Stimate domnule Preşedinte,
Deşi, prin natura profesiilor noastre, ne-am intersectat de multe ori în ultimele două decenii, nu v-am cerut niciodată nimic, aşa cum nici dumneavoastră nu mi-aţi cerut niciodată nimic. Este o dovadă în plus a faptului că amândoi am interpretat corect relaţia preşedinte-ziarist.
Acum, însă, vă adresez o rugăminte omenească, fără nici legătură cu profesia mea de jurnalist. Domnule Preşedinte, graţiaţi-l pe Gică Popescu! Şi faceţi-o cât de repede vă permite legea, pentru că orice zi petrecută în spatele gratiilor este, deopotrivă, umilitoare pentru el şi dureroasă pentru milioane de oameni care i-au admirat performanţele şi conduita sportivă.
Prin acest demers, nu pun la îndoială în niciun fel sentinţa pronunţată de instanţă. Dacă Gică Popescu a fost condamnat la trei ani, o lună şi zece zile de închisoare, înseamnă că a comis o infracţiune care impune o asemenea pedeapsă. Legislaţia românească prevede însă şi posibilitatea graţierii individuale, în situaţii deosebite şi cu o motivaţie specială. Domnule Preşedinte, cazul Gică Popescu este unul deosebit, iar personajul în discuţie este cu adevărat special, încadrându-se perfect în matricea unei posibile graţieri. Nu aveţi obligaţia de a-l graţia pe Gică Popescu, dar aveţi posibilitatea de a o face.
Pentru a-mi susţine solicitarea, voi aduce câteva argumente, fără a avea pretenţia că sunt singurele.
1. Gică Popescu a fost un sportiv de mare valoare, care a reprezentat cu cinste România timp de 18 ani, evoluând trei ani în echipa naţională de juniori (1985-1988) şi 15 ani în prima reprezentativă (1988-2003). Pentru „naţionala mare” a jucat în 115 meciuri, a marcat 16 goluri şi a participat la cinci turnee finale – trei mondiale (1990, 1994, 1998) şi două europene (1996, 2000). De şase ori a fost desemnat cel mai bun fotbalist român al anului (1989, 1990, 1991, 1992, 1995, 1996), şi asta într-o perioadă cu o concurenţă extraordinară: Hagi, Lăcătuş, Dan Petrescu, Răducioiu, Sabău etc.
2. A fost un caracter puternic, un sportiv-model, cu o conduită ireproşabilă, fiind desemnat să poarte banderola de căpitan atât la echipa naţională, cât şi la un mare club european precum FC Barcelona. Nu a fost implicat în scandaluri nici în timpul carierei sportive, nici ulterior.
3. Spre deosebire de ceilalţi condamnaţi din „Dosarul Transferurilor”, Gică Popescu a dovedit bună-credinţă, grăbindu-se să plătească statului impozite de 400.000 de euro în momentul în care a fost avertizat public că se află în culpă.
4. A câştigat zeci de milioane de euro, ca fotbalist, în străinătate (Olanda, Anglia, Spania, Turcia, Italia, Germania), bani pe care în cea mai mare proporţie i-a investit în România, creând locuri de muncă şi generând activităţi economice.
5. Ca manager a organizat meciuri de caritate, mobilizând fotbaliştii „Generaţiei de Aur” pentru a strânge fonduri destinate unor cauze sociale. Un singur exemplu: secţia de pediatrie a Spitalului Municipal din Craiova a fost modernizată în urma unui asemenea spectacol, dar pentru că încasările nu au fost suficiente, Gică Popescu a contribuit cu 100.000 de euro din banii personali.
6. S-a comportat cu demnitate în relaţia cu instanţa, cu presa, cu autorităţile statului, neapelând la retorica nocivă a „proceselor politice” sau a „Justiţiei care acţionează la comandă”, atât de frecventă în mediul politico-infracţional.
