară dovedirea imposturii acestora prin probe limpezi.
În acest sens, vă prezint câteva citate care le aparțin unor personalități antice, contemporane cu Burebista, Decebal, Dromihete sau Tomiris, citate pe care indivizii mai sus amintiți le ignoră sau, în incompetența lor, nici măcar nu le cunosc!
1. Împăratul Traian, despre geto-daci (“De bello dacico” – carte pierdută din care s-au păstrat citate în alte lucrări):
“Geții (dacii) pe care i-am învins erau cei mai valoroși războinici din lume, nu numai datorită tăriei trupului lor, dar și datorită doctrinei pe care o dețin de la slăvitul lor Zamolxis. Convinși că ei nu mor nicidecum, doar că își schimbă locul de ședere, ei sunt mai degrabă dispuși să înfrunte moartea decât alții călătoriile.”
2. Pitagora, despre geți (“Legile morale și politice”):
“Călătorește la geți, nu ca să le dai legi, ci ca să tragi învățăminte de la ei. La geți, pământurile sunt fără margini, toate câmpurile sunt comune. Și dintre toate popoarele sunt cei mai înțelepți, ne spune Homer.”
3. Strabon, despre Burebista („Geografia”):
“Ajungând în fruntea neamului său, care era istovit de războaie dese, getul Burebista l-a înălțat atât de mult prin exerciții, abținere de la vin și ascultare față de porunci, încât, în câțiva ani, a făurit un stat puternic și a supus geților cea mai mare parte din populațiile vecine. Ba încă a ajuns să fie temut și de romani.”
4. Horațiu, despre pericolul dacic în secolul I î.Ch.(Ode):
“Puțin a lipsit ca Roma, sfâșiată de lupte interne, să fie nimicită de către daci și etiopieni: aceștia sunt de temut prin flota lor, iar aceia (dacii – n.n.) se pricep mai bine decât toți la aruncarea săgeții.”
5. Dio Casius, despre Decebal („Istoria Romană”):
„Cel mai însemnat război de atunci al romanilor a fost cel împotriva dacilor, asupra cărora în vremea aceea domnea Decebal. Duras, care domnise mai înainte, lăsase lui Decebal de bună voie domnia, pentru că era foarte priceput în planurile de război și iscusit în înfăptuirea lor, știind să aleagă prilejul pentru a-l ataca pe dușman și să se retragă la timp. Dibaci în a întinde curse, era un bun luptător și se pricepea să folosească izbânda, dar și să iasă cu bine dintr-o înfrângere. Din această pricină, multă vreme a fost un dușman de temut pentru romani”
Daniel Roxin
