sursa: romaniacurata.ro

Explicație foto: Reacția grupului de acțiune civică MindBomb

Cătălin Tolontan dezvăluia, la sfârșitul anului 2013, cine este de fapt Toni Greblă, fost senator PSD și actualmente judecător la Curtea Constituțională.

„Toni Greblă a devenit unul dintre ”Supremi”, așa cum sînt numiți în alte țări judecătorii Curții. Dar cine este el?

Este posesorul mărcii clubului de fotbal Pandurii Târgu Jiu!  Fără glumă! Împreună cu liderul sindical Marin Condescu, Toni Greblă s-a orientat și a înregistrat în nume propriu brandul pe care apoi statul l-a finanțat cu cea mai mare sumă alocată vreodată unei echipe românești, indiferent de sport și de epocă”, nota Tolontan pe blogul lui, tolo.ro

Iată ce mai scria Cătălin Tolontan despre Toni Greblă!

„Pandurii a primit stipendii publice în valoare de peste 30 de milioane de euro în ultimii 8 ani!Banii au venit nu doar dinspre primăria Târgu Jiu, ci mai ales din partea companiilor naționale energetice.

Acest val nemaivăzut de fonduri  a fost folosit într-un mod care a indignat Curtea de Conturi și a alertat justiția, DNA începînd urmărirea penală împotriva lui Condescu, președintele clubului.

Într-un dosar civil, Tribunalul a decis ca echipa să returneze o parte din bani, care evident că nu mai sînt de găsit, astfel încît se încearcă recuperarea lor de la directorii care au finanțat clubul de fotbal.

Ce a făcut Toni Greblă cînd justiția s-a pus în mișcare? El a declarat că încercarea CEO Oltenia de a-l schimba pe amicul Condescu este ”ilogică pentru că echipa Pandurii a obținut rezultate istorice”.

Istorice cu adevărat! Începînd din 2005, de cînd Greblă, Condescu și alți doi cetățeni înregistrau la OSIM echipa de fotbal, acesta a fost scutit de două ori de la retrogradare, prin manevre între club – Federație și alte grupări de la care a cumpărat locul.

Fără o singură zi ca judecător, Toni Greblă ajunge în corpul de nemuritori al judecătorilor. Fără o singură oră petrecută pe frontul marilor cazuri, el se va ocupa de cadrul care reglementează cazurile!

Nu știm mai nimic despre concepțiile sale juridice. Pe 5 iulie 2012, Greblă a fost cel care a citit actul de suspendare a lui Traian Băsescu, începutul loviturii de stat după cum reclamă și acum președintele, care însă îl laudă subit pe cel care a suflat în trompeta puciului.

Nu știm nimic în legătură cu ce crede Toni Greblă despre dreptul la viață privată, despre raportul dintre corporații și cetățeni sau despre capacitatea Curții de a opri degradarea încrederii românilor în alegerile democratice, în condițiile în care frecventele contestări ale fraudelor la CCR au rămas fără un răspuns convingător.

În ultimele săptămîni, Greblă a schițat cîteva gesturi de independent față de partidul din cuvîntul căruia n-a ieșit pînă acum, de pildă n-a votat în favoarea grațierii!, dar ele au venit într-un moment în care senatorul PSD știa că va fi numit la CCR.

Consensul în fața numirii lui Toni Greblă, realizat de oameni fericiți că au găsit un personaj cît de cît rezonabil, ceea ce e probabil adevărat!, povestește cît de aproape e sfîrșitul acestei lumi. O lume în care dacă cineva e omul partidului și nu are dosar penal, e numit judecător la Curtea Constituțională. Pentru că, față de alții, e clar mai bun! Atît de departe a ajuns România de criteriile reale ale progresului.

Nu Toni Greblă e problema, ci sistemul care îl aplaudă silențios, ca într-un joc al mediocrilor, gata să ne explice că ne ajunge atît și că oricum nu putem spera la mai mult. Am învățat, am muncit, am procreat viitorii contribuabili, gata, putem să ne cărăm!

Orice țară prosperă în funcție de capacitatea sa de a promova oameni cu un intelect superior și cu o înțelegere a lumii în schimbare. În 1981, la același microfon al Europei Libere, Noel Bernard citea unul dintre editorialele care au marcat o epocă.

Intitulat ”De ce emigrează românii?”, textul stă și astăzi în picioare, pentru că noi am continuat să stăm în genunchi.

”Românii emigrează pentru că România  e o țară în care scara valorică a fost inversată, în care dosarul de partid e mai important decît pregătirea profesională”, spunea Noel Bernard în august 1981. 

Astăzi, aproape 1 din 6 români a emigrat sau muncește în străinătate.  Directorul Europei Libere spunea că asta se întîmplă atunci cînd ”oamenii nu mai pot înghiți discrepanța dintre elita Partidului și restul populației” și că gestul plecării ”nu e despre bani, ci despre lipsa de oxigen și despre nevoia de a găsi o viață civilizată”. După 32 de ani, ce mai avem de adăugat?

E un început în tot sfîrșitul”.

sursa: tolo.ro

 

Comentariile sunt închise.