7. A plătit deja enorm pentru ilegalitatea comisă, suportând blamul public, văzându-şi ştirbit prestigiul pe plan internaţional şi ratând şansa de a deveni preşedintele Federaţiei Române de Fotbal.
Domnule Preşedinte, vă rog să acceptaţi că Gică Popescu este victima anturajului său, a unei alegeri neinspirate şi a naivităţii de a se asocia în afaceri cu personaje precum fraţii Becali, care i-au fost şi impresari. Este o greşeală impardonabilă, care i-a adus daune incalculabile. Dar punând în balanţă faptele sale penale (care pot fi considerate conjuncturale, nicidecum definitorii), preţul deja plătit şi contribuţia la prestigiul ţării, aţi putea ajunge la concluzia pe care eu, din pură convingere, am exprimat-o public la o oră după aflarea sentinţei: aceea că în acest caz s-ar impune graţierea.
Conform sentinţei pronunţate de instanţă, Gică Popescu ar trebui să fie eliberat pe 14 aprilie 2017, adică după o detenţie de 1.137 de zile. De la încarcerare au trecut două zile, iar senzaţia este că deja e prea mult. Precizând că nu mă număr printre prietenii apropiaţi ai lui Gică Popescu, pe care l-am întâlnit doar în situaţii oficiale – ca şi pe dumneavoastră, de altfel –, mărturisesc că mi-e greu să mă împac cu imaginea marelui campion înghesuit într-o celulă, alături de infractori de profesie, aşteptând stingerea ori primind prin vizetă porţia de mâncare. Umilinţa trăită de Gică Popescu devine umilinţa mea şi, presupun, a milioane de compatioţi care empatizează în aceste zile cu suferinţa fostului „Baci” al echipei naţionale.
Domnule Preşedinte, mă consider un adversar înverşunat al infractorilor şi un apărător al sistemului de Justiţie, al magistraţilor şi al statului de drept. Nu o dată, am luat apărarea procurorilor sau judecătorilor supuşi unor campanii politico-mediatice mizerabile. De asemenea, m-am pronunţat – şi voi continua s-o fac – împotriva campaniilor de reabilitare a unor infractori notorii, fie ei şi beneficiari ai unor înalte cote de popularitate, precum şi împotriva presiunilor publice care vizează graţierea unor condamnaţi şi amnistierea faptelor acestora.
Cazul Gică Popescu este însă unul cu totul diferit, iar argumentele le-am menţionat deja. Popularitatea acestuia nu poate constitui o pârghie de presiune publică asupra Preşedintelui ţării, ci o garanţie că eventuala graţiere a unui mare campion nu vă va aduce prejudicii de natură politică. Gică Popescu nu este, totuşi, Miron Cozma, pe care predecesorul dumneavoastră, Ion Iliescu, îndrăznise să-l graţieze pe final de mandat prezidenţial.
Domnule Preşedinte, vă rog să nu interpretaţi aceste rânduri ca pe o formă de presiune, nu-mi stă în caracter. Personal, nu vă voi „reevalua” dacă veţi refuza graţierea lui Gică Popescu; voi fi doar un pic mai trist. În fond, este dreptul dumneavoastră constituţional de a decide într-un fel sau altul. Eu mă limitez la o simplă părere. Şi, dacă vreţi, la o rugăminte pornită din disconfortul sufletesc pe care-l simt de două zile. Este primul lucru pe care vi-l cer, în cei aproape zece ani de când sunteţi Preşedintele României. Şi prefer s-o fac public, prin această scrisoare deschisă, nu prin canale subterane, pe care sunt sigur că nu le agreaţi.
Mulţumindu-vă pentru atenţia acordată acestor rânduri, vă asigur de întreaga mea consideraţie, indiferent care va fi decizia dumneavoastră în cazul Gică Popescu.
