Iliada, de Homer? Nu. Tsipriada, cu Juncker… | (încă o) Tragedie greacă

Înainte de toate, să epuizăm câteva dintre locurile comune prezente în presa noastră cea de toate zilele. Așadar:

1. – grecii sunt leneși
2. – grecii sunt puturoși
3. – grecii nu muncesc
4. – grecii sunt iresponsabili
5. – grecii sunt șmecheri
6. – grecii au păcălit Europa
7. – grecii vor ca europenii să-i țină în spate
8. – Tsipras e un clovn
9. – Tsipras e un nebun
10. – Tsipras e un comunist isteric

Ok, acum, că am terminat cu doar câteva dintre ele, să presupunem că toate lucrurile de mai sus sunt adevărate. Iar dacă toate lucrurile de mai sunt sunt adevărate, atunci am o dilemă: cum Dumnezeu de a ajuns Grecia, cu 2% din economia zonei euro și o populație puțin peste 11 milioane, să acumuleze peste 340 de miliarde de euro datorii (acum în jur de 314)?!

Deci, presupunând că toate lucrurile de mai sus sunt adevărate, cine a continuat să dea miliarde peste miliarde și iar miliarde unor iresponsabili?! Nu cumva iresponsabilitatea trebuie căutată și prin altă parte decât la Atena?

Să nu uităm că Troika derulează un program de supraveghere strictă în ultimii 5 ani, început în 2010. Cât de departe au fost de realitate, se poate observa și din cifrele următoare, care reprezintă previziunile FMI vs ceea ce s-a întâmplat de fapt:

Dacă e să mergem la rădăcina răului, trebuie să amintim momentul aderării Greciei la moneda euro, în 2001.

Un deficit uriaș ascuns de Goldman Sachs și „înghițit” de Europa

Ca să fie admisă în spațiul monedei comune, Grecia trebuia să îndeplinească, conform tratatului de la Maastricht, câteva criterii, printre care:

• 1) datorie de sub 60% din PIB și
• 2) deficit mai mic de 3%.

Care era realitatea? Grecia avea în 2001 o datorie de circa 131 de miliarde de dolari (104% din PIB). Ce au făcut responsabilii UE? Le-au făcut grecilor cu degetul – na-na-na – și le-au spus să-și reducă datoria procentual din PIB în următorii ani. Da, da – au zis grecii. Din 2001 și până în 2014 datoria a crescut de la 131 de miliarde de dolari la peste 340 de miliarde de euro! Sub ochii și cu complicitatea Europei…

Dar să mergem la cuiul lui Pepelea sau la călcâiul lui Ahile, ca să fim în ton: deficitul. La momentul aderării la zona euro, Grecia afișa entuziast un deficit de puțin peste 1%. Ideal! Condiție îndeplinită. Care era de fapt realitatea? Grecia avea un deficit uriaș, de peste… 12%!

Cum a fost posibil? Simplu. Prin falsificarea cifrelor, acceptată cu ochii închiși de Uniune. Statistica greacă, împreună cu gigantul financiar american Goldman Sachs – de fapt, inițiatorul manevrei, au ascuns peste 11% din deficitul grec în derivative complicate! Cifrele au fost certificate de Eurostat. Așadar, ochi larg închiși și la Bruxelles, și la Berlin, și la Washington… Să nu vă închipuiți că „cerberii” de la Deutsche Bank n-aveau habar de ce se întâmplă. Adevărul a devenit public în 2009 – 2010, după declanșarea crizei sub-prime, când mizeria n-a mai putut fi ascunsă sub preș… Așadar, încă insistați să găsim iresponsabilitatea exclusiv la Atena?

Grecii, înarmați până-n dinți pe datorie

Încă un aspect: prin 2010, când a început programul de bailout care expiră astăzi, Grecia era principalul importator de arme convenţionale din Europa, locul 5 în lume (!), iar cheltuielile sale militare erau cele mai mari din UE, ca procent din PIB! Grecii importau cu veselie iresponsabilă submarine din Germania, fregate şi elicoptere din Franţa, avioane F16 din SUA… Pe credite acordate la fel, cu iresponsabilitate, de concerne financiare din aceleași țări. Care se întorceau, după „vămuirea” din comisioane către clasa politică greacă coruptă, către concerne din aceleași țări.

Bomboana pe colivă: Olimpiada din 2004

Să revenim la momentul intrării în zona euro. Pentru că ascunderea deficitului n-a fost suficientă, după numai 3 ani Grecia a primit un alt cadou iresponsabil: organizarea Jocurilor Olimpice de la Atena, pentru care s-au cheltuit circa 12 miliarde de euro, devenind astfel cel mai scump eveniment de gen din istorie de până atunci!

