Domnule Ion Iliescu, sunt unul dintre cei care și-au legat speranțele de legenda dumneavoastră, care circula în ultimii ani ai regimului Ceaușescu.
Ne agățam constant de poveștile despre personalitatea dumneavoastră de exceptie, despre strălucitele dumneavoastră studii, despre prietenia care vă leaga de Gorbaciov, despre cum o să vă aduca valul perestroikăi la cârma unei Românii atât de încercate și atât de vlăguite.
Erau povești, pentru că nimeni nu știa nimic cu adevărat despre dumneavoastră, sau nu mai mult decât că ați fost un privilegiat, dar că v-a mai “scăzut” puțin din anvergura politică din cauza pizmei Cârmaciului.

M-am bucurat, alături de toți ceilalti, noi, neinițiații, naivii și inocenții, când ați apărut, bineînțeles cu voia noastră!, “ultimul pe lista” celor care se angajau să ne conducă pe drumul spre tărâmul de vis.

Am început să mă nedumeresc când am vazut că, în loc să ne scuturăm ca de purici de tot ce-a fost, dumneavoastră începeți să deplângeți “întinarea nobilelor idealuri ale comunismului”.

M-a nedumerit și mai mult dorința dumneavoastră de a vă anunța intențiile la Moscova, când noi voiam să vină americanii și cu ei să discutăm cine suntem și ce vrem!

Personal, pe mine m-a deranjat cumplit, m-a nedumerit și m-a înfuriat decizia executării, după un proces penibil, a cuplului Ceaușescu. Eu n-am vrut să-i omorați, eu am vrut să aibă parte de un proces public, bine fundamentat, în timpul căruia noi să aflăm răspunsul la întrebările noastre legitime, iar ei să conștientizeze crimele pe care le-au făcut. Și nici măcar după acest proces, eu tot n-aș fi vrut să fie executați, ci să locuiască într-o garsonieră ca cea în care am locuit eu în primii mei ani de muncă după absolvirea facultății, să fie nevoiți să se întâlnească cu toți “viermii”, să stea la cozi, să trăiască din pensie, dar nu dintr-una nesimțită, ci dintr-o pensie ca a părinților mei. Nici măcar închisoarea nu ar fi fost mai potrivită pentru ei decât să fie obligați să trăiască în mijlocul celor pe care toată viața i-au disprețuit și exploatat. Într-o zi, cât mai devreme, sper să aveți cadrul legal în care să ne explicați de ce ați procedat la executarea lor sumară.

Ați făcut din FSN aproape un partid-stat; v-au mai stat în gât câte-un Rațiu, câte-un Coposu, dar v-ați văzut înainte de drum, ce să vă împiedicați de niște cioturi ?!

Ați avut parte, prin jonglerii și tupeu, de aproape trei mandate prezidențiale, în care a trebuit să facem liniște, să nu se trezească prea tare poporul adormit. Tot timpul ați clamat “liniște”, o liniște care ne-a sugrumat primii 15 ani de “democrație originală”. Când o parte a poporului – golanii – s-a trezit, ați chemat minerii să-i adoarmă la loc și să planteze panseluțe peste veghea și cântecele lor.
Unii golani au plecat atunci din țară și nu s-au mai întors, domnule Iliescu. Ei sunt diaspora acum.

Tot timpul ați fost foarte doct, domnule Iliescu, tot timpul ați fost sfătos, didactic, tot timpul v-ați simțit obligat să ne țineți câte un curs, câte o lecție. Nouă, poporului neînțelegător și zurbagiu, nu-i așa?
Dar colegilor dumneavoastră de partid de ce nu le-ați ținut nicio lectie, domnule Iliescu? Dumneavoastră, conducătorul căruia i-a plăcut întotdeauna să fie “sărac și cinstit”, de ce nu i-ați învățat și pe pupilii dumneavoastră lecția cinstei? Că sărac nu vrea sa fie nimeni, la o adică, dar de cinste, tare mai avem nevoie!

Tare aș vrea să stați în fața noastră, a tuturor, ochi în ochi cu noi, și să ne spuneți răspicat, din postura de președinte de onoare al celui mai lipsit de onoare dintre partide, cum vă regăsiți dumneavoastră, primul pe listă de data asta, în echipa formată din toți penalii din PSD.

Și eu personal tare mai sunt curioasă cam ce lecții i-ați servit cireșii de pe tort – Ponta. Că acționează ca după manual! Un manual atroce și dement, care văd că încă mai îndrumă destui acoliți ai dumneavoastră.

Ieșiți, domnule Iliescu , CU TOTUL din viața politică a României. Ieșiți și luați-vă și învățăceii cu dumneavoastră. Deschideți-vă o casă de retragere, cu un club de table sau de aruncat cercuri la țăruș, ca pe vremea prieteniei cu Ceaușescu. Sau duceți-vă toți, cu Ponta-n frunte, în Dubai!

Lasați-ne pe noi, domnule Iliescu, să ne trezim măcar acum, când țara și-a luat un ceas nemțesc.