Pe numele său complet Călin Anton Constantin Popescu Tăriceanu (care i-a făcut pe unii să-l ironizeze cu iniţiale – C.A.C. P. Tăriceanu), fostul liberal va rămâne în ochii publicului cu imaginea unui cerşetor de funcţii şi de bani. Cine va uita pozele cu CPT ducându-se cu săru’ mâna la Palatul Victoria, în biroul lui Victor Ponta, ca să-l sune de acolo pe Crin Antonescu şi să-l roage să nu rupă USL? A fost momentul umilinţei maxime pentru cel care s-a revendicat din aura istorică a marelui PNL şi care a sfârşit prin a deveni o cârpă la picioarele duşmanului genetic al liberalilor – PSD.
Strâns cu uşa de cheltuielile personale tot mai mari, date de nenumăratele soţii şi de viaţa pe picior mare trăită pe seama politicii, Tăriceanu s-a grăbit să-şi ofere serviciile socialismului multilateral dezvoltat înfiinţând în acest scop un partid botezat mincinos drept “liberal” – Partidul Liberal Reformator (PLR). În fapt, o adunătură de penali fugiţi de anchete penale şi refugiaţi sub pulpana protectoare a baronilor PSD. Un fel de grup infracţional organizat, construit de Tăriceanu pentru sine şi pentru acei liberali cu dosare şi cu probleme de integritate morală, mulţi dintre ei simple păpuşi mediatice cu creierul malformat în studiorile Antenei 3: Daniel Chiţoiu, Radu Stroe, Ovidiu Gerea, Daniel Barbu, Sorin Ilieşiu.
Ponta a investit în trădarea lui Tăriceanu sperând că imaginea defunctei USL îl va ajuta să câştige alegerile prezidenţiale. N-a fost să fie .Iar Tăriceanu a avut “contribuţia” sa la îngroparea lui Ponta. Imaginea de nesătul în viaţa privată şi politică (cinci căsnicii la activ, cinci demisii din partidele liberale în patul cărora s-a simţit bine cât a primit ce-avea nevoie), de trădător al liberalismului, de lider al penalilor fugiţi din PNL pentru a-şi căuta protecţie în noul PLR, de sabotor al justiţiei (în trecut, prin celebrul bileţel roz, mai nou, prin blocarea, ca preşedinte al Senatului, a cererilor de urmărire penală pe numele parlamentarilor urmăriţi de DNA) – toate acestea şi multe altele l-au transformat pe Călin Popescu Tăriceanu în piatră de moară garantată la gâtul actualului premier.
Iar bomboana pe coliva acestui personaj care moare urât în politică este intervenţia sa de a doua zi după ce Iohannis a câştigat alegerile. Luni, 17 noiembrie, Tăriceanu şi-a îngropat definitiv şi candidatul favorit la preşedinţie, dar şi papionul personal, atunci când n-a avut bărbăţia să recunoască victoria lui Klaus Iohannis. Istoria sa de valet al PSD se încheia la acel moment, aşa cum începuse cu câteva luni în urmă, singur, pe treptele Palatului Victoria, spre biroul mai-marelui PSD: în genunchi, cu mâna întinsă la Victor Ponta şi cu gândul la banii socialişti care i-ar putea acoperi cheltuielile cu aşternuturile sale scumpe şi interminabile…
Sursa: paginadepolitica.
