Ce slabă echipă are Ungaria, ce fraieri am fost că nu i-am bătut! Dar să fim cinstiți: am fost la cîțiva centimetri de o înfrângere catastrofală!
În minutul 82 conduceam cu 1-0, după ce în Grecia bătuserăm tot cu 1-0. Și începuserăm să gîndim meschin: uite, frate, ce italieni se ascundeau în noi! Pac, o mai plesnim și în Finlanda cu 1-0 și avem Europa la degetul mic, lider autoritar cu punctaj maxim! Parcă și vedeam linia de clasament care-i îmbolnăvea de ficat pe toți:
1. România 3 3 0 0 3-0 9p
Ole, ole, ole!
Dar veni, fraților, golul lui Dzsudzsak și totul începu să se vadă altfel. Dușul rece ne trezi la realitate: băi, vericule, da’ ce dracu’ jucăm noi?! Trecură două meciuri, avem patru puncte – bravo! – și jucăm o țurcă de doi lei. Țurca lui Pițurcă. O zgîrcenie de fotbal, ca pe vremea foametei. Ne căcăm pe noi să dăm un gol și după aia frecăm mingea fără nici un rost, numărînd minutele ca niște cumetre scăpătate: 45… 44… 43… 42… 41… Așa am făcut la Atena, așa făcurăm și în seara asta.
Măi, fraților, așa nu ajungem nicăieri! Sigur că ne putem califica la Euro 2016, unde e loc pentru juma’ de Europă – merci beaucoup, Monsieur Platini! -, dar ne facem naibii de rîs. Căci una e să joci cu Ungaria și cu Finlanda, în preliminarii, și alta e să dai de Germania, Olanda, Spania sau Franța, la turneele finale!
Acum, sincer: v-a plăcut cum a jucat naționala României? Mie, nu! Și o spun cu gîndul la repriza a doua, cea decisivă. Asta-i bună: au venit ungurii să ne domine la București! Ungurii, care nu pot lega cinci pase?! Da, dacă ar fi coborît din istorie Pușkaș, Cocsis, Czibor, Hidegkuti, Zsengeller și Dr. Sarosi, ne scoteam pălăria și ziceam: asta e, sînt mai buni! Și am fi fost mulțumiți să ne apărăm și să scoatem un 1-1. Ăia jucau finale mondiale cu Italia și cu Germania Federală pe vremea cînd pe noi ne elimina Cuba sau eram ultima găină din cotețul sovietic.
Dar cu actuala echipă a Ungariei?! Păi, pe asta o bătea și FC Botoșani! Mai ales că în nordul Moldovei joacă vreo trei unguri mai buni decît ungurii Ungariei.
Pentru a suta oară în ultimii 16 ani, senzația mea e că Pițurcă nu ne duce nicăieri. Pur și simplu, omul ăsta (nu uitați: condamnat la un an de închisoare cu suspendare!) se gîndește mai mult la cazinou decît la fotbal. Nu pregătește meciul, ci încearcă să-l speculeze. Iar singura șansa de a specula e să joci fricos, la 1-0. Și apoi te miri că ți se umple palmaresul cu sărăcii dintr-astea,1-0, 0-0, 1-1, 0-1.
Avem, așa, un talent de a ne bate joc de noi înșine… Zău, m-am săturat! Vreau altceva! Să plece naibii Pițurcă la arabi, luînd și zarurile cu el, și să ne lase în durerea noastră! Ce să tot păcălim fotbalul, 1-0, 0-0, 1-1, 0-1? Gata, ajunge! Mi-e dor de un 5-1 cu Germania, în Giuleștiul plin de viață, de o victorie cu Spania în deplasare, de 3-2 cu Argentina sau cu Anglia!
Apropo de Spania: tocmai a pierdut, 1-2, în Slovacia, o țară de 5,4 milioane de locuitori. Iar Olanda a pierdut luna trecută, tot 1-2, în Cehia. Să nu mai vorbim de acel Portugalia – Albania 0-1. Înțeleg că nu mai facem parte de mult din aceeași lume cu Spania, Olanda sau Portugalia. Dar cu Slovacia, Cehia sau Albania ne putem compara! Și atunci, cum de ele pot și noi nu? Cum reușesc meciuri memorabile și rezultate răsunătoare, iar noi ne agățăm de coada unui amărît de 1-1 cu Ungaria?
Sursa: fanatik.ro
Comentariile sunt închise.