7 februarie, Straja. Aproape 2:30. O tânără de 21 de ani a fost scoasă pe braţe dintr-un bar, după ce a fost agresată de un individ în faţa clienţilor. Acelaşi care stătea la masă, bând bere cu un jandarm montan. După ce a bătut trei oameni şi a lăsat-o inconştientă pe tânăra de 21 de ani, a fost imobilizat de jandarmi şi poliţişti, ca mai apoi să fie reţinut şi arestat preventiv.
A vuit România. Mai multe televiziuni şi ziare au preluat cazul şi au început să pună presiune pe autorităţi. Cu toţii îşi doreau ca Sorin Palesică, agresorul, să fie arestat. Să se facă dreptate. Sute de mesage de susţinere i-au fost transmise fetei pe care Sorin Palesică a ameninţat-o cu moartea.
”Acum sunt amețită și mă doare capul. Eram într-un pub în Straja la ziua unui prieten. Acolo se afla un băiat care țipa foarte tare și eu i-am spus, politicos, să nu mai țipe. El s-a enervat și a început să mă agreseze. Mi-a dat o palmă și un pumn în urma căruia am rămas inconștientă. Nu îl cunosc, îl știu doar din vedere”, declara atunci Miruna Inel. De bunăvoie. Pentru mai multe publicaţii şi surse media, inclusiv pentru voceastrazii.com.
N-a contat pentru nimeni că lucrează în Salvamont. Că la 2:30 noaptea s-a luat la harţă cu beţivani prin cluburile Văii Jiului. Dacă aş vrea să ascociez situaţia, aş lega totul de o sinucidere împiedicată: la fel ca ameţitul ăla care a vrut să-se lase dus de valuri, iar oamenii de pe plajă l-au salvat şi l-au şi bătut bine pe urmă. Cam aşa a fost şi aici. Nimeni nu e în măsură să-şi facă singur dreptate. Poate Miruna, acum, nu mai vrea ca să fie mustrată de lume. Cu siguranţă, acum, nu vrea ca lumea s-o mai privească urât. Are motive? Doar e victimă.
Hai să recapitulăm.
De întâmplarea nefericită din Straja s-au legat mai multe. Ancheta noastră, în paralel cu cea a colegilor de la EVZ, mai apoi cea susţinută de Antena3 şi B1, care a vizat Poliţia Lupeni. Şi nu numai. Dănuţ Mocanu, abuzuri civile, abuzuri în poliţie, droguri, corupţie, violenţă, remember? Anchete care ne-au ţinut în fund, pe scaune, multe nopţi. Săptămâni la rând. Sute de declaraţii, zeci de articole, mii de comentarii. Emisiuni, intervenţii în direct, ştiri.
Lucruri pe care, deşi le-a prezentat doar Anamaria Sanda, au fost documentate de toată redacţia. Ameninţări. Descalificări. Scandalul în care am fost băgaţi de cei care n-au vrut să ia în seamă nimereala aia din Straja şi ne-au acuzat de orientare politică şi interese ascunse. O sumă de chestii şi declaraţii pe care ni le-am asumat, haiducesc.
În scrisul nostru n-am făcut altceva decât să îndrăznim să apărăm, să povestim abuzuri şi violenţe, să analizăm anchete – prin opinii care au avut rolul de a vă citi justiţia, prin traducere şi informare. Am apărat-o şi pe Miruna Inel şi ne-am poziţionat fără frica de a fi judecaţi de „non obiectivitate”, ne-am zbătut, am ascultat şi ne-am bucurat când de uşa noastră s-au lovit şi alţii, disperaţi de coşmarul vocii, subiect de atotputernicie în Valea Jiului.
La fel ca tatăl Mirunei, care ne-a trimis imaginile din Club Taho, plângând, fix în noaptea respectivă.
Azi, însă, iau atitudine şi fac ceva ce n-am mai făcut până acum, dar asta este ocazia potrivită ca să-mi apăr colegii. Împrejurarea mi-a fost oferită de Miruna Inel, o fată pe care eu o stimez şi o încurajez în continuare. Una pe care n-o cunosc, dar despre care ştiu că este transparentă, serioasă şi de o umanitate profundă.