Alte credite, alte lucrări de infrastructură, alte „comisioane”. Și multă veselie. Sirtaki, tzatziki, yamas! Asta în timp ce datoria Greciei ajunsese la 170 de miliarde de euro în 3 ani, după ce în 2001 era de, vă amintiți?, 131 de miliarde de dolari…

Pe atunci se remarca un concern… german, Siemens, care presta sisteme de securitate la prețuri supra-evaluate. Siemens, o cunoștință mai veche a grecilor, care în anii ’90, era unul din principalii furnizori pentru OTE, compania de stat de comunicații. Siemens, care avea să ducă la cel mai mare scandal de corupție din Grecia modernă, cunoscut chiar așa, sub numele de „Scandalul Siemens”.

Un concern… german și o mită de 100 de milioane de euro!

Ce se întâmplase? Procurorii investighează acum mită în valoare de peste 100 de milioane de euro dinspre Siemens către diverși oficiali greci, de-a lungul mai multor ani, pentru câștigarea de contracte cu statul elen. Vă sună cunoscut?

Peste 60 de oameni sunt puși sub acuzare, printre care și cetățeni germani. Un fost ministru al apărării, unul dintre reprezentanții „dinastiei conducătoare” în Grecia după dictatura militară, Apostolos Tsochatzopoulos, a fost condamnat deja la 20 de ani. Tsochatzopoulos, cunoscut grecilor drept „Akis”, socialist de la PASOK, a fost ministru într-o grămadă de guverne între 1981 și 2004. E doar un exemplu de iresponsabilă îmbinare a putreziciunii clasei politice elene cu setea de contracte a unor concerne europene, care nu s-au dat în lături de la nimic pentru a le obține.

Mai mult, tot în scandalul Siemens, un fost șef financiar al companiei, Heinz-Joachim Neubuerger, s-a sinucis în februarie 2015 după ce actualul ministru grec de finanțe, hulitul Yannis Varoufakis, i-a înmânat omologului său german, Wolfgang Schäuble, dovezi ale corupției…

Criza greacă, o criză a clasei politice europene

Cam astea sunt, pe scurt, câteva aspecte mai puțin discutate – cel puțin în România – ale unei tragedii grecești moderne, care vă pot ajuta să vă faceți un tablou mai complet asupra a ceea ce se întâmplă în aceste zile.

Nu-mi place să mă autocitez, dar voi încheia cu un pasaj dintr-un editorial pe care l-am scris în ianuarie, intitulat „Grecia, Syriza și despre cum prinde presa românească fluturi…”, care de asemenea vă poate ajuta să înțelegeți responsabilitatea comună a politicienilor de la Atena & Bruxelles în legătură cu criza actuală:

Syriza a venit la putere pe un vot anti-sistem – alt „loc comun” – dar nu este vorba despre un anti-sistem anarhist, ci despre un anti-establishment politic din Grecia ultimilor 40 de ani, după dictatura militară. Da, e adevărat, Europa, UE a pompat bani frumoși în Grecia, dar cine merge mai departe de atât va afla câteva lucruri: că mare parte din aceste împrumuturi s-au întors către mari firme occidentale pentru construcția de infrastructură, de multe ori la prețuri supra-evaluate. Aceste contracte au fost însoțite de comisioane (frumos termen!) grase care s-au scurs ani de zile în buzunarele marilor familii conducătoare din Grecia, care au creat un fel de castă care controla tot. Conservatorii (ND – Nea Demokratia) și Social-democrații (PASOK) au stăpânit Grecia între 1975 – 2015, cu rândul, împărțindu-și influența și resursele, de la media la banii europeni. N-a știut Europa ce se petrece acolo? N-a văzut Europa? Să fim serioși! A închis ochii atunci când mare parte din bani s-au întors în contracte oneroase pentru firmele agreate și de acolo în buzunarele mai-marilor Europei.

În concluzie, cei care caută iresponsabilitatea exclusiv la Atena se înșeală amarnic. Cum a ajuns „iresponsabilul” Tsipras la putere? Votat de poporul grec, desigur. Dar pe fondul unei crize generate, în egală măsură, de iresponsabilitatea modului în care Troika a gestionat chestiunea greacă. Iar Europa știe asta, își cunoaște greșelile – chiar dacă nu le recunoaște cu voce tare. De aceea nu se grăbește să lase Grecia din brațe. Și de aceea. Să auzim de bine!

P.S: Apropos de iresponsabilitate. Preluarea unei părți a datoriei de către BCE nu a însemnat un ajutor către Grecia, ci un ajutor pentru băncile private care au dat bani cu iresponsabilitate. Bănci salvate prin transferarea unor datorii private către toți contribuabilii europeni…

P.P.S: Vă trece prin minte care este țara din Uniunea Europeană cu cea mai mare datorie în cifre absolute? Este… Germania, cu 2.800 de miliarde de euro, adică circa 86% din PIB. Doamne-ferește de vreo criză la case mult mai mari! Să vezi atunci…

sursa: reportervirtual.ro