Fostul preşedinte Traian Băsescu face acuzaţii fără precedent în ultima postare de pe Facebook.
Fostul şef al statului susţine că România este condusă de „Secta securităţii naţionale”, care este prezentă în Guvern prin miniştrii Vasile Dâncu, Petre Tobă şi Adrian Curaj, dar, în egală măsură, este bine reprezentată la preşedenţie, în ambasade, ANAF, ANI, DIPI, Parlament, ministere, agenţii guvernamentale.
„Este oare adevărat acest film?
Pe fondul credibilităţii scăzute a Parlamentului, începînd cu 2015, Statul Român pare a fi într-un proces rapid de capturare de către o „sectă a securităţii naţionale”, bine susţinută de acoperiţii din presă.
“Secta securităţii naţionale“ este formată din unii şefi ai instituţiilor de forţă ale statului şi din justiţie, doctori plagiatori în ştiinţele securităţii şi în ştiinţe juridice, academicieni secreţi în securitate naţională beneficiari de rente viagere, participanţi la cursuri de securitate naţională, toţi bugetari bine plătiţi, risipiţi în toate instituţiile statului în funcţii cheie. Ei reuşesc să facă aproape irelevantă activitatea şi decizia politică acum, dar foarte probabil şi în viitor.
Avem un guvern în care “secta securităţii naţionale” este bine reprezentată prin domnii miniştri Vasile Dîncu, Petre Tobă şi Adrian Curaj, dar, în egală măsură, secta este bine reprezentată la preşedenţie, în ambasade, ANAF, ANI, DIPI, Parlament, ministere, agenţii guvernamentale. Sunt oameni care se sprijină şi se protejază unii pe alţii.
Mai mult, asaltul asupra Parlamentului cu solicitări frecvente de arestare a parlamentarilor în baza unor denunţuri pentru fapte presupus a fi săvîrşite cu 3,4,5,6…10 ani în urmă (atenţie, nu vorbesc de anchetarea lor, care trebuie făcută, ci de arestarea preventivă nejustificată), destul de multe infirmate de judecători, este o metodă eficientă de discreditare a Parlamentului şi de neutralizare a acestuia, lucru esenţial pentru ca „secta” să poată acapara puterea. Indiferent de rezultatul din instanţă, pentru ”sectanţi”, importantă este avalanşa mediatică pe care o generează dezbaterea arestării fiecărui parlamentar alături de încătuşarea filmată din faţa DNA, pentru că asta prăbuşeşte încrederea în Parlament. Din păcate, aşa cum se întîmplă şi în multe alte ţări, parlamentarii nu sunt simpatizaţi de popor, iar astfel de practici aduc bucurie poporului. Eu citez din art.61 din Constituţie “Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului roman…” Şi, dacă se distruge complet credibilitatea Parlamentului, poate fi el înlocuit cu generali, procurori şi “academicieni”? Oare cu ce se ocupă Direcţia de Apărare a Constituţiei din SRI, n-o avea nici o analiză?
Eu afirm, fără reţinere, că, în Parlament, sunt destui oameni oneşti care, din păcate, sunt amestecaţi în vîrtejul cererilor frecvente de arestare şi etichetaţi la grămadă ca fiind corupţi.
Este un proces extrem de periculos pentru democraţie, dar și pentru siguranţa naţională, pentru că aceşti numiţi, spre deosebire de oamenii politici, nu răspund în faţa poporului precum politicienii la fiecare patru ani. Ei doar îşi imaginează veşnicia pe funcţiile în care au fost numiţi, iar planurile, intenţiile şi deciziile “sectei” sunt în general bine acoperite de secretul de stat sau de secretul investigaţiilor.
Este evident că, pe fondul slăbiciunilor clasei politice, în România, se instalează la putere o “sectă a securităţii naţionale” coruptă, avidă de putere, nelegitimă în exercitarea puterii, răspîndită în toate structurile statului şi care şi-a propus să substituie clasa politică şi cu tendinţa de a influenţa şi justiţia.