Grigore Cartianu, 6 martie 2014
Puteti semna petitia aici: petitieonline.com
D-le Cartianu, sper ca acest comentariu nu vine tardiv, deoarece subiectul este, inca proaspat…
Si, daca ati parcurs, macar in treacat comentariile cititorilor, cerd ca ati relizat ca esenta lor va descalifica deopotriva, ca ziarist, ca formator de opinie, cat si ca om. Sunt sigur ca ati mai auzit sintagma: „toate puscariile sunt pline de oameni <>”… Aceasta afirmatie e plina de adevar si, daca-l intrebi pe Gica Popescu, va spune ca n-a gresit cu nimic, idem pentru Nastase, Fenechiu, etc. Nastase merita o mentiune speciala: cum v-ati simtit, ca roman, cand primul ministru, Adrian Nastase (i-as scrie numele cu minuscule, dar prefer sa ma respect pe mine si pe cititorii acestui site), de la tribuna parlamentului, invita pe toti romanii interesati de marimea averii sale…sa-i numere ouale!… De ce ar fi Gica Popescu mai breaz?! Singura diferenta dintre el si restul „lotului” este ca el a asudat efectiv pentru tara sa, pe gazon, candva,pe cand ceilalti…nici nu stiu daca au avut vreodata carte de munca; dar sigur n-au jucat fotbal decat pe maidan! Este Gica Popescu un simbol? Raspunsul meu este: A FOST! De-acum inainte, el devine o INVATATURA DE MINTE, pentru toti cei ce ii vor mai pronunta numele ( si e valabil si pentru Gigi Becali, cu tot cu ortodoxa lui piosenie, precum si pentru alti puscariasi). V-ati intrebat vreodata, cum ar arata o societate democratica, daca ar fi gratiati toti cei care incakca legea, din postura de simboluri ale natiunii? Adrian Nastase(din nou, el)a ocupat, la un moment dat demnitatea pe care a avut-o Nicolae Iorga, sau Titulescu…Cum a respectat aceasta demnitate a statului, sau a propriei persoane?! Cum ar fi daca, Doamne fereste, Grigore Cartianu ar fi condamnat la inchisoare – de o justitie democratica, nu de una totalitara? Multi ar fi cei care ar spune: vai, ce publicist era, ce ziarist, ce comentarii pertinente exprima la posturile de televiziune, ce opinii lucide elabora in articolele sale, etc.!… Dar,…aA INCALCAT LEGILE, atata tot!…Revenind la Gica Popescu, stiti cum se spune: l-a condamnat justitia, dar noi nu trebuie sa-l omoram. Gica Popescu va spala imaginea simbolului pe care-l reprezenta daca, dupa ispasirea pedepsei va avea un comportament…nu ca al Maicii Tereza ci, macar ca al unui OM OBISNUIT, dar membru de nadejde – atentie, nu DE VAZA – AL COMUNITATII unde isi va duce traiul, dovedind tuturor ca-si respecta, macar conditia umana, daca nu fostul statut!…
Erata:
1. „…sintagma: „toate puscariile sunt pline de oameni <>…”
Nimeni nu e mai presus de lege cum iti asterni asa dormi ! Domnule Grigore Cartianu tot respectu pentru dumneavostra dar cred ca gresiti aici sarindui in ajutor…
vai mama voastra de gurnalistii lui peste prajit !
Cartianule, fara sa vrei faci un joc pentru politicieni. Inteleg sentimentele tale, dar totusi, crede-ma te-ai grabit. Cu alte cuvinte te-ai repezit fara sa gandesti incotro te indrepti. Iti dau un sfat, incearca sa te detasezi de sentimentele pe care le ai fata de acest sportiv cu renume si pune in balanta justitiei tarele cinstei, apoi stai si cantareste cu ochii dreptatii si gandeste la urmarile acestui demers pe care l-ai lansat. Consecintele pot fi dezastruoase, caci nu vei mai putea spune nimic, ai deschis cutia pandorei. Construiesti o cale lina legii amnistiei, si uite asa, pentru un G.Popescu vor scapa mafiotii cu care el s-a complacut.
