Jurnalistul Grigore Cartianu comentează, pe o reţea de socializare, dezvăluirile legate de colaborările cu Securitatea ale lui Marian Munteanu, liderul Ligii Studenţilor din Universitatea Bucureşti, şi Miron Cozma, liderul minerilor din Valea Jiului. „Am trăit un sfert de veac fals. Ne-a jucat Securitatea cum a vrut. Şi nu avem nicio garanţie că lucrurile se vor schimba”, scrie jurnalistul, la 26 de ani de la cea mai sângeroasă mineriadă.
Sursa „Ioan” și sursa „Paul”… Victima și călăul… Capul spart și bâta minerească… Vocea libertății din Piața Universității și strigătul gutural al cavernelor…
Ce thriller s-a scris sub ochii noștri în 1990! Orgie securistă sută la sută, cu o covârșitoare componentă sovietică.
Marian Munteanu a fost sursa „Ioan”. Miron Cozma a fost sursa „Paul”. Cei doi au avut traiectorii paralele care, sfidând geometria, s-au întâlnit. Amândoi au colaborat cu Securitatea, amândoi și-au întrerupt colaborarea pentru că au devenit membri PCR. Amândoi s-au întâlnit în stația „Virgil Măgureanu”.
Amândoi au jucat roluri principale în piesa „1990”, pe care noi, necolaboratorii, am trăit-o cu sufletul la gură. Ca și la „loviluție”, am fost masă de manevră. Carne de tun.
Imediat după lovitura de stat din decembrie 1989, tandemul Partid-Securitate a pus mâna pe toate pârghiile mecanismului numit România. A fost și Putere, și Opoziție. Și Călău, și Victimă. Și Patronat, și Sindicat. Și Presă, și Antipresă.
N-a lăsat să-i scape nimic din mâini. Pentru a nu permite creșterea naturală a Opoziției, a infiltrat-o pe cea reală și a stimulat-o pe cea artificială. La fel s-a întâmplat și cu sindicatele, și cu unele ziare & televiziuni: de ce să fie lăsat locul gol pentru apariția unor forțe incontrolabile?
Modelul este cel comunist: și sovieticii au creat o falsă disidență, pe care au scos-o „la produs” în 1989-1990. „Disidență” care a pus umărul la orgiile de la revoluție și de la mineriade.
Am trăit un sfert de veac fals. Ne-a jucat Securitatea cum a vrut. Și nu avem nicio garanție că lucrurile se vor schimba.
