Pentru multi refugiati, Atena nu mai este poarta spre Europa. Dar au continuat sa vina aici, in medie, 1.800 de transfugi in fiecare zi a lunii februarie.
Unii vin cu feribotul. Dupa ore in sir petrecute pe mare, pe nave pe care se afla si turisti, imigrantii ajung in Portul Piraeus din Atena, carand dupa ei paturi, corturi si bebelusi, se arata intr-un reportaj CNN, citat de ziare.com.
Vizeaza sa calatoreasca din Grecia in Macedonia si, in cele din urma, sa ajunga in tari precum Germania sau Suedia. Dar de cand Macedonia a inceput sa restrictioneze accesul – le mai permite sa treaca granita doar catorva sirieni si irakieni pe zi – multi raman in Grecia.
In jur de 35.000 de imigranti se afla actualmente pe teritoriul statului elen, starnind temeri ca Grecia se transforma intr-o uriasa tabara de refugiati sau „un depozit de suflete”, dupa cum a spus premierul Alexis Tsipras.
Unii ajung pana la frontiera greco-macedoneana. Mii de transfugi – barbati, femei si copii – sunt blocati in conditii mizerabile in apropiere de Idomeni, un mic sat din nordul Greciei. Acolo se lovesc de noul gard cu sarma ghimpata ridicat de Macedonia.
Gunoaiele acopera pamantul, unele plutesc in balti. Hrana si igiena lasa de dorit. Intre timp, politistii macedoneni inarmati cu pusti patruleaza granita in sus si-n jos.
Insa unii nu merg atat de departe. Multi imigranti nici macar nu ajung la granita si, daca totusi reusesc, sunt urcati in autobuze si dusi inapoi in Atena.
In capitala elena, corturi de refugiati, rufe puse la uscat si grupuri de oameni fara adapost apar in cele mai neasteptate locuri.
Agentia pentru refugiati a ONU a umplut un stadion de baseball, construit pentru Jocurile Olimpice din 2004, cu corturi albe. Evenimentul sportiv a costat Grecia sume uriase, insa multe dintre facilitati au fost lasate in paragina dupa plecarea celor mai faimosi atleti ai lumii.
Si stadionul de hochei s-a transformat in adapost pentru circa 3.000 de refugiati. Astazi, panzele care impodopesc stadionul nu sunt bannerele fanilor, ci hainele familiilor din Afganistan si alte tari, puse la uscat sub soarele Atenei.
Familiile incearca sa isi creeze putina intimitate, asa ca agata diverse rufe in jurul corturilor. Oamenii nu au prea multe: cateva paturi gri de la ONU, saltele subtiri de dormit, cateva jucarii. Nu vezi niciun pat in tabara improvizata.
Mustafa Saidi din Kabul, Afganistan, locuieste aici alaturi de sotie si cele doua fiice, de trei si noua ani. Le-a luat o luna sa ajunga in Grecia, venind clandestin cu masina si barca. „A fost foarte periculos. Au fost doua zile in desert. Fara apa. Fata corturi. Fara mancare. Puteam sa murim”, a povestit el.
Ca multi altii de aici, nu isi doreste decat sa ajunga in Germania, insa, cu frontiera inchisa, ii mai ramane doar un lucru de facut: „Ne rugam la Dumnezeu”.
Altii au ajuns intr-un aeroport parasit. Carcasele avioanelor scose din uz sunt cuprinse incet de rugina pe pistele vechiului Aeroport International Hellinikon. Sunt doar o amintire a gloriei aeroportului pe care aterizau candva turistii Atenei.
Aeroportul a fost inchis in 2001, iar o parte din suprafata vasta a fost transformata intr-un parc care gazduieste acum 4.120 de imigranti, potrivit statisticilor oficiale ale guvernului grec.
Femeile cu val islamic pe cap isi tin in brate pruncii, in timp ce barbatii stau pe balconul salii de sosiri a aeroportului. Sunt inconjurati de ramasite ale vietii pe care au lasat-o grabiti in urma: gramezi de haine vechi, cutii de carton, saci de nailon.
Cei mai multi sunt din Afganistan, in timp ce altii vin din Pakistan, Iran si Maroc. Li s-a interzis sa treaca granita, pentru ca autoritatile considera ca provin din „tari sigure”.
Barbatii incearca sa isi mai omoare timpul: stau de vorba, dorm pe podea sau se gandesc. La cativa metri, copiii se joaca cu o minge sub semnul care arata directia spre „Plecari”.
La fel ca multi dintre refugiatii aflati astazi in Grecia, sunt blocati – nu intr-un adapost, ci intr-un purgatoriu al sperantelor desarte si viselor neindeplinite.
