Gazeta.ru | Vyacheslav Ponomariov, primarul auto-intitulat din Sloviansk: Avem nevoie de prizonieri. Avem nevoie de o monedă de schimb

Un corespondent al agenţiei de presă Gazeta.ru s-a întâlnit cu Vyacheslav Ponomariov, primarul auto-intitulat al oraşului Sloviansk, şi i-a pus întrebări despre soarta primarului oficial, Nelya Shtepa, despre moneda care va fi folosită în Republica Doneţk şi despre ce ar vrea să îi spună Preşedintelui SUA.

Interlocutorul nostru ne arată o poză cu oameni înarmaţi aflaţi în preajma clădirilor secţiei de poliţie din Kramatorsk.

Am fost acolo ieri, dar nu erau arme atunci.

Asta nu a fost ieri, ci în timpul primului nostru asalt. Au fost împuşcături adevărate. Dar aveam un obiectiv- să evităm vărsarea de sânge. La etajul al treila au început să tragă în oamenii noştri, aşa că i-am eliminat… Nu omorât, ci suprimat prin foc. S-au ascuns şi noi am intrat.

Sună înfricoşător. Dar ieri nu erau arme în Kramatorsk. Chiar şi poliţiştii stăteau şi fumau cu voi. Sunt şi ei de partea voastră?

Păi, nu au alte opţiuni. Ei locuiesc aici şi dacă, ferească Dumnezeu, vreunul dintre ei ni se opune…pfff! (zâmbeşte)

Nu vă temeţi de sancţiuni din partea UE şi SUA? Dacă proclamaţi Republica Doneţk vor exista reacţii din partea Vestului.

Vestul e departe, Rusia e aproape.

Dar, de exemplu, cardurile de credit pot fi blocate indiferent de ce e departe şi ce e aproape.

Nicio problemă. Avem bancherii noştri cu care să facem afaceri. Aceasta este o întrebare tehnică şi poate fi rezolvată cu consimţământul părţilor interesate. Înţelegi? Dacă este necesar, facem ce trebuie. Important este să avem acelaşi scop.

Îl aveţi?

Adversarii noştri, precum Akhmetov (cel mai mare oligarch din regiunea Donbas), Taruta (guvernatorul interimar) şi alţii încearcă să ne împiedice. Îşi trimit agenţii la oamenii noştri pentru a ne distruge din interior. Apoi, totul se năruie, oamenii încep să se mănânce unii pe alţii. Dar aici, în Sloviansk, nu permitem să se întâmple asta. Am întins mâna şi am zis: dacă sunteţi de partea noastră, bine, dacă sunteţi împotriva noastră… ei bine, înţelegi tu..

Nu, nu înţeleg. Ce se întâmplă cu ei?

Lichidarea.

Cum?

Cum crezi?

Chiar şi printre oamenii de rând, chiar dacă este doar unul din o sută, pot fi persoane care au alte păreri! Ce plănuiţi să faceţi cu aceştia?

Ei, hai! Nu sunt mai mult de 40 de astfel de oameni aici!

Şi ce, aceştia trebuie distruşi?

Întotdeauna sunt şi maimuţe. Oamenii merg la zoo să le vadă. Să spunem că vor fi într-o coaliţie separată, dar îi vom controla.

Îţi spun eu cum decurge treaba. Aprinzi lanterna şi aştepţi să se adune fluturii. În caz că zboară, ai benzi de prins muşte. Sau îi poţi lovi cu pliciul.

Spuneţi lucruri înfiorătoare.

De ce? Este adevărul dur al vieţii. Nu este mai rău când oamenii noştri sunt torturaţi, burţile lor sfâşiate şi apoi găsite cadavrele acestora în râu? Iar eu trebuie să merg la morgă să văd dacă sunt de-ai noştri sau nu. Îi văd: par a fi ai noştri, dar nu pot fi sigur. Iar mai târziu mi se spune că era Vladimir Rybak din Horlivka. (Identificarea nu este completă, deci nu pot publica această informaţie, dar, după toate semnele, este el)

Notă: Odată terminată identificarea, s-a stabilit că era într-adevăr vorba de Vladimir Rybak, opozantul rebelilor. Mai târziu, SBU a publicat înregistrări ale telefoanelor în care un bărbat cu o voce asemănătoare cu a lui Ponomariov vorbea despre răpirea lui Rybak şi despre faptul că era necesar să scape de cadavru.

Aceste lucruri sunt terifiante de asemenea. Al cui era celălalt cadavru?

Pare a fi şoferul acestuia. Ai văzut vreodată morţii?

Nu. Un bărbat dur nu m-a lăsat în morgă, spunând că e închisă.

