Ar fi îngrozitor dacă nici după drama de la Colectiv politicienii nu ar înţelege că sistemul de sănătate din România trebuie reformat din temelii.
Ştiu că vă este frică de reforme, stimaţi politicieni. Ştiu că sunteţi cu ochii pe banii care ajung şi la voi, pentru că sistemul este corupt până la miez. Ştiu că vă este teamă de reacţia lui Raed Arafat, de Antena 3 şi de ceea ce s-a întâmplat în ianuarie 2012, când lumea a ieşit în stradă. Dar sunt deja prea mulţi oameni care mor cu zile ca să mai continuaţi aşa.
În fiecare săptămână citesc despre dramele din spitalele de stat. Mai ieri a murit un băieţel trimis de medici acasă, deşi avea peritonită. Acum câteva luni, o doamnă, o bunică venită în vizită la nepoţi, a fost externată în capot şi a murit de frig pe câmpul de lângă spital. La Curtea de Argeş, zeci de oameni au ieşit în stradă după ce un copil din localitate a murit pentru că medicii au ratat un banal diagnostic. Un detaliu deja banal al acelui caz: medicii i-au trimis pe părinţi să cumpere medicamente pentru băieţelul internat în spital. Scenariul din „Moartea domnului Lăzărescu” se repetă periodic şi, după câteva indignări în presă, nu se întâmplă nimic.
Ştiţi care cred că a fost momentul ratat, când societatea ar fi trebuit să înţeleagă unde este rădăcina răului? Când l-am văzut pe baronul de Mehedinţi, Adrian Duicu, mulgând spitalul judeţean, făcând presiuni asupra medicilor de acolo pentru a achiziţiona echipamente nu doar scumpe, dar şi nefuncţionale. Era evident că acest scenariu se repetă mai peste tot în ţară. A venit drama de la Colectiv şi am descoperit că, în mijlocul Bucureştiului – nu în cine ştie ce oraş de provincie – la Spitalul Floreasca, aveam o secţie de arşi care a costat patru milioane de euro şi nu era pusă în funcţiune. Toţi tăceau, de la ministrul Bănicioiu, la primarul Chiliman şi şeful secţiei de chirurgie plastică, dr Ioan Lazăr – oficialii care, în aprilie 2015, inaugurau secţia, cu surle şi trâmbiţe. Dacă nu era incendiul de la Colectiv, o sigilau şi o redescopereau în mileniul următor.
Tot după această dramă am descoperit că se moare de pe urma infecţiilor intraspitaliceşti. Foarte repede au apărut şi relativizările: în toate ţările este la fel. Da, parţial este adevărat, iar spitalele din SUA au o mare problemă, dar ştiţi ce se întâmplă în România? Nici măcar nu se ştie câţi mor de pe urma infecţiilor nosocomiale. Managerii spitalelor bagă sub preş aceste decese. „Contaminarea e mult mai mare, dar nu e declarată. La deces, se declară doar şocul septic”, spunea un medic de la Spitalul de Arşi. Cum vreţi să diminuăm numărul deceselor cauzate de aceste infecţii, dacă nu cunoaştem amploarea fenomenului?
Eu nu am pretenţia că deţin soluţii miraculoase. Dar este momentul să realizăm că acest sistem de sănătate, neschimbat de nu ştiu câtă vreme, centralist şi etatist, este criminal. Familiile care au ceva bani au început să fugă la clinicile private, unde plătesc 150 de euro pe noapte, deşi cotizează şi la casa de sănătate. Nu este o rezolvare. Ar fi momentul ca oamenii de dreapta, câţi mai sunt, să ofere un proiect nou. Nu este greu, ne uităm ce se întâmplă în alte state. Trebuie spart monopolul Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate şi eventual să preluăm/ adaptăm modelul Germaniei. Putem încerca o serie de privatizări-pilot a unor spitale. Din 2005, Germania a început să privatizeze, iar în 2014 circa 700 de spitale erau private, alte 700 erau administrate de organizaţii de caritate sau de Biserici, iar vreo 600 erau în mâinile unor entităţi de stat – autorităţi locale sau universităţi. Continuaţi procesul de transferare a spitalelor către autorităţile locale, dar fiţi cu ochii pe cei care le gestionează.
Ştiu că propaganda stângii va începe să spună că, dacă sistemul de sănătate ajunge în mâini private, săracii vor fi excluşi. O minciună ordinară, ştiţi prea bine. Mai bine aţi observa că exact oamenii săraci nu au bani să pună în plic şi mor la uşa spitalului de stat. Circa 28% din românii care au ajuns în spitale spun că au dat bani cadrelor medicale, susţine Comisia Europeană, dar toţi ştim că situaţia este mult mai rea.
Cât despre doctorul Raed Arafat, eu nu vreau să-l demonizez şi să-i arunc în cap toate relele, dar realitatea este că a devenit un simbol al încremenirii într-un sistem care ucide. Ce face la IGSU este o altă discuţie, dar este clar că, atâta vrem cât va face parte dintr-un guvern, va avea capacitatea să blocheze orice schimbare. Mă îngrozeşte şi mentalitatea sa coruptă, seninătatea cu care a justificat sponsorizările primite de ISU de la cei pe care trebuia să-i controleze. Dacă statul întinde mâna la şpagă, ce aşteptări să ai de la funcţionarii săi? Lăsaţi-l să plece pe dr. Arafat şi începeţi schimbarea. Va fi un proces dificil, care trebuie bine cântărit, dar fiecare zi în care păstrăm sistemul actual înseamnă încă o zi în care riscăm să mai pierdem o viaţă care putea fi salvată.
sursa: contributors.ro