Stimate Domnule Cartianu!
Am tot respectul pentru dvs. ca ziarist,
dar in cazul de fata, prin acest apel comiteti o greseala!
Dumneavoastra ati fost intotdeauna un puternic sustinator al legii si cunoasteti foarte bine faptul ca nimeni, absolut nimeni nu este mai presus de lege!
Din moment ce frauda fiscala, de care se face vinovat Gica Popescu, a fost dovedita de justitie, atunci nu mai este nimic de comentat!
Cine a furat, trebuie sa plateasca, indiferent cine este!
Nea Cartiene, ai comis-o!, ma gandeam ca o speranta mai avem, atata timp cat mai exista jurnalisti ca tine, Radu Moraru etc. Din pacate, te-ai…”demascat”, ca sa folosesc o sintagma de dupa revolutie a unui clasic in viata! Mi-e sila si mi-e jena de aceasta gretosenie pe care ai pus-o la cale, cu gratierea hotului dovedit de Instante, sa va fie rusine! Sa stea la „cremenal”, a furat din banii statului, a luat de la gura celor nevoiasi… a turnat la securitate, acest „felix” de gazon, cu nume de cod „petrescu” alias GICA POPESCU, pe ce lume traiesti, nene Cartiene?, ce bine te-a descris Banciu!
HUOOOOOOOOOOOOOOOOOOO !!!
Mai da/te naibilui de cosasu’ lu’ peste pr[jit ! Gratiati’i pe toti penalii caractere infecte ce sunteti ! V/a tunat si v’o adunat pe toate jigodiile la telembiviziunea lu’ nasolteve !
Gică Popescu, un camuflaj excelent pentru mafioții din politică
Autor: Mălin Bot
Aventura lui Crin Antonescu pe tărâmul statului de drept s-a terminat subit în fața populismului dulce. După ce ne-a tot explicat cum a ținut piept în USL potlogăriilor puse la cale de șmecherii din PSD care vor să grațieze infractori, liderul PNL a sfârșit ieri în corul celor care cer grațierea lui Gică Popescu.
La câteva minute după ce președintele Camerei Deputaților, Valeriu Zgonea, a pledat pentru grațierea lui Gică Popescu a intrat în cadru și Crin Antonescu cu aceeași pretenție.
Victor Ponta s-a dedublat iar și ne-a spus că, în calitate de cetățean, susține grațierea. În calitate de prim-ministru nu s-a putut pronunța. Mircea Geoană s-a exprimat și el: Gică, dragostea mea, te vreau în libertate!
În paralel, pe un post TV unde își face veacul Paula Iacob, pleda pentru grațiere și Grigore Cartianu, în toate calitățile lui: ziarist, scriitor, realizator TV, luptător pentru statul de drept și ombudsman. Sub privirile pline de emoție ale bunicuței infractorilor, Cartianu înșira cu lacrimi în ochi o droaie de motive pentru care șeful statului ar trebui să emită un decret de grațiere.
Este fascinant să-i vezi pe Zgonea, Antonescu, Ponta, Geoană și Cartianu cum se adună sub fusta doamnei Paula Iacob, într-o nouă apologie a infractorului de tip ”Free Gigi”. Cu siguranță se va alătura acestui grup pestriț toată fauna care ne face capul mare de luni de zile cu grațierea lui Becali.
Cei citați până acum și toate persoanele publice care se vor încolona pentru această nouă acțiune populistă comit o mare greșeală.
Unii dintre ei sunt șmecheri și vor căuta să profite de cazul Gică Popescu pentru a promova legile scrise de pușcăriabili. Alții au simțit că e rost de voturi adunate rapid. Cei mai mulți sunt pur și simplu naivi utili, categorie în care îl plasez pe colegul Cartianu, incapabili să priceapă că drumul spre Iad e pavat numai cu bune intenții.