Ascultă, mai bine filmezi atracţiile şi peisajele oraşului nostru. Şi lasă mizeriile ăstea pentru altcineva. Ar fi mai bine pentru tine. Este rău să încerci să faci bani sau faimă prin astfel de cazuri. Când filmezi moartea, participi la aceasta. Iar când faci publică acea moarte este mai rău. Creează panică şi de asta are nevoie inamicul. De aceea interzic tuturor…

Bine, gata. Următoarea întrebare nu este despre cadavre, ci despre alegerile prezidenţiale din Ucraina, plănuite pentru 25 mai.

Nu va fi nicio alegere.

În regiunea Donbas, sau doar în Sloviansk?

Nicăieri. Crede-mă. Nicăieri.

Dumneavoastră nu veţi permite asta sau altcineva? Explicaţi, vă rog.

Vom lua toate măsurile necesare pentru a împiedica alegerile în regiunea sud-estică.

Care este limita acestor măsuri?

Putem lua un prizonier şi să îl spânzurăm de testicule. La propriu.

Doamne, cât de înspăimântătoare sunt lucrurile despre care vorbiţi…

Nu, nu, crede-mă. Sunt un om bun, chiar bun. Dar, uneori, bunătatea mea este luată drept slăbiciune, iar aceasta este o greşeală. Îmi iubesc copiii, mama…

Aveţi copii?

Am un fiu în vârstă de 26 de ani. Eu o să împlinesc 49 pe 2 mai.

Iar soţia dumneavoastră?

Sunt divorţat oficial din 1995.

Iubita?

Mi-e mai bine singur. Apropo, nu am trăit doar în Sloviansk. Ultima oară am locuit în Kiev timp de 6 ani. Am plecat de acolo acum trei ani.

De ce?

Mama era singură aici.

Dacă nu este secret, ce profesie aveaţi?

În tinereţe, am fost educat în construcţie. Mai târziu, când fratele meu a murit… Era membru al unei uniuni imobiliare, avea multe proprietăţi în Kiev, aveam un proiect bun pentru un centru de afaceri… Dar, când el a murit, totul s-a năruit.

Nu cred că pot întreba…

A fost lovit de o maşină. Iar, după asta, totul a fost distrus. Piaţa construcţiilor din Kiev a căzut odată cu criza. M-am obişnuit să duc un trai modest, iar acum le dau ceea ce câştig fiului meu şi mamei. Nu am nevoie de multe, deoarece multe lucruri importante vin fără bani.

Observ că aveţi panglica Sfântului Gheorghe pe haină. Ce înseamnă pentru dumneavoastră?

Este în amintirea bunicului meu, a războiului, a strămoşilor care şi-au dat viaţa pentru libertatea noastră. Şi, pentru că Rusia este aliatul nostru în luptă, avem şi steagul şi simbolurile ei (arată spre steagul Federaţiei Ruse de pe masă). Nu mi-e ruşine de asta. Să se teamă de noi!

Şi ce ajutor primiţi de la Rusia?

Păi, sprijin. Sprijin moral. Încă nu am primit niciun cartuş sau ban de acolo, să fiu sincer. Încă folosim ce avem aici, ajutaţi de afaceriştii locali. Este normal. Înţelegem că aşa este războiul. Mulţi oameni de afaceri s-au oferit să ajute. Mâine, cred că voi aduna toţi afaceriştii din Sloviansk care vor să ajute. Deja am avut o discuţie cu bancherii, în special cu bancherii din Kramatorsk, pe care i-am vizitat cu Whip.

Adică cu Privatbank? (Notă: Deţinătorul Privatbank se opune ferm separatiştilor)

Da. Privatbank din Kramatorsk.

Şi ce este „Whip”?

Numele unui pistol. Glumă de-a băieţilor.

În conferinţa de presă din Sloviansk i-aţi cerut lui Putin să trimite forţe pentru menţinirea păcii să vă dea arme şi provizii. Acum vorbiţi despre relaţii prieteneşti şi colaborare. Ce fel de relaţii sunt posibile?

Dacă vor fi relaţii, vor fi. Sperăm să fim auziţi.

Cum stabiliţi comunicarea cu celelalte oraşe rebele din Donbas?

Este deja stabilită. Prin relaţii personale, cunoştinţe, prietenie, nu prin hârtii sau semnături.

Există şi alţi primari ca dumneavoastră? Personaje cheie în fiecare locaţie?

De ce credeţi că totul a început în Sloviansk? Pentru că din întreg oblastul Doneţk, dintre toate oraşele, Sloviansk a fost cel mai bun!

Ce le transmiteţi oamenilor din vestul Ucrainei?

