De ce nu mai cred in Piata Universitatii

Chemarea la lupta s-a dat pe aceleasi retele de socializare prin care, in urma cu an, Hrebenciuc – “Guzganul Rozaliu”, recunostea ca s-a implicat prin postaci platiti. Spunea atunci, la putin timp dupa a doua “revolutie in direct”, ca a incercat ceva in genul revolutiilor din nordul Africii si ca “unele subiecte au iesit, altele nu”. “Nu te intrebi cum a aparut Piata? (…) O multime daca sta 2-3 zile in Piata, incepe sa-i placa. Apar chioscurile cu bautura…”, spunea la vremea respectiva strategul PSD. Mai mult decat atat, marturisea ca pe el internetul il intereseaza pentru o campanie persuasiva, de manipulare, ca PSD nu are postaci multi – fata de celelalte partide, si ca este pasionat nu de cnp-urile electorilor ci de adresele lor de e-mail.

Dand filmul inapoi cu un an, Hrebenciuc a avut dreptate. Unele subiecte au prins – cum a fost cel cu sustinerea medicului Arafat si inevitabilul “Jos Basescu!”, altele nu. Faptul ca au fost si ultrasii galeriilor echipelor de fotbal implicati a dus la confruntari violente cu fortele de ordine, la o exacerbare a urii impotriva celor platiti sa apere ordinea publica si legea. Astazi, Gigi Becali ocupa un fotoliu de deputat in Parlamentul Romaniei, dupa ce a candidat pe listele USL – coalitie in care prietenul sau Hrebenciuc este unul dintre cei care trag sforile.

Nu am crezut anul trecut in Piata Universitatii, nu cred nici acum. Sunt aceeasi oameni care instiga, mult mai pervers de data asta. Si acum exista un motiv pentru proteste – unul afisat, dar care nu corespunde cu realitatea. Daca anul trecut scanteia a pornit de la sustinerea lui Arafat, anul acesta protestatarii sunt chemati la lupta impotriva (sic!) “Dictatorului Basescu“ si impotriva USL si a intregii clase politice, desi USL a preluat guvernarea de mai putin de o luna.

Acesti oameni care in urma cu un an sustineau USL-ul si ascultau de Ministerul Propagandei ca de Sfanta Scriptura si care mai apoi au votat in consecinta, se intorc – aparent fara un motiv clar, impotriva Uniunii pe care au sprijinit-o, dar menit sa creeze degringolada si sa deturneze subiectele reale aflate pe agenda publica.

Justitia e cheia noilor proteste. Trebuie sa bagam gunoiul sub pres, dar nu trebuie sa vada nimeni cand facem asta. Batalia pentru subordonarea CSM-ului a inceput chiar din primele zile ale anului, cand cei mai multi inca nu-si terminasera vacantele, iar Guvernul se mai lasa asteptat la Palatul Victoria.

Luni, Adrian Nastase are termen pentru reducerea pedepsei, fiind un detinut exemplar in toata perioada cat a stat incarcerat.

Statutul lui Dan Voiculescu de senator – care permite instantei sa-i trimita dosarele la ICCJ, este contestat pe motiv ca nu a depus juramantul. Adica, mai pe romaneste spus, nu este nici cal, nici magar – evident o chichita avocateasca, menita sa tergiverseze inca o data pronuntarea unor sentinte definitive si irevocabile.

In cateva zile se va judeca procesul in care senatorul Catalin Voicu este inculpat – alaturi de cativa oameni de afaceri si de un fost judecator al Inaltei Curti de Casatie si Justitie, Florin Costiniu (nimeni altul decat sotul judecatoarei Viorica Costiniu, fost presedinte al Asociatiei Magistratilor din Romania).

Corpul conservator al judecatorilor a inceput revocarea din functii a membrilor CSM care au devenit prea reformisti si le contesta acestora mandatul de 6 ani.

De asemenea, se trece prea usor cu vederea faptul ca propunerile ministrului Justitiei pentru functiile de Procuror General al Romaniei si Procuror Sef al DNA, care trebuie numiti in scurt timp, au fost respinse cu majoritate de voturi, chiar daca avizul CSM este consultativ. Mona Piviniceru merge inainte cu aceleasi propuneri, desi membrii CSM nu s-au sfiit sa aprecieze munca celor propusi si profesionalismul lor prin “veto in corpore”.

Tot in 2013 va fi numit de ministrul Justitiei seful Inaltei Curti de Casatie si Justitie dar si sefii sectiilor ICCJ. Numiti, nu alesi. Tinand cont de faptul ca 14 din cei 19 magistrati ai CSM sunt alesi direct (5 procurori si 9 judecatori), iar ceilalti sunt numiti de drept – ministrul Justitiei, presedintele ICCJ si Procurorul General al Romaniei si doi sunt desemnati prin votul Senatului din partea societatii civile, este lesne de inteles unde se da batalia.

Daca judecatorii Alina Ghica, Cristi Danilet si Horatius Dumbrava vor fi revocati din calitatea de membri ai CSM, balanta va incepe sa se incline in partea magistratilor care inca nu doresc reforma. Mai mult decat atat, ICCJ are in CSM, pe langa Presedintele Inaltei Curti – numit de drept, inca doi membri din cei 14 magistrati alesi.

La alegerea Presedintelui CSM votul a fost de 10 la 8. In cazul in care cei trei membri ai CSM vor fi revocati, iar ministrul Piviniceru va face numirile la Inalta Curte, dintr-odata echilibrul – fragil pana acum, va fi unul confortabil pentru actuala Putere, iar penalii cu dosare grele vor putea rasufla in sfarsit usurati.

Si atunci, la ce bun Piata Universitatii? Zgomotul ascunde muzica, iar raportul de tara va fi unul extrem de dur la adresa actualei Puteri. In ’90 in Piata Universitatii se striga “Jos comunismul!” si se adopta Punctul 8 din Proclamatia de la Timisoara. Era o manifestatie sincera a unor oameni idealisti care credeau ca prin forta protestului lor pot schimba in bine Romania post-decembrista, pot trezi o natiune din somnul ratiunii.

Din pacate, monstrii s-au nascut si au pus stapanire pe viitorul acestei tari. Piata Universitatii in sezoanele 2012-2013 nu are ca scop decat sa ascunda realele probleme ale tarii sub zgomot de revolta regizata.

Niciodata nu va mai fi un fenomen ca in anii ’90 pentru ca societatea romaneasca este mult prea divizata pentru a naste o noua si adevarata Piata a Universitatii. Povestea Monica Macovei un fapt foarte interesant. In Letonia, numai pentru ca puterea a dorit sa schimbe procurorul sef, oamenii au iesit iesit in strada in celebrul ”protest al umbrelelor”. Pana cand nu vom iesi si noi in strada ca sa aparam independenta Justitiei, eu nu mai cred in Piata Universitatii.