Nu mă surprinde atât neruşinarea nomenklaturii care conduce România şi nu-şi achită taxele la stat, cât totalul dispreţ faţă de public exprimat prin refuzul de a oferi nişte explicaţii credibile. Televiziunile de partid şi de stat (ele însele pline de datorii) au fost folosite pentru a deturna atenţia, problema nefiind că familia Ponta sau fostul ministru de Finanţe Eugen Teodorovici au acumulat datorii la ANAF, ci cum şi-a permis Fiscul să facă publice nişte informaţii considerate a fi „personale”.
Victor Ciutacu, Mircea Badea şi Rareş Bogdan au deplâns încălcarea flagrantă a drepturilor omului şi au cerut sau au sugerat sancţionarea celor vinovaţi că alegătorii români au aflat că au fost conduşi de nişte evazionişti ordinari.
Spre deosebire de propaganda afiliată USL, eu nu uit ce s-a întâmplat în primăvara anului 2015, când ANAF-ul subordonat domnului Ponta închidea covrigării pentru datorii de cinci lei şi dorea să impoziteze bacşişul. Într-un gest de o mărinimie neobişnuită, ministrul de Finanţe anunţa că, prin OUG 8/ 2015, vor fi sancţionate doar firmele în a căror gestiune se descoperă sume nejustificate de peste 300 de lei.
Pedeapsa: 27.500 de lei amendă sau închiderea firmei.
Ce aflăm acum de pe listele ANAF: Eugen Teodorovici, datorii la fisc de 73.702 lei, din care obligaţii fiscale de 33.782 lei şi penalităţi de 39.920 lei. Penalităţile foarte mari ne indică faptul că datoria este mai veche, iar acesta pur şi simplu nu s-a deranjat să o plătească, deşi a avut o indemnizaţie de ministru de peste 3.000 de euro pe lună, net. Soţia fostului premier Ponta, Daciana Sârbu, are şi ea datorii de vreo 11.000 de euro, deşi încasează circa 7.000 de euro de la Parlamentul European.
Avocatul Poporului, Victor Ciorbea, a strâns restanţe de 570.000 de lei. Iar primul pe lista datornicilor este primarul PSD Robert Negoiţă, care nu vrea splătească vreo 50 de milioane de euro. De ce am înşirat aceste informaţii pe care, probabil, deja le-aţi citit? Pentru a observa „pattern-ul”, elementele comune ale acestor personaje: oameni care se declară de stânga şi foarte preocupaţi de soarta celor săraci, care au fost la putere şi care au bani.
De ce nu plătesc?
Pentru că îşi pot permite să ne sfideze. Pentru că ANAF-ul nu-i deranjează, nu îndrăzneşte să le blocheze toate conturile peste noapte şi nu-i amendează de nu se văd bine, aşa cum păţesc mii sau zeci de mii de oameni simpli din România. Dacă ANAF trebuie să explice ceva este dacă a întreprins vreo măsură împotriva contribuabilului Eugen Orlando Teodorovici, care acumula datorii la stat în timp ce conducea ministerul de Finanţe. Bineînţeles că nu Fiscul va avea curaj să facă aşa ceva, fiindcă guvernul Cioloş nu vrea să-şi ridice în cap partidul condamnatului penal Liviu Dragnea.
O scurtă paranteză: în vara lui 2012, candidatul republican la preşedinţia SUA era Mitt Romney, un om foarte bogat, iar adversarii din propriul partid l-au forţat, în timpul alegerilor primare, să facă publice toate taxele plătite până în 2011. Principalul său contracandidat de la acel moment, republicanul Newt Gingrich, a procedat în acelaşi mod. De ce am oferit acest exemplu? Pentru a arăta că persoanele publice sunt datoare să răspundă la toate întrebările legate de averea pe care au acumulat-o şi, în special, la suspiciunile că încearcă să păcălească fiscul, în timp ce cetăţenii obişnuiţi – fără armate de avocaţi care să-i ajute, fără spate politic – plătesc din greu.
Dar, în România, în loc să avem o presiune mediatică asupra politicienilor, avem nişte mercenari din presă care deturnează atenţia alegătorilor şi îngroapă scandalul.
Familia Ponta, de exemplu, nu a oferit până în acest moment vreo explicaţie, dar nici nu pare să fi fost deranjată de o întrebare a vreunui ziarist.
Ca să înţelegem mai bine acest concubinaj între mercenarii din presă şi politicieni, trebuie să ne amintim de proiectul de lege elaborat de guvernul Ponta în mai 2015 şi promulgat foarte repede, în iulie 2015, prin care „profesiile libere” scăpau de plata TVA-ului pentru drepturile de autor. Presa a arătat că printre principalii beneficiari au fost vedetele Antenei 3. Acum, aceştia îşi plătesc datoria „morală” şi bagă sub preş scandalul datoriilor acumulate de liderii PSD.
Nu am făcut în acest articol decât să arăt o parte a mecanismului criminal care conduce România, respectiv relaţia imorală dintre politicieni şi mogulii de presă, de tip „o mână spală pe alta”. Am scris de mai multe ori că soluţia este punerea ANAF sub un control politic bipartizan, eliminarea din instituţie a directorilor numiţi politic, înfiinţarea unui ombudsman al contribuabililor şi reinstituirea unei anume autorităţi morale, dacă Fiscul vrea să colecteze banii cetăţenilor. În plus, ca antreprenor de dreapta voi afirma mereu că succesul unei economii stă într-un sistem simplu de impozitare, în taxe cât mai puţine şi mai mici.
Dar acum, când vin alegerile, fiecare dintre noi ar trebui să se întrebe: cei care au transformat ANAF-ul într-o adunătură de ispravnici puşi să asuprească poporul, lucrând doar spre binele boierilor corupţi, vor proceda altfel, dacă se întorc la putere? Nu cred.
Sursa: contributors.ro