(Pauză lungă) Renunţaţi! (Râde)

Care va fi limba de stat a Republicii Doneţk?

Rusa.

Ucraineana nu?

Nicio problemă- unii oameni o vor vorbi, vor cânta în ucraineană…

Ianukovici mai este Preşedinte?

Dă-l naibii…

Ce plănuiţi să faceţi cu cei care mai sunt loiali Kievului şi se consideră parte a Ucrainei?

Să rămână, dar…

Ce?

…să se dea la fund şi să fie tăcuţi.

Ce vreţi să îi transmiteţi lui Obama care spune că rebelii ascultă ordinele Moscovei?

Hei, tacă-ţi gura, Obama!

Ce monedă va fi folosită în Republica Doneţk?

Rubla. Rubla rusească.

Faceţi un pronoză- situaţia nu va mai fi stabilă mult timp.

Bineînţeles.

Deci ce va urma? Care sunt căile pentru rezolvarea acestui conflict?

Noi vom supravieţui. Comitetul nostru executiv lucrează. Care este diferenţa dintre Sloviansk şi alte oraşe? Noi nu trebuie să le spunem oamenilor ce să facă în continuare. Toţi ştiu ce au de făcut. Simt asta.

Deci credeţi că oraşul poate trăi în starea asta cât timp este necesar?

Scuză-mă, dar nu au trecut deja două săptămâni de când au început toate astea? Da? Nu număr zilele, sunt ca un film lung pentru mine. Au fost perioade când am dormit trei ore în cinci zile. Eram la şedinţă, iar ceilalţi îmi spun „Nu dormi!”, iar eu le răspund „Vă văd chiar şi cu ochii închişi.”

Ce credeţi despre rezultatele unor studii conform cărora oamenii din Donbas vor să rămână în Ucraina?

Cine? Ţi-am spus despre Sloviansk- nu sunt decât 40 de persoane cu astfel de păreri. Ceilalţi sunt bătăuşi plătiţi. (Râde încet)

Cu care candidat la alegerile prezidenţiale din Ucraina aţi vrea să vorbţi?

Cu niciunul.

Este greu pentru jurnaliştii ruşi să intre în Ucraina acum. Plănuiţi vreun răspuns simetric?

Poftim- deja avem un american. Avem nevoie de prizonieri. Avem nevoie de o monedă de schimb. Mulţi dintre tovarăşii noştri sunt închişi. Îi prind, îi duc în Kiev, îi torturează. Şi noi facem la fel. Adică îi luăm prizonieri.

Deci încă îl ţineţi pe Simon Ostrovsky aici? Părinţii lui, care v-au sunat marţi în timpul conferinţei de presă, nu ar trebui să aştepte întoarcerea fiului lui.

Să facă ce vor. Noi suntem pe teritoriul nostru.

Notă: La data publicării, Simon Ostrovsky era eliberat.

Neyla Shtepa (primarul oficial al Slovianaskului) este unul dintre captivi?

Există o acuzaţie penală împotriva ei, este acuzată de separatism. Am decis să o plasăm sub protecţie. Şi deoarece casa ei se află departe de oraş, unde nu ne putem ţine oamenii, este mai uşor să o ţinem aici. Are parte de condiţii bune, duş, toaletă, este vizitată de coafor şi de rude, ar haine uscate… Totul este normal.

Nu vreau să vă jignesc, dar se pare că aveţi experienţă de luptă: vă lipsesc două degete de la mâna stângă.

Aia a fost doar o încălcare a măsurilor de siguranţă. Nu există nicio dovadă a participării mele în vreo operaţiune specială.

Dar aţi spus într-o conferinţă de presă că aţi participat la operaţiuni speciale.

Da, la operaţiuni speciale diferite. Şi ce? Nu există nicio urmă.

Nu există prea multe informaţii despre dumneavoastră.

Slavă Domnului!

Ultima întrebare: i-aţi transmis ce voiaţi lui Obama. Dar ce vreţi să îi spuneţi lui Putin?

Vladimir Vladimirovich, îţi sunt recunoscător pentru sprijinul moral. Nu îţi pot auzi cuvintele, dar chiar şi de aici înţeleg că sufletul tău este alături de noi. Nu ar trebui să vorbim mult. Ne vom ocupa de tot.

Articolul în limba rusă, semnat de Elizaveta Antonova, poate fi accesat aici, iar în limba engleză aici.

Traducere de UVT.

Notă: Un interviu cu Vyacheslav Ponomariov, în care acesta justifică capturarea lui Simon Ostrovsky pe motiv că ar fi publicat informaţii greşite, poate fi accesat aici.