Rusia foloseşte „precedentul Kosovo” drept justificare pentru acţiunile din Crimeea. Acesta este un argument fals. Există diferenţe fundamentale de ordin legal şi politic între procesul sancţionat internaţional- care a culminat cu independenţa Republicii Kosovo- şi ocuparea Crimeii de către Rusia. Independenţa Republicii Kosovo se bazează pe legile internaţionale; anexarea Crimeii de către Rusia nu.
Consituţia din 1974 a Iugoslaviei a stabilit autonomia provinciei Kosovo cu aceleaşi drepturi ca republicile iugoslave, inclusiv dreptul la secesiune. Cetăţenii din Kosovo şi-au exercitat dreptul constituţional la secesiune prin referendumul din 1992. Etnicii albanezi constituiau aproximativ 95 din populaţie. Aproape toţi votanţii s-au exprimat în favoarea independenţei.
Slobodan Milosevic a cedat, declarând stare de urgenţă şi impunând legea marţială în Kosovo. Datorită atrocităţilor săvârşite împotriva majorităţii albaneze din Kosovo, Serbia şi-a pierdut legitimitatea şi autoritatea morală de a guverna.
Drept rezultat, NATO a intervenit pentru a opri măcelărirea albanezilor în 1999. După ce forţele sârbeşti s-au retras, Consiliul de Securitate al ONU a adoptat Rezoluţia 1244 prin care s-a stabilit o administraţie interimară a ONU în Kosovo. De asemenea, a fost necesar un plebiscit pentru a determina viitorul statut politic al Kosovo în conformitate cu voinţa locuitorilor.
În timp ce Rezoluţia 1244 afirma „suveranitatea şi integritatea teritorială a Republicii Federale Iugoslavia(RFI)”, RFI a fost redusă la un ciob, alcătuit doar din Serbia şi Muntenegru. Când muntenegrenii au votat secesiunea, rămânând numai Serbia, FRI a încetat să existe şi la fel şi obligaţiile legale ale Kosovo.
Între adoptarea Rezoluţiei 1244 şi declaraţia de independenţă a Republicii Kosovo pe 17 februarie 2008, Kosovo a muncit 9 ani pentru a satisface criteriile internaţionale necesare recunoaşterii statutului. A îndurat greutăţile determinate de politica „standarde înainte de statut” a ONU.
Comunitatea internaţională a creat un Grup de Contact care inculdea Rusia. După doi ani de discuţii internaţionale, trimisul special al ONU în privinţa situaţiei din Kosovo, Martti Ahtisaari, a trimis raportul final către Secretarul General al ONU, raport în care recomanda independenţa Republicii Kosovo.
De la declaraţia de independenţă a statului menţionat, 110 ţări au reconuscăt Kosovo drept stat suveran şi au stabilit relaţii diplomatice cu acesta. Mai mult ţări ar fi recunoscut Kosovo dacă nu ar fi fost diplomaţia bazată pe forţă a Rusiei. Procesul de recunoaştere internaţională a independenţei continuă.
Încercarea Rusiei de a semnala un paralelism între Kosovo şi Crimeea este complicată. Situaţia din Kosovo a fost unică.
Iugoslavia s-a destrămat, eliberând Kosovo de pretenţiile legale ale Belgradului. Graniţele Ucrainei, incluzând Crimeea, au fost recunoscute de comunitatea internaţională de la destrămarea Uniunii Sovietice în 1991.
Scopul şi scara abuzurilor contrare drepturilor omului ce au fost săvârşite împotriva albanezilor din Kosovo au fost nemaipomenite. Nicio înregistrare de abuzuri împotriva drepturilor omului nu există în Crimeea.
Populaţia Crimeii este diversă, incluzând etnici ruşi, ucraineni şi tătari. Când a intervenit NATO, albanezii reprezentau 95% din populaţia din Kosovo.
Liderii politici din Kosovo au oferit un pachet cuprinzător de drepturi pentru minoritatea sârbilor şi au promis autonomia comunităţilor acestora de pe teritoriul pe care îl guvernau. Parlamentul regional al Crimeii nu face nicio astfel de asigurare. Tătarii musulmani de origine turcă se tem, întemeiat, de expulzări şi purificări etnice, dat fiind faptul că în trecut au fost persecutaţi în Rusia.