Dacă politicienii vor continua să tremure de frică, nu peste mult timp, această “sectă a securităţii naţionale “ va deveni stăpîna tuturor pîrghiilor statului, inclusiv a acelora care implică decizii politice .
În paralel cu o necesară luptă împotriva corupţiei, în România, se desfăşoară o formidabilă luptă a şefilor instituţiilor de forţă ale statului, toţi numiţi, toţi bugetari, pentru acapararea puterii în detrimentul instituţiilor politice legitim alese. Avantajul numiţilor este acela că ei au informaţia şi cătuşele şi îşi permit aplicarea discreţionară şi selectivă a legii, în timp ce aleşii au ca singură armă cuvîntul, dar, pentru mulţi, şi dezavantajul propriilor fapte determinate de modul cum au fost finanţate, pînă în 2014 inclusiv, campaniile electorale.
Există riscul ca statul capturat de “secta securităţii naţionale” să facă irelevante chiar şi alegerile locale, legislative şi chiar pe cele prezidenţiale, pentru că “secta” îşi doreşte puterea şi controlul deciziilor politicienilor. Iar cei care nu pot fi controlaţi sunt eliminaţi.
Marea întrebare este ce ar face “secta securităţii naţionale” în cazul unor grave crize de securitate în regiune, a unei grave crize economice a ţării sau în cazul unei posibile crize existenţiale a UE? Măcar oamenii politici au meritul că au dus ţara în NATO, în UE şi au consolidat relaţia bilateralã cu SUA. Oare unde ar duce-o “secta “ dacă ar rămîne singură controlînd decizia politică?
Efectul politicii de discreditare la grămadă a oamenilor politici şi a instituţiilor politice va fi apariţia partidelor exremiste radicale, cu lideri carismatici şi puternici, care vor încuraja naţionalismul exacerbat, izolaţionismul naţionalist şi, cu certitudine, reorientări strategice în politica externă. Şi toate acestea în numele respectării voinţei poporului suveran.
Ţara a mai fost condusă de “organe” care, la revoluţie, pentru a-şi apăra privilegiile, n-au ezitat să tragă în poporul pe care pînă atunci declarau că îl slujesc, nu au ezitat să aresteze mii de oameni nevinovaţi pe care ajunseseră să-i hrănească pe cartelă, în timp ce, în casele lor, oamenii vorbeau în şoaptă…
Precizez! Susţin acţiunea fermă a statului împotriva corupţiei şi susţin modul ferm, legal şi fără abuzuri a acţiunii justiţiei. Susţin faptul că România are nevoie de instituţii puternice, pe care de altfel le-am şi construit, capabile să protejeze ţara şi pe cetăţenii ei. Aceste instituţii însă nu au dreptul să încerce a-şi extinde influenţa, la adăpostul secretului de stat, al secretului anchetelor sau al activităţilor de combatere a terorismului, dincolo de prevederile Constituţiei, încercînd să controleze instituţiile politice, să se substituie acestora sau să controleze judecători.
Sau este doar o ficţiune ?
PS 0 – În această postare, subiectul nu este combaterea corupției, ci funcţionarea instituţiilor statului.
PS 1 – Oricum, o dezbatere publică pe subiect poate fi utilă. Ştiu care sunt riscurile de imagine, ştiu ce va face propaganda “sectei”. Îmi asum.
PS 2 – Mult timp, am avut dubii că un astfel de proces nedemocratic s-ar petrece în România. Acum, sunt aproape sigur că el se desfăşoară şi mă simt obligat să-mi fac publică îngrijorarea.
PS 3 – Toţi cei care au furat trebuie să dea banii înapoi, chiar dacă denunţătorii sunt protejaţi de lege”, a scris fostul preşedinte, pe Facebook.
