Un experiment monstruos, cu originea în anii de imediat de după al doilea război mondial, initiat atunci în Norvegia, ia tot mai mult amploare în toată lumea civilizată. Este vorba despre ruperea copiilor de familiile lor sub pretextul ocrotirii acestora.
Originile acestui “experiment“ se regăsesc în anii celui de-al doilea război mondial, atunci când Norvegia a fost ocupată de trupele celui de-al treilea Reich. Autoritătile germane de ocupatie au încurajat tacit legăturile amoroase pasagere dintre militarii germani si localnice, sperând pe de o parte în diminuarea ostilitătii populatiei locale, si pe de altă parte, sperând ca din aceste legături să se nască un număr de copii “de rasă ariană pură“, dat fiindcă tipul nordic se potrivea cel mai bine idealurilor rasiale germane.
Să precizăm că a fost doar un experiment, o exceptie mai degrabă, dat fiindcă regulamentele armatei germane interziceau categoric contactele sexuale cu femeile din zonele ocupate. În ciuda legendelor urbane tesute pe această temă, cu violarea în massă a evreicelor, polonezelor si rusoaicelor de către sodatii germani, aceste atrocităti au fost apanajul rusilor, americanilor si trupelor coloniale franceze, chestiunea fiind extrem de bine documentată de istorici. Trebuie spus că tinerele norvegiene nu au stat prea mult pe gânduri în fata chipesilor soldati germani, lipsa bărbatilor si mijloacele materiale de care dispuneau germanii fiind un argument în plus. În urma acestor legături amoroase, s-au născut un număr de cca. 10-12 mii de copii nelegitimi. Trebuie spus că o parte dintre tatii copiilor erau deja căsătoriti si aveau deja copii.
Orisicât, toti au trebuit să se retragă împreună cu armata germană în momentul evacuării Norvegiei, spre sfârsitul războiului. Germanii au încercat totusi să asigure un viitor sigur acestor femei si copiilor lor, construind pentru fiecare o locuintă, crese si scoli pentru copii. În fine, totul s-ar rezuma la un simplu fapt divers, povesti de război, asa cum se întâmplă întotdeauna, dacă n-ar fi urmat ceea ce a urmat. Ei bine, ceea ce a urmat depăseste orice poate imagina o minte omenească.
Toate aceste tinere femei, cu exceptia celor care au reusit să fugă si să se ascundă, au fost declarate nebune, fiind arestate si închise în ospicii; casele, cresele, grădinitele si scolile fiind confiscate de către statul norvegian. Practic, desi aceste femei nu aveau nici o vină si nu încălcaseră nici o lege, s-a considerat că propriul corp, în ultimă instantă, propria sexualitate, ar fi fost “abandonate fără luptă“ în ghearele “dusmanului nazist“. Ceea ce s-a întâmplat cu copiii acestor femei însă, chiar depăseste orice imaginatie.
Copiii au fost luati de la mamele lor si internati în institutii “speciale” de reeducare. Educatoarele, fată de care Ilse Koch (căteaua de la Buchenwald) pare să fi fost Maica Tereza, torturau zi de zi si ceas cu ceas acesti copii, a căror singură vină era că aveau un tată german. Supravietuitorii acestui experiment povestesc cum copii de 3-5 ani ajunsi la capătul răbdării erau încuiati în camere cu un lat atârnat de tavan, fiind îndemnati să se spânzure. Apoi despre abuzurile sexuale inimaginabile ale “educatorilor”, la care erau supusi băietii si fetele de câtiva anisori. În fine, o parte dintre copii au fost supusi unor experienţe psihiatrice, fiind folositi drept cobai în cadrul unor experimente cu LSD.(programul MKULTRA) Multi au fost internati în ospicii si azile pentru alienati mintali. Foarte multi au fost împiedicati să aibă acces la o educatie corespunzătoare.
Trebuie subliniat faptul că toate acestea nu au fost efectul unei furii populare de moment, asa cum au decurs lucrurile în alte tări, acesti copii nefericiti au făcut obiectul unei serii de legi speciale promulgate între 1946-58. Astăzi, putinii supravietuitori ai acestui “experiment”, cca. 150 de persoane, s-au organizat, au angajat avocati şi au chemat în judecată statul norvegian, având totodată curajul incredibil de a dezvălui întregii lumi aceste atrocităti de neimaginat. Trebuie spus că toate demersurile lor au fost respinse de către guvernul norvegian, care a refuzat categoric orice discutie pe această temă, bazându-se pe faptul că în prag de secol 21, toate aceste fapte sunt mult prea greu de crezut de către opinia publică.
Totul ar fi rămas în “coadă de peste”, dacă una din supravietuitoare, acum celebră, nu s-ar fi hotărât să rupă tăcerea. Este vorba despre Anni-Frid Lyngstad, „Frida”, „bruneta” de la ABBA. Retrasă în Elvetia, acum printesă, la adăpost de persecutii si calomnii, în urma întâlnirii cu tatăl ei natural, s-a hotărât să dea totul în vileag, confirmând punct cu punct toate atrocitătile descrise de către supravietuitorii acelui “experiment” monstruos.
Ea însăsi fusese răpită din institutia de “reeducare“ de către mama sa, cu care a fugit ulterior în Suedia, unde au trăit câtiva ani ascunse. Până la urmă, procesul celor 150 de supravietuitori a ajuns la Curtea Internatională de Justitie, care le-a dat dreptate, obligând guvernul norvegian la plata unor despăgubiri. De ce am mentionat toate acestea? Ei bine, pentru a arăta că nimic nu este întâmplător si că totul se leagă de politica actuală a guvernului norvegian în ceea ce priveste cresterea si educatia copiilor.
sursa: mizeriaistoriei.wordpress.ro
