Fostul prefect de Ilfov a invocat pericolul rusesc atunci când a cerut anularea titlului de proprietate pe un teren al companiei Romvac. În bătălie a intervenit și Consiliul Local Voluntari, care a rechiziționat peste 3.000 de metri pătrați.
Securitatea națională a României și umbra de război ce planează asupra țării, din cauza conflictului militar din Ucraina, au fost motivele invocate în 2014 de prefectul județului Ilfov pentru a demara procedurile de expropriere a terenului unei companii cu amplasament foarte bun, pe Șoseaua de Centură. Ulterior, respectivul prefect a dat dovadă de eroism suprem și a plecat în misiune diplomatică, pentru a reprezenta patria mamă pe “teritoriul inamic”.
Deoarece prima tentativă de expropriere a eșuat, a fost nevoie de un al doilea asalt pentru confiscarea unui ”drum de incintă”, orchestrat, de data aceasta, de autoritățile locale din Voluntari. Doar că unul dintre beneficiarii direcți ai efectelor exproprierii de pe Șoseaua de Centură e fiul unui consilier local PSD, tatăl participând la ședința Consiliului Local care a decis exproprierea ce-l avantaja pe fiu.
Scurtă istorie
Romvac Company SA este cel mai mare producător de vaccinuri animale din România, fiind o societate desprinsă din Institutul Pasteur, ulterior privatizată. De aproape jumătate de secol, își desfășoară activitatea pe Șoseaua de Centură a Bucureștiului, fiind vecină cu Fortul 6 Voluntari. Construcția militară cunoscută cu acest nume face parte din inelul de fortificații conceput și proiectat pentru apărarea Capitalei, la cererea regelui Carol I, de către celebrul general belgian Henri Alexis Brialmont, cel mai cunoscut și apreciat inginer militar al secolului al XIX-lea, care a proiectat fortificații și pentru orașele Liege, Namur și Anvers. În 1956, terenul respectivului fort a fost transferat de la Ministerul Forțelor Armate la Ministerul Comerțului Interior, care mai departe l-a dat în folosință unor societăți de stat. După Revoluția din 1989, respectivele societăți de stat s-au privatizat și au primit dreptul de a deveni proprietare nu doar pe clădirile în care-și desfășurau activitatea, ci și pe terenurile curților de incintă. Așa este și cazul Romvac.
”Bătălia de la Voluntari“
În septembrie 2014, prefectul de Ilfov, Daniel Mihai Rășică, a chemat în judecată Romvac Company, cerând anularea titlului de proprietate al producătorului de vaccinuri. Pentru a convinge instanța de necesitatea exproprierii producătorului de vaccinuri animale de terenurile pe care-și desfășoară activitatea, Prefectura Ilfov a invocat pregătirea pentru război, reprezentantul instituției precizând interesul prefectului de a intenta această acțiune, solicitând să se aibă în vedere art.46. alin. 1 din Legea 477/2003 privind pregătirea economiei naționale și a teritoriului pentru apărare, în care se menționează că prefectul asigură organizarea, coordonarea și conducerea activităților de pregătire a economiei și a teritoriului pentru apărare în județ. Instanței i s-a explicat că Prefectura este interesată de ținerea evidenței ”obiectivelor de infrastructură teritorială importante pentru sistemul național de apărare”.
Argumentul esențial invocat a fost că terenurile Romvac Company se află pe amplasamentul unei părți a inelului de fortificații al Capitalei construit în 1885-1899, inel menit să apere Bucureștiul în cazul unor eventuale atacuri inamice. Prefectul Daniel Mihai Rășică a făcut trimitere inclusiv la ”Legea pentru fortificarea Bucureștilor”, publicată în Monitorul Oficial în 1886, care prevedea că ”fortificația Capitalei se declară de utilitate publică”, actul normativ nefiind modificat ulterior, motiv pentru care întregul sistem de apărare a Capitalei, format din terenuri, forturi și baterii, ar face parte din domeniul public al statului, inclusiv Fortul nr. 6 Voluntari, care se încadrează ca ”obiectiv de infrastructură teritorială importantă pentru sistemul național de apărare” (vezi facsimil).
Mai mult, Prefectura a subliniat și că Consiliul Suprem de Apărare a Țării a inclus în 2013 Fortul 6 Voluntari în ”Catalogul cadru cu obiectivele de infrastructură teritorială importante pentru sistemul național de apărare”. Din aceste motive și altele asemănătoare, prefectul a cerut reinterpretarea ”dreptului” Romvac asupra propriilor terenuri, motivând că, de fapt, ele au fost doar în folosința companiei și că e firesc ca ”această stare de fapt să înceteze dacă interesul național o cere”. Prefectul de Ilfov a invocat în final motivul motivelor: “Nu în ultimul rând, ținând cont și de evenimentele internaționale din acest moment (v. situația din Ucraina), nimeni nu poate contesta importanța națională a lucrărilor de fortificații din jurul Capitalei, care în caz de nevoie trebuie să corespundă nevoilor de apărare a țării”.
Apărare în paragină
Cvasimajoritatea forturilor și bateriilor construite de regele Carol I în jurul Capitalei sunt în prezent într-o stare avansată de degradare. Singura folosință a acestora poate fi mai degrabă una cultural-istorică, în cazul în care ar fi reabilitate și incluse cumva în circuitul artistic. Din punct de vedere militar însă, salba de forturi ale lui Carol I nu constituie chiar cel mai potrivit instrument de apărare în fața unei ipotetice invazii rusești, de pildă. La fel cum, dacă e să fim serioși, ”naționalizarea” celor 19 hectare ale curții de incintă a fermelor, halelor și birourilor producătorului de vaccinuri Romvac de la intrarea în Voluntari n-ar putea în nici un fel frâna asaltul unei armate care deține aproape 8.000 de focoase nucleare. De aceea e de presupus că în spatele încercării de alungare a celui mai mare producător de vaccinuri din România de pe propriile terenuri se află alte interese, care apar ”pe timp de pace”.
Mai mult, atacul la Romvac a fost unul ”cu țintă”, dat fiind că pe amplasamentul Fortului 6 Voluntari funcționează în prezent mai multe societăți comerciale, printre care un depozit de construcții, o benzinărie, o curte de incintă a firmei de salubritate din Voluntari. De asemenea, câteva persoane fizice dețin loturi de teren în cadrul Fortului 6, fiind împroprietărite chiar de autoritățile ilfovene, unele chiar în ultimii ani. Cu toate acestea, dintre toți ”ocupanții abuzivi ai Fortului”, singurul ce s-a dorit a fi evacuat în contextul escaladării violențelor din Ucraina a fost Romvac. Și, culmea, deși a fost dată în judecată de Prefectură, compania nici nu deține terenuri în cadrul fortului propriu-zis, ci în jurul acestuia, spre deosebire de alți proprietari, care dețin fix terenul pe care se află fortul.
Asaltul consilierilor locali, reușit
Romvac Company a câștigat în cele din urmă procesul cu Prefectura. Dar, câteva luni mai târziu, a intrat în scenă Consiliul Local Voluntari, care a propus, la rându-i, exproprierea unei părți a terenurilor producătorului de vaccinuri. În septembrie 2015, consilierii locali au aprobat o hotărâre cu privire la aprobarea declanșării procedurilor de expropriere pentru cauza de utilitate publică în vederea realizării obiectivului de interes local ”Reabilitare drum acces Romvac”. Cu alte cuvinte, s-a decis ca firma să fie expropriată de propriul său drum de incintă pentru a i se renova drumul, aflat în stare bună.
Primăria Voluntari, condusă de Florentin Pandele, a generat documentația tehnică ce a stat la baza votului din CL, prin care s-a decis exproprierea, și tot Primăria Voluntari a fost cea care s-a ocupat cu punerea în practică a hotărârii de expropriere a drumului privat al Romvac.
Asta înseamnă că primarul Florentin Pandele și fostul prefect de Ilfov au avut aceeași frământare, ”exproprierea Romvac”, manifestată în aproximativ aceeași perioadă, doar că motivele invocate au fost diferite: ”edificarea de ctitorii pașnice” versus ”riscurile distrugătorului război”.
Interese personale
„România liberă“ a descoperit însă că unul din beneficiarii exproprierii ”drumului privat al Romvac” este Cristi Dumitru, fratele directorului executiv adjunct al Primăriei Voluntari Adrian Dumitru și, totodată, fiul consilierului local PSD Emil Dumitru.
Problema lui Cristi Dumitru este că a cumpărat în 2014 o parcelă de teren în incinta fortului Voluntari de la un cetățean care fusese pus în posesie de autoritățile ilfovene și nu are drum de acces. Așa că tatăl său, consilier local PSD, a încercat să folosească drumul privat al Romvac Company SA ca să ajungă la pământul fiului său, însă nu a fost lăsat de proprietarul de drept al șoselei de incintă.
Așa că tocmai în anul când fiul consilierului local și-a cumpărat terenul fără ieșire la stradă, prefectul de Ilfov a demarat procedurile de anulare a titlului de proprietate al Romvac, tentativă eșuată deoarece instanța nu i-a dat câștig de cauză. A urmat un set de documente emise de diferite direcții din Primăria Voluntari, care justificau necesitatea exproprierii drumului privat al Romvac, din motive de ”interes local”. În mod cert, consilierul PSD Emil Dumitru era direct interesat ca acel drum de incintă să nu mai fie privat, pentru ca el să poată ajunge la proprietatea familiei, aspect confirmat chiar de către politician.
Mai mult, în ședința Consiliului Local Voluntari în care s-a decis exproprierea ”drumului privat al Romvac”, consilierul PSD a fost prezent și a votat pentru expropriere, deși decizia îl avantajează pe fiul său.
Într-un demers incognito al reporterului „România liberă“, Emil Dumitru a recunoscut că are interese directe legate de respectivul lot. “Acea parcelă este aur pentru mine”, a precizat consilierul local. ”Vreau să-mi parchez camioanele acolo”, a precizat acesta, referindu-se la o firmă care operează mai multe autoutilitare folosite în construcții.
Cititi mai mult pe romanialibera.ro
