LICHEÁ, lichele, s. f. Om fără caracter, lipsit de demnitate, netrebnic; secătură. – Din tc.leke „nerușinare”
Sursa: DEX ’09 (2009)

E o colcăială infernală! Au ieșit din toate cotloanele atrași de mirosul noilor oportunități: funcții, bani, influență. Precum șobolanii care părăsesc primii corabia, abandonează epava în derivă a lui Victor Ponta și încearcă să prindă un loc pe punte sau măcar la cală pe barca împinsă de vânturi prielnice a noului puternic al zilei…

Au o capacitate extraordinară de adaptare, dată de genele combinate de șarpe, pisică și cameleon. Au coloana vertebrală extrem de flexibilă, precum a unui șarpe. Cad întotdeauna în picioare și par să aibă nouă vieți, precum o pisică. Au limba lungă, pătrunzătoare și lipicioasă și își adaptează culoarea la condițiile de mediu, precum un cameleon.

Îi știți. Ocupă scena publică de 25 de ani! De fapt, au ocupat-o întotdeauna. Sar dintr-o barcă într-alta cu o abilitate demnă de un cangur! Iată câte calități ale regnului animal pot fi întruchipate într-o singură vietate cocoțată samavolnic în vârful lanțului trofic: LICHEAUA.

Câteodată mor, dispar în mod natural, dar alții le iau locul. Mai puternici, mai rapaci, mai adaptați. Sunt legionarii care, după 1947, au devenit cei mai habotnici comuniști, dintre ei alegându-se cei mai zeloși torționari. Sunt comuniștii devotați care, după 1989, au devenit cei mai zgomotoși disidenți. Sunt fostele cadre de nădejde ale tovarășului Ion Iliescu strecurate după 1996 între cei „15.000 de specialiști” ai lui Emil Constantinescu. Și tot așa… Acum, migrează iar. Vin spre Klaus Iohannis ca moliile spre lumina felinarului.

Sunt peste tot. În politică, în administrație, în presă, în „servicii”. Toți se grăbesc, mai cu fereală sau mai pe față, să-și depună omagiile și să-și ofere serviciile la noua „Înaltă Poartă”…

Atenție la lichele, Herr Iohannis! Parazitează tot, sug de sevă orice bună intenție, golesc de sânge orice organism sănătos apoi se târăsc mai departe, ca lipitorile, spre noua țintă. Desigur, în orice regim, asemenea „oameni” pot fi și au fost folosiți. Un om inteligent iartă, dar nu uită… Atenție însă! Organismul odată infectat, molima e foarte greu – dacă nu imposibil – de extirpat.

Vreți exemple? N-are rost. Uitați-vă bine în jur zilele astea. Fie, iată unul, despre care am scris aseară aici și aici.

 

Sursa: reportervirtual.ro