Independenţa Republicii Kosovo a urmat unui lung proces de discuţii internaţionale, sub conducerea ONU care a impus standarde stricte. Anexarea Crimeii este dirijată de o putere externă- Rusia.
NATO, o alianţă multilaterală, a intervenit pentru ca cetăţenii din Kosovo să-şi împlinească visul independenţei. Trupele speciale mascate din Rusia crează condiţii pentru a justifica anexarea Crimeii de către Rusia.
Un grup internaţional de contact a facilitat calea către independenţa Republicii Kosovo. Nu există sprijin internaţional pentru referendumul din Crimeea sau anexarea la Rusia. Pentru a „se adresa” crizei din Crimeea, Moscova a refuzat un grup de contact format din Rusia, Ucraina, Regatul Unit, Franţa şi SUA.
Kosovo a întâmpinat cu braţele deschise implicarea ONU. Bătăuşii sprijiniţi de Rusia au ameninţat fizic reprezentanţii ONU în Crimeea şi au alungat o delegaţie condusă de Înaltul Comisar pentru Minorităţile Naţionale al OSCE.
Procesul prin care Kosovo şi-a obţinut independenţa a fost o afirmare a ordinii internaţionale. Ocuparea Crimeii de către Rusia este o încălcare a normelor internaţionale. ONU susţine cu evlavie „relaţiile bune şi paşnice între statele vecine”.
Rusia ar face bine să renunţe la politica provocatoare către Ucraina. Aceasta ar putea duce la rezultate pe termen scurt, dar riscă să transforme Rusia într-o pariah, dat fiind dispreţul manfiestat faţă de legile internaţionale.
Acest articol este semnat de David L. Phillips.
Traducere de UVT.
Prostii multe, foarte multe in acest articol.
1) In ce pericol se afla NATO in cazul Kososvo astfel incat sa intervina exact la 2 saptamani dupa ce Bill Clinton declarase cu subiect si predicat ca nu va ataca niciodata Iugoslavia.
2) Cum au ajuns deodata albanezii din Kososvo la o dorinta ce nu mai suporta amanare de independent ?
3) La ce le folosea si foloseste efectiv aceasta „independent” ?
4) Cine si de ce i-a „stimulat” ?
5) Cand s-au constituit ca popor/natiune kosovarii si ce limba vorbesc.
6) Cum de a ajuns o tara ca Iugoslavia sa fie un „bastion al dictaturii sarbilor” in numai 9 ani , cand pana atunci, cel putin romanii, aveau „antene” de sarbi, treceau Dunarea inot intr-o „supertara” in comparatie cu toate celelalte tari comuniste si care era un „ghimpe” in coasta comunistilor din URSS ?
7) Cu ce amenintau oamenii nevinovati de pe podurile din Belgrad avioanele invizibile americane si celelalte avioane care i-au facut „carne de mici”.
8) Cum de s-a petrecut confuzia prin care ambasada Chinei din Belgrad a fost distrusa cu rachete trase din aer ?
9) De ce a fost sprijinita logistic si financiar Croatia in acest razboi fratricid (croatii vorbesc aceeasi limba cu sarbii) avand in vedere ca Croatii au fost la fel de sangerosi fascisti si antisemiti (ferocii ustasi) ca si hortistii unguri si actualii „revolutionari” de la Kiev ?
10) Cum s-a format si din cine este compus „poporul” ucrainean ?
11) De ce actuala rebeliune NUMAI de la Kiev este considerate ca a adus la putere un guvern democratic prin forta.
12)Daca in judetele Harghita si Covasna populatia va face un referendum si va dori independenta, interventia carei forte militare va fi OK ? a Romaniei cumva ? sau a NATO ?
Am putea continua pana la anul cu argumente adevarate , nu povesti de adormit copii, cu „legalitati” si „moarte de grija altora”. Din pacate, in ultimii 20 de ani USA este intr-o cadere totala in ceea ce priveste strategiile energetice si drept consecinta duce un razboi perpetuu de „instaurare a democratiei”. Din ce in ce mai penibila acesta USA ! Va ajunge cat de curand cu mult sub sovietici si chiar nord-coreeni. In maxim 10 ani ! Deci rusii nu au ce cauta in Crimeea si NATO avea dreptul sa distruga Iugoslavia. Si de atunci poporul Kosovar a atins culmile PIB-ului si ale bunastarii occidentale.
Comentariile sunt închise.