In Romania, tara europeana, situatia persoanelor cu dizabilitati este de multe ori nebagata in seama de autoritati. Legi exista dar nu sunt intotdeauna aplicate. Cu toate ca persoanele cu dizabilitati beneficiaza de asistenta medicala, asigurari de sanatate si medicamente gratuite, institutiile care sunt obligate sa verifice aplicarea legii nu-si fac treaba.
Octavian Ilina si Gabriel Nicolescu sunt doua persoane cu dizabilitati care se confrunta zilnic cu lipsa semafoarelor acustice, lipsa rampelelor functionale in unele cazuri, pasivitatea societatii si delasarea autoritatilor.
Octavian este nevazator si desi are un caine ghid, ii este imposibil sa traverseze intersectia din zona in care locuieste pentru ca nu este dotata cu semafor acustic.
Gabriel se afla intr-un scaun cu rotile de 12 ani si una din bucuriile lui este ca a reusit sa-si adapteze masina pentru dizabilitatea de care sufera, altfel ar fi stat mai mult in casa.
Aceste doua cazuri, oricat de ciudat ar suna, sunt printre cele mai norocoase spre deosebire de alte persoane cu dizabilitati care sunt total izolate de societate.
[jwplayer config=”600×394″ file=”https://www.nasul.tv:1001/wp-content/uploads/2012/04/persoane-cu-dizabilitati.m4v” image=”https://www.nasul.tv/wp-content/uploads/2012/04/persoane-cu-dizabilitati.jpg” html_5=”https://www.nasul.tv:1001/wp-content/uploads/2012/04/persoane-cu-dizabilitati.m4v” ]
trist dar adevarat
sint incalcate toate drepturile acestor persoane
cei care au drept la asistent personal nu mai benefeciaza pt ca primariile zic ca nu mai au fonduri si au triis in somaj aceste persoane
pe primari nu i intereseaza cum se descurca aceste persoane
rusine lor si celor de sus!!!!!!
Trist dar adevarat ,cei care nu-si fac datoria ar trebui sanctionati .
Multumim redactia ptr. astfel de articole,felicitari!
p.s.Cazuri de anchetat .
Si eu m-am gandit de multe ori la situatia lor si cat de greu trebuie sa le fie sa stea mai mereu in casa sau sa apeleze la unul sau altul sa ii ajute sa iasa la aer, chestie care pentru noi, e de la sine inteleasa si fara nici o piedica fizica.
Am avut intalnirea de la facultate si acolo a venit o fosta colega care, intre timp, a fost accidentata si a ramas in scaunul cu rotile; la intalnire ne-am cazat la o pensiune toti cei din afara Iasiului si, fiind fara „remorca”, am stat cu ea in camera. Camera era ok, suficient de mare ca sa intoarca acel carucior dar baia era stramta, cu economie facuta iar intrarea in baie era mai mica decat latimea scaunului cu rotile asa ca, ori de cate ori trebuia sa mearga la baie ziua, noaptea,venea cu scaunul cu rotile pana langa usa, se transfera apoi pe un scaun aflat in cadrul usii dar in baie, apoi eu impingeam scaunul mai in interiorul baii, strangeam scunul cu rotile, il pliam, il introduceam in baie si ea se transfera inapoi pe el si ramanea singura in baie. Nu am vazut cum se descurca acolo, in baie, banuiesc ca foarte greu, nici nu vreau sa imi imaginez. Dupa aceasta intalnire, am vizitat-o o data la ea acasa la Buzau si am stat impreuna 3 zile. Eram cu masina si ne-am gandit ca ar fi o ocazie sa mai iasa din casa, sa isi faca anumite cumparaturi dupa gustul si nevoile ei, nu doar ceea ce i se cumpara de catre prietenii de acolo ( care si ei sunt niste oameni minunati si altruisti)dar, stand la etajul 1 fara lift, a fost o adevarata provocare sa gasim pe cineva sa o care pana jos, apoi ne descurcam noi. Am apelat la un soldat care trecea pe acolo prin fata blocului iar la intoarcere, am gasit o vecina impreuna cu care am carat-o inaoi in casa. A fost foarte greu, nici eu nu mai sunt tanara ( 54 ani).
De atunci mereu ma gandesc la ea cum sta mai mereu in casa, mai pleaca la parinti de 2 ori pe an si o data la sanatoriu de recuperare, ea stie cum se descurca. De ceva timp ma gandesc ca as putea sa fac un asezamant la mare, la Navodari (Tabara de copii)care sa fie dotat special pentru ei, sa aiba unde veni la mare fara greutati de genul celor descrise anterior. Am intrebat un specialist in fonduri europene si mi-a spus ca , pentru astfel de obiective, as putea avea succes si sa se aprobe. O sa fie nevoie de un plan de afaceri bun, deoarece depinde mult si de asta- nu e suficient sa ai terenul, trebuie sa si explici cum o sa ai profit in cei 5 ani in care vom fi monitorizati.
educatia societatii se pare ca e doar la indemana autoritatilor. din pacate la scoala, copiii nici in ziua de azi nu sunt pregatiti sa inteleaga cum ar trebui sa functioneze o societate corecta pentru ca nici macar o ora de educatie civica nu ar putea inlocui orice alta ora competitiva din programul de invatamant laborios constituit. atata timp cat fondurile de la primarii se pierd aiurea (pentru borduri inlocuite dar care exista, pentru portiuni mari de asfalt inscripionate costisitor de mult cu „atentie scoala” dar aflate pe stradute dosnice si la distanta de cativa km fata de orice scoala din sectorul 2, de ex), iar acesti oameni cu judecata lor sanatoasa ajung chiar sa inteleaga aproape resemnati indiferenta societatii pentru dreptul lor la un trai decent devine si problema noastra a populatiei sa cerem macar justificari pentru cheltuilelile publice intr-un cadru absolut necesar si apoi sa punem stampila de vot, gandindu-ne totusi ca exista si oameni care au nevoie de ajutorul nostru. se apropie campania electorala pentru primarii si trebuie sa transmitem intrebari care-si vor capata raspunsuri pe cauciucul inscriptionat „votat”
Aveti perfecta dreptate ,se platesc analizele medicale ,pensie de nimic ,povoara bolii in carca fara sa te poti macar odata sa te odihnesti,umilinta cata incape .Desi ai handicap accentuat anual esti chemat la comisie ,nu te mai poti recupera ci dimpotriva mai acumulezi si alte boli,iar pensia iti este calculata in functie de anii munciti fiind inapt de munca. Oare cei care fac legi s-au gandit si l-a acest aspect. Adevaratii bolnavi cu handicap nu beneficiaza de drepturi cum li se cuvine,nu au apartinator numai cand sunt mai mult de duca in pamant.Si totusi acesti oameni stiu
; sa vorbeasca frumos,sa zambeasca si sa se bucure de zilele care le mai traiesc.
Suferinta este mama disciplinei ,uni politicieni ar trebui sa sufere sa poata realiza ce inseamna sa traiesti frumos .
Am toata intelegerea si dragostea pentru aceste persoane si doresc din tot sufletul sa fie ajutate de stat. Nu sunt insa de acord cu „nevazatorii posesori de permis auto” si modalitatilor prin care acestea obtin certificate. Si similari.
Comentariile sunt închise.