Paraşutistul Ionel Boeru, care a descoperit că o misiune pentru care s-a oferit voluntar era execuţia soţilor Ceauşescu, a declarat pentru The Guardian că încă mai este „nervos” când vorbeşte despre acest lucru, că „este mai greu să ucizi oameni neînarmaţi” şi că nu doreşte nimănui această experienţă, relatează Mediafax.

Mâinile lui Boeru tremură uşor în timp ce vorbeşte despre ziua în care i-a împuşcat pe dictatorul Nicolae Ceauşescu şi pe soţia acestuia, Elena Ceauşescu, în spatele unei toalete, într-o curte, pe un frig teribil, scrie Emma Graham-Harrison, semnatara acestui interviu din The Guardian.

De Crăciun, în 1989, el a asigurat paza la procesul-spectacol melodramatic al cuplului, i-a escortat afară, în timp ce Ceauşescu cânta Internaţionala, iar soţia sa, mai puţin stăpână pe sine, ţipa expresii obscene la adresa unui sergent batjocoritor, i-a aliniat în faţa unui zid şi i-a mitraliat cu gloanţe de Kalaşnikov.

Totul s-a întâmplat atât de rapid, încât un jurnalist militar care a înregistrat video procesul a apucat să filmeze doar ultima rafală de gloanţe şi cadavrele deja căzute la pământ. Însă aceste câteva secunde i-au umbrit toată viaţa paraşutistului, îmbătrânit acum, scrie The Guardian.

„Sunt încă nervos atunci când vorbesc despre asta”, declară el, jucându-se cu un pahar de coniac. „Am curmat două vieţi. Este mare lucru. În război este OK, dar când omori oameni neînarmaţi este mai dificil. Nu-i doresc nimănui aşa ceva, chiar dacă meseria mea este să omor oameni”, adaugă el.Solid, cu mustaţă şi alert în înregistrarea video a procesului, a devenit un bunic plinuţ care nu regretă că a pus capăt definitiv regimului de frică al lui Ceauşescu, sărăciei şi lipsurilor. Familia sa se afla printre milioanele de familii persecutate, scrie Graham-Harrison.„Bunicul meu era preot, un liberal, a fost închis mult timp din viaţa lui”, spune Boeru, adăuâgând că „a fost cu adevărat fericit după aceste evenimente, fericit că regimul s-a schimbat, că Ceauşescu a murit, şi mi-a spus «Nu-ţi face griji, iau toate păcatele tale asupra mea»”.Să fii unul dintre cei mai faimoşi călăi din secolul trecut are un preţ, comentează The Guardian, adăugând că acest lucru l-a costat intimitatea, pacea şi căsătoria cu o femeie îngrijorată de renumele său înfiorător.Boeru crede că gloanţele sale i-au ucis pe Ceauşeşti, pentru că, atunci când a început să tragă, unul dintre cei trei membri ai plutonului de execuţie a rămas „paralizat” timp de câteva secunde, iar al doilea a uitat să-şi pună arma pe automat, trăgând doar câteva focuri, pe rând.Cuplul, „încă foarte îndrăgostit”, a cerut să moară împreună, ca o sfidare faţă de sentinţă, care prevedea execuţia separat. El le-a acordat ultima dorinţă şi se consolează că i-a ucis înainte să-şi piardă controlul, notează Graham-Harrison.„I-am împuşcat foarte repede. Simt că i-am ajutat să moară cu demnitate”, spune Boeru, adăugând că se aştepta să simtă bufnitura unor gloanţe în spate, câteva secunde mai târziu, de la o mitralieră aşezată în spatele lor, care „să-i cureţe” pe oamenii responsabili de îndrăzneaţa execuţie.

Români din generaţia sa, educaţi în spirit comunist la şcoală şi de cruzimea umană în viaţa de zi cu zi, nu sunt impresionaţi de preţul tulburării politice, comentează publicaţia. „Orice revoluţie cere sânge. Iar revoluţia îşi devorează eroii. Nu poţi să uiţi asta”, afirmă el zâmbind.

Boeru avea 31 de ani şi era ofiţer într-o unitate de elită de paraşutişti atunci când s-a oferit voluntar pentru o misiune „misterioasă” de Crăciun. Au primit ordinul cu doar câteva minute înainte să-l întâlnească pe Nicolae Ceauşescu, „îmbibat” în apă de colonie, care fusese conducătorul absolut până în urmă cu câteva zile. „Ministrul m-a întrebat «căpitane, poţi să faci asta?». I-am spus «da». ce puteam să spun?”, povesteşte el.

România se afunda în haos, unul dintre ultimele state-satelit din estul Europei care îşi dădea jos conducerea comunistă. Unitatea lui Boeru a urmărit desfăşurarea revoluţiei, în secret, la postul Radio Europa Liberă, alintat „şopârliţa”, probabil din cauză că era interzis, dar reuşea să se strecoare prin crăpăturile din edificiul propagandei, comentează The Guardian.

Pe 21 decembrie, toată unitatea a fost obligată să jure credinţă faţă de omul pe care Boeru avea să-l execute. „Ne-au pus să semnăm o declaraţie prin care dezavuam ceea ce se întâmpla şi juram să-l susţinem şi protejăm pe Ceauşescu”, îşi aminteşte el.

În ziua următoare priveau şocaţi cum clădirea gri a Comitetului Central, sediul partidului comunist, era cucerită de către protestatari, iar Ceuşescu şi soţia sa fugeau cu elicopterul.

„Soldaţii plângeau de fericire, persoane despre care credeai mai înainte că sunt de acord cu regimul întru totul erau copleşite de emoţie. Ne-am luat alcoolul ascuns, un coniac foarte prost, şi am băut”, continuă Boeru.

Apoi, timp de mai multe zile, au aşteptat în cazarmă, plictisiţi dat tensionaţi, scrie ziarul. „Imaginează-ţi (ce-ar fi) să-l pot împuşca pe Ceauşescu. Dacă aş pune mâna pe el, ce i-aş face”, i-a spus un prieten lui Boeru în Ajunul Crăciunului. Era Dorin Cîrlan, iar chiar a doua zi s-a oferit voluntar să facă parte din plutonul de execuţie.

A fost o dorinţă de rău augur, pentru că, la zborul înapoi de la locul procesului, elicopterul era înţesat cu procurori, judecători şi gradaţi de rang înalt, comentează publicaţia.

„Nu era loc în elicopter, aşa că Cîrlan a fost nevoit să stea pe cadavre, iar el este cel mai traumatizat”, spune Boeru. „Toată lumea voia să fie în locul nostru atunci. Acum nu mai vrea nimeni”, adaugă el

Comentariile sunt închise.