Un mesaj primit de redacţie, recent:
Eu mă întreb dacă se acţionează în scopul reintegrării, al limbajului societăţii, al acestor uşoare categorii care nu încetează să-şi plece creasta în faţa atenţiei opiniei publice. Un fenomen care este din ce în ce mai împrăştiat şi care necesită o conştiinţă serioasă şi credibilă în faţa autorităţilor. Mai sus am dat exemplul cu sinucigaşul de pe litoral şi dreptate, n-am făcut-o degeaba. Nu se acţionează din raptus sau din dragoste (mai rău): pumnul ăla a fost criminal. Atât.
Îi rog pe colegii jurnalişti, pe jurnaliste, pe ziarişti, pe agenţii de ştiri, pe radiouri, portaluri de informare online, să reflecteze asupra limbajului util şi corect în cazul referinţei dramaticelor întâmplări, fără a banaliza responsabilităţile femeilor care sunt bătute sau ucise. Şi de a trata „pumnul lui Palesică”, nu doar ca pe un fenomen criminal, feminicid, dar şi cultural. Pentru că e numai vina noastră că Miruna l-a iertat pe Palesică. Că am permis ca Miruna să poată fi, aşa cum zic gurile rele, cumpărată.
Noi, ca jurnalişti, simţim nevoia independentă de a acţiona pentru rolul important al informării, în cresterea şi schimbarea culturală a ţării. Să arăţi cum România face trafic de armament în interesul ISIS, aia se cheamă jignirea victimei. Responsabili, de partea celor care au informat, în toată complexitatea şi diversitatea întâmplării şi din respect pentru toate celelalte victime (nu doar din Straja), am publicat imaginile. Nu justificăm fapta, că şi noi ne informăm. Ştim că ce am făcut noi a fost mai legal şi mai corect decât ce a făcut Palesică. Sau Miruna.
Mi-a dat mai mult de gândit mesajul ei decât tot procesul, acuzaţiile şi pumnii lui Palesică. Pentru că este evident, cultura abuzurilor nu se poate combate. Trebuie înfruntată şi respinsă ca eveniment inevitabil. Până când nu vom avea o societate care să recunoasă violenţa şi să o trateze chiar şi atunci când victima e beată, adormită sau nebună, chiar şi atunci când se răzgândeşte. O victimă nu este niciodată responsabilă atunci când este abuzată, trebuie să deschidem ochii şi să vorbim, vizând (în special) schimbarea sistemului justiţiar, cultural şi politic.
Dacă un pumn aduce primăvara? Se pare că da. Îmi permit să-ţi spun (pentru că noii tăi prieteni n-ajung la mine) să nu-ţi fie ruşine că ai fost victimă, să te ruşinezi că ai trecut cu vederea peste întâmplare şi în loc să duci la capăt procesul, te-ai făcut mov în cap, ai uitat că era să mori şi ai început să arunci cu pietre în noi, ăştia proşti care-ţi plângeam de milă şi te încurajam să mergi până la capăt. Despre Palesică, doar o mustrare morală, că i-a fost oferită o şansă şi se pare că nu-şi bate joc de ea, se străduieşte să ne arate că e băiat mişto şi a început să se implice şi în problemele comunităţii – mai vorbim despre treaba asta. Despre restul şi pentru Miruna Inel, doar atât: verba volant, scripta manent. Ce s-a întâmplat în Taho nu e privat, dar putea fi. Evident, nu ţi-ai dat nici acordul ca Palesică să te lovească, dar s-a întâmplat. Şi lumea ştie. A aflat şi ce se mai întâmplă prin Valea Jiului. Au mai picat câţiva corupţi, s-au mai făcut nişte cercetări. Lumea ştie şi că ţi-ai retras plângerea, de frică sau de mulţumire. Acum ştie şi că te dai supărată pe dojenelile ălora care s-au bătut cu justiţia pentru tine.
Sursa: voceastrazii.com