Vă propun un exercițiu de imaginație, pentru a înțelege de ce este greșită discuția despre grațierea lui Gică Popescu.
Imaginați-vă că Fiscul din SUA, Internal Revenue Service, descoperă probleme serioase în contabilitatea campioanei Nadia Comăneci și a soțului ei Bart Conner, fost campion olimpic și proprietar al ”Bart Conner Gymnastics Academy”.
Imaginați-vă că aceste nereguli produc o condamnare. Crede un singur om cu un dram de minte că cineva ar aduce în discuție, la TV, performanțele sportive ale campioanei? Că ar exista măcar un minut vreo discuție publică despre rolul ei sau al sotului ei pentru performanța sportiva de excepție din SUA? Că i-ar cere cineva lui Obama să-i grațieze?
Daca Internal Revenue Service descopera evaziune fiscala la ”Bart Conner Gymnastics Academy”, cei vinovați executa sentința dispusă de instanță. Probabil ca nici nu i-ar trece cuiva prin cap să amestece meritele sportive cu problemele fiscale.
Asta e normalitate.
Europa este plină de exemple de mari sportivi care au încălcat legea într-o formă sau alta și au suportat consecințe din cele mai dure fără să stârnească cineva valuri de isterie națională inutilă.
Dacă vrem să trăim la nivelul țărilor civilizate, trebuie să învățăm să gândim civilizat.
Gică Popescu a fost judecat pe parcursul unui proces în care s-a putut apăra foarte bine, cu avocați din cei mai scumpi. A fost judecat pentru fapte comise într-un tip de afacere pe care îl cunoștea foarte bine.
La final a primit o pedeapsă la jumătate față de pedepsele altora, tocmai pentru că instanța a ținut cont de diferențele dintre el și restul lotului infracțional. Acum are de executat pedeapsa stabilită de judecători și este important ca publicul să vadă că, până la capăt, nimeni nu este mai presus de lege.
Nici politicienii importați care au comis infracțiuni, nici medicii pricepuți care au încălcat legea și nici sportivii iubiți pentru performanțele lor. În fața legii suntem toți egali și plătim până la capăt toți, dacă o încălcăm. Asta înseamnă mentalitate civilizată.
Pe drumul României către civilizație, condamnările unor persoane publice sau foarte influente sunt puncte de reper vitale, care marchează pentru toți românii, ca niște borne kilometrice, scurtarea distanței până la destinație. Grațierea lui Gică Popescu ar arăta publicului că, totuși, nu suntem toți egali în fața legii și că, pentru motive frumos împachetate, se mai pot face excepții.
Dacă Traian Băsescu face o excepție pentru un mare sportiv, de ce nu ar face o excepție și pentru un politician filantrop care a finanțat fundații umanitare?
Grațierea lui Gică Popescu ar însemna un act extrem de nociv pentru România.
Președintele nu este singurul care poate dispune grațierea. Parlamentul are posibilitatea unei grațieri colective. Judecând după reacțiile rapide ale promotorilor tentativei de grațiere colectivă din ”marțea neagră”, e vizibil faptul că șmecherii care caută soluții pentru politicienii corupți văd o oportunitate nesperată în cazul Gică Popescu.
Dacă folosesc eficient naivi utili ca Grigore Cartianu, pot produce o masă critică numai bună pentru a justifica promovarea unei grațieri colective.
Cazul lui Gică Popescu e un camuflaj ideal pentru mafioții care pândesc de luni de zile momentul prielnic pentru niște legi care să-i scape de pușcărie sau să-i scoată de acolo pe cei deja condamnați.
Citiţi mai mult: Gică Popescu, un camuflaj excelent pentru mafioții din politică – Opinii EVZ > EVZ.ro http://www.evz.ro/detalii/stiri/gratiere-gica-popescu-petitie-1085768.html#ixzz2vDImEBke
EVZ.ro
intr-o societate sanatoasa si normala la cap oricine s-ar distanta si disocia de infractori, mafioti si escroci..cu atat mai mult politicienii, care acum fac parada populista de sustinere a gratierii, prin aceste actiuni sparand la un plus de voturi
bleah…sa le fie rusine!!!
decizia justitiei se respecta si se aplica
doar in acest mod vom indeparta sistemul profund ticalosit
Cate spirite incinse pe aici…
Se pare ca, in general, oamenii nu se pot pune in pielea altuia. Poate asa intelegeti ca domnul Cartianu a fost atins la „coarda sensibila” si de aceea a devenit sentimentalist in acest caz.
Totodata, nu uitati ca depinde de domnul presedinte daca G.P. va fi gratiat, nu depinde de nimeni altul.
Iar acum va spun si parerea mea: NU sunt deacord cu gratierea lui G.P.
Si totusi, in acest caz parerile noastre nu conteaza, indiferent daca suntem mai sentimentalisti sau nu. Conteaza doar cum vede aceasta chestiune presedintele.
Atat.
Incercati sa-i intelegeti pe oameni chiar daca nu sunteti deacord cu ei si nu mai dati atat cu parul…
Stimate Domnule Cartianu si Stimate Nasule, ma asteptam la o astfel de cerinta pentru ca asa este firea noastra a romaniilor. In radacina fiintii noastre suntem milostivi si iubitori unul fata de celalat. Am iertat noi politicieni care sunt un zero barat pe langa Domnul Baci. Lasa-ne un pic de timp, avem nevoie tocmai pentru ca nu ne asteptam la asa ceva din partea lui. A gresit, dar in final sunt de acord ca tot Baciul nostru e si locul lui este cu noi. Asta e …
As putea enumera o multime de argumente in sprijinul parerii mele dar nu merita. De aceea tot ce va spun este RUSINE domnule Cartianu.
Si Gigi Becali nu a facut o tona de bine ?
El de ce nu a fost gratiat ?
Toti oamenii sunt egali, deci toti care fura, mai simpatici sau mai putin simpatici, cu merite sau fara merite, trebuie sa plateasca pentru faptele lor. Gratierea e un mod de iertare, care nu implica doar simpatia fata de o persoana ci si motive speciale, ca ex. un fapt involuntar, fara voie. Gica Popescu a stiut bine ce face, a beneficiat, ca si-a recunoscut fapta, e un fapt care dovedeste ca regreta, dar fapta ramane. Gratierea ar fi o solutie, dar ceva mai tarziu, dupa o perioada de penitenta, deoarece el sigur regreta, spre deosebire de Nastase, care va beneficia de reducere datorita varstei. Asa ca pentru G.Popescu o gratiere dupa un an de zile, ar fi o solutie, dar nu acum.
Domnule Cartianu sunteti sigur ca Gica Popescu nu a stiut cu cine s-a asociat?Eu ca cetatean al acestei tari am stiut vaziandu-i la Tv pe verii becali ce fel de oameni sunt.Eu cred ca legea trebuie sa fie egala pt toti si nu va mai lasati impresionat.Atunci dupa logica d-voastra liber si lui Gigi ,nimeni in tara asta nu a ajutat mai mult oamenii nevoiasi decat el.Nu domnule Popescu trebuie sa plateasca pt ca ,macar si pt o vreme a rezut ca in Roamania se poate fura cu sacosa bani,,,,
Foarte adevarat ce scrii domnule Cartianu dar intrebarea mea este: inainte de a face ce a facut nu sa gindit ca ceea face este o infractiune ci sa gindit ca este Gica Popescu si nimeni nu poate sa se atinga de el si performantele aduse nu sa gindit oare ca a realizat destul in viata.Sint in asentimentul dumneavoastra cu gratierea dar tot odata parca nu as dori sa o faca D-nul Presedinte,pt.simplul motiv ca trebuia sa gindeasca de 100 de ori inainte de a face ce a facut nu sa gindeasca ca el este GICA POPESCU.
Comentariile sunt